Freie Volksmission

• Audio Predigten
• Video Predigten
• Literatur
• Versammlungen
• LIVE
• Ewald Frank
• William Branham
• Links
• Bibeln
• Podcasts
• Anmelden

Sprache

english deutsch français swahili česky slovensky srpskohrvatski suomi magyar italiano polski afrikaans português româna pусский язык български език украинский язык español malagasy հայերեն

Durerile naşterii / William Branham

(Geburtswehen)

24. 01. 1965, Phoenix, Arizona – SUA

W. M. Branham

Să ne aplecăm capetele!

Scumpe Dumnezeu, noi suntem astăzi foarte mulţumitori, că Tu ai revărsat deja aşa de puternic prezenţa Ta în mijlocul nostru. Acelaşi lucru îl aşteptăm şi în după masa aceasta într-o măsură mai mare, mai puternică. Noi îţi mulţumim pentru cântarea minunată cântată de această soră dragă, şi pentru că Duhul Tău s-a pogorât şi a dat tălmăcirea pentru aceasta. DOAMNE, noi Te rugăm, lasă să se întâmple. O, Dumnezeule, eu mă rog ca Tu să binecuvântezi pe fiecare în parte şi fie ca inimile noastre să fie umplute cu bucurie când o trăim. Dumnezeule credincios, rugăciunea noastră din după masa aceasta este că dacă sunt unii aici care nu sunt încă pregătiţi să Te întâlnească, acesta să fie ceasul în care să se decidă şi să intre în Tine prin naşterea din nou. Admite aceasta.

Binecuvântează-i pe toţi, DOAMNE, care au fost mult timp pe drum. Noi Te rugăm: învaţă-ne lucruri noi din Cuvântul Tău. Dă-ne prin Duhul Tău o pricepere mai bună, DOAMNE. Fie ca El să vină şi să ne interpreteze Cuvântul. Singurul interpret pe care-L avem, este Duhul Sfânt. Noi ne rugăm ca El să facă astăzi aceasta. În Numele lui Isus ne rugăm pentru aceasta. Amin.

(Cineva din adunare prooroceşte.)

Ce timp! Eu nu cunosc nici un alt loc mai bun în care aş vrea să fiu, în afară de cer, căci noi simţim deja de acum ungerea de acolo. Noi suntem adunaţi în locuri cereşti — suntem transpuşi prin Isus Hristos în lumea cerească. Dumnezeu s-o binecuvânteze pe sora Florence. Ea trece printr-un timp greu, plin de suferinţe: tatăl ei a fost luat de la ea. De aceea rugăciunea mea este: Dumnezeu să binecuvânteze acest copil.

Fratele Demos duce pe umeri povara acestei adunări şi alte lucruri. Şi el are nevoie de rugăciunile noastre. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe fratele Shakarian.

Frate Carl William, eu sunt într-adevăr bucuros că mă aflu cu tine şi cu toţi aceşti fraţi împreună în această conferinţă. Eu am avut prioritatea de a-i cunoaşte pe unii dintre voi. După câte ştiu, aceasta este adunarea de încheiere, de aceea eu sper că voi mai avea posibilitatea să dau mână cu aceşti oameni şi să fac cunoştinţă cu ei, căci eu vreau să-mi petrec împreună cu ei veşnicia într-o ţară mai bună.

Vreau să mai spun ceva repede. Eu sper că nu mă veţi înţelege greşit. Eu cred că nu a fost o întâmplare, ci o intervenţie a lui Dumnezeu, şi anume că am primit un cadou de la prietenul meu Danny Henry. Eu am ţinut odată o adunare în timpul unei conferinţe a oamenilor creştini de afaceri în California. Acolo am vorbit foarte aspru împotriva situaţiilor actuale ale timpului, şi eu sper că nimeni nu crede că eu am răutate în inimă. Sigur că nu. Voi înţelegeţi sigur că nu o spun aşa. Dar eu trebuie să spun ce mi-a fost dat.

După aceea a venit la mine bărbatul acesta tânăr, un frate de la baptişti. Eu cred că el este înrudit cu o oarecare stea de cinema. El a venit, m-a îmbrăţişat şi a spus: ,,DOMNUL să te binecuvânteze, frate Branham. Eu aş dori să mă rog câteva cuvinte”, şi a început să vorbească în limba franceză. Băiatul nu ştia nici un cuvânt în limba franceză! O femeie solidă, eu cred că era din Louisiana, s-a ridicat şi a spus: ,,Asta este limba franceză!” Un bărbat de pe partea cealaltă la fel a spus: ,,Asta este limba franceză!” Ambii au scris ce s-a spus. Eu am scrisul original aici. Apoi a venit un bărbat tânăr în faţă ca să vadă ce a fost scris. Din întâmplare el era traducător pentru limba franceză la ONU— chiar pentru limba franceză!

Eu vreau să citesc ce a fost scris. Aceasta este notiţa originală de la ambele persoane. Acest bărbat a tradus-o. Poate nu spun numele corect: Le Deaux, Victor Le Deaux. El este un adevărat francez. Aici este mesajul: ,,Pentru că tu ai ales calea aceasta îngustă, calea cea mai grea — tu te-ai decis singur. Aceasta este calea exactă şi corectă, căci este calea Mea. Ce alegere minunată ai făcut! — de aceea te aşteaptă o parte în cer. Aceasta este ceea ce va aduce biruinţa puternică şi va conduce la dragostea divină.”

Ştiţi voi, când am auzit prima dată oameni vorbind în limbi, am fost sceptic, deşi eu nu am criticat nimic, pentru că am trăit-o ca adevărată. Dar când s-a întâmplat aceasta, eu am recunoscut că se referă la însărcinare şi am ştiut că este de la Dumnezeu.

Fratele lui Danny, un avocat renumit care şade aici, mi-a adus un cadou de la Danny. Danny s-a întors acum din Ţara Sfântă. El s-a aşezat şi în mormântul unde a fost pus Isus după moartea Lui. Atunci a început să se gândească la mine, aşa a spus el. Duhul DOMNULUI a venit peste el, el s-a dus pe Golgota unde a avut loc răstignirea şi a luat o bucată de piatră cu el. Când s-a întors, mi-a făcut din aceasta o pereche de butoni. Eu îi preţuiesc foarte mult. Şi acum — desigur că Danny nu ştie aceasta — azi dimineaţă în rugăciune m-am uitat dintr-o dată spre aceşti butoni: fiecare din ei, dacă vreţi să vă convingeţi, este stropit cu sânge şi prin fiecare trece o linie dreaptă. Cât de exact corespunde mesajul despre calea dreaptă şi îngustă pe care i-a dat-o Dumnezeu! Eu m-am gândit că poate Dumnezeu a făcut-o aşa, şi îi sunt foarte mulţumitor lui Danny. Te rog spune-i lui, frate, cât de mult preţuiesc aceasta.

Şi încă ceva curios: acum câteva zile m-am îmbrăcat cu o cămaşă la care îmi trebuiau butoni, şi nevasta mea a spus: ,,Eu am uitat să iau butonii.” Astfel DOMNUL mi-a adus o pereche.

O, este o viaţă minunată — nu-i aşa fraţilor ?— să umbli în simplitatea Evangheliei. Dar chiar în simplitatea sa este cel mai puternic lucru din tot ce cunosc. Eu ştiu că se pare aşa de neînsemnat. Dar chiar pentru că este aşa de simplu, am avut posibilitatea prin harul lui Dumnezeu să intru înăuntru.

Astăzi după masă nu vreau să vă iau prea mult timp, căci eu ştiu că voi merge în seara aceasta în adunările voastre. Eu sunt de părere că voi, vizitatorii, ar trebui să priviţi o dată spre podium, atunci veţi vedea predicatori care se bucură dacă veţi merge în adunările lor în seara aceasta. Ei vă vor ajuta. Sigur aţi fost în dimineaţa aceasta la o şcoală duminicală. În timpul acestor adunări ale oamenilor de afaceri creştini, aşa zic eu, ar fi bine să fie sprijinite bisericile noastre, căci acolo pot merge oamenii noştri de afaceri şi este o casă a DOMNULUI. Eu sper că în seara aceasta veţi vizita o biserică.

Eu cred că mâine seară are loc încheierea conferinţei, şi cred că au făcut de cunoscut deja vorbitorul. Dacă este în voia DOMNULUI, voi fi şi eu aici pentru a asculta mesajul lui. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

Eu nu susţin că sunt un predicator. Eu nu am destulă şcoală pentru a mă numi predicator. Dacă spuneţi că sunteţi predicator, atunci ei aşteaptă de la voi să posedaţi două titluri academice. Dar vedeţi, eu nu am nimic în afară de o praştie. Cu aceasta încerc să caut oile bolnave, când pot, şi să le aduc înapoi la turma Tatălui.

Iertaţi-mă dacă fac greşeli. Eu nu sunt un teolog. Eu nu îi critic pe teologi; teologia este în ordine. Este nevoie de ea. Dar câteodată critic starea în care am ajuns. Asta nu este pentru un om anumit. Este pur şi simplu mesajul. Eu mi-aş dori ca să nu fiu eu acela care trebuia să-l dea. Mi se rupe inima, căci ştiu ce simţi.

Este ca şi cu copiii voştri. Nu vă cade greu să certaţi un copil? Eu sunt tată şi ştiu ce înseamnă. De aceea eu sper că mă iertaţi.

Şi eu vreau să faceţi în următorul fel; voi care şedeţi aici în după masa aceasta, vreau să vă rog ceva. Eu am câteva notiţe scurte aici. După cum am spus deja, eu trebuie să-mi scriu textele biblice. Mai demult puteam să citez Biblia aproape pe de rost, dar astăzi nu mai merge. Eu am trecut prin prea multe lupte grele şi am îmbătrânit pentru aceasta. Dar eu mă încred că voi mă veţi asculta în după masa aceasta pentru un scurt timp, vă deschideţi într-adevăr inimile şi încercaţi să înţelegeţi ce vreau şi spun. Eu cred că va fi mai bine -mai ales pentru predicatorii acestui oraş şi din alte locuri. Eu sper că voi veţi asculta într-adevăr cu atenţie.

Şi acum faceţi aşa ca mine, şi anume când mănânc prăjitura mea preferată: prăjitura cu cireşe, sau carnea mea preferată: pui. Dacă mănânc o bucată bună de prăjitură cu cireşe şi dau de un sâmbure, eu nu încetez să mănânc prăjitura; eu pun deoparte sâmburele şi mănânc mai departe prăjitura. Dacă dau de un os la carnea de pui, eu nu arunc puiul, ci numai osul. Deci, dacă voi spune ceva cu care nu sunteţi de acord, atunci aruncaţi numai partea aceea. Dar priviţi-l bine: fiţi siguri că este un os! Vreau să mai spun ceva: dacă este un sâmbure, atunci gândiţi-vă că el aduce viaţă nouă. Priviţi-l deci bine. DOMNUL să vă binecuvânteze!

Fratele Carl Williams a spus într-o seară să ne rugăm pentru bolnavi. Asta ar fi foarte frumos. Eu ştiu că va fi bine. Dar noi nu suntem pregătiţi aici să facem un rând de rugăciune. Eu nu ştiu dacă fratele Oral sau un alt frate a avut un rând de rugăciune în adunări. Eu nu ştiu. Eu am încercat de două sau trei ori, dar de obicei trebuie să fie împărţite bilete pentru astfel de adunări mari. Aceasta nu este o arenă, ci o casă a lui Dumnezeu. Pentru aceasta este închinată. Dacă sunt bilete de rugăciune, atunci oamenii nu se împing şi nu se înghesuie, ci se aranjează ordonat.

Billy m-a întrebat: ,,Să mă duc să împart bilete? Oamenii mă roagă pentru bilete de rugăciune,”

Eu am răspuns: ,,Nu, Billy. Noi vrem s-o lăsăm Duhului Sfânt, să facă El ce vrea.” Poate zideşte El credinţa în aşa fel încât veţi fi vindecaţi unde vă aflaţi. Vedeţi, vindecarea divină nu este cel mai important lucru în Evanghelie, şi nu se poate face dintr-un lucru secundar unul principal. Fiecare ştie aceasta. Dar aceasta este ca o „momeală”, pentru a-i aduce pe oameni să creadă în prezenţa supranaturală a lui Dumnezeu; şi când sunt conştienţi de prezenţa Sa, ei sunt vindecaţi, pentru că au primit prin credinţă.

Acum vreau să citesc din Cuvântul lui Dumnezeu. Eu vreau să iau un text biblic din Noul Testament şi în după masa aceasta să vorbesc scurt despre o temă din acesta. Eu nu vreau să vă reţin prea mult din cauza slujbelor din seara aceasta, dar gândiţi-vă—eu sper că m-am exprimat destul de clar: dăruiţi atenţia voastră întreagă pentru acest scurt timp.

Înainte de a face aceasta, vrem să ne aplecăm încă o dată capetele noastre. Voi ştiţi că nu am putea cânta prea mult. Noi am putea jubila prea mult, până am răguşi. Noi am putea cânta şi jubila la un timp nepotrivit, dar există ceva cu care nu vom greşi niciodată: dacă ne rugăm. ,,Voia Mea este ca bărbaţii din fiecare adunare, să se roage ridicând mâini sfinte, fără ură şi îndoială.”

Tată, cea mai mare prioritate pe care o are vreodată un muritor, este să închidă ochii, să-şi deschidă inima şi să vorbească cu Tine. Noi ştim că Tu ne asculţi, dacă am putea numai să credem că Tu ne asculţi, căci Isus a spus: ,,De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” Aceasta este valabilă cu condiţia să nu ne îndoim. De aceea, ajută-ne Tată să credem în după masa aceasta, că cererile noastre sunt ascultate, şi nicăieri să nu fie nici măcar umbra unei îndoieli, ci lucrurile pentru care Te rugăm, să se întâmple.

Adu în Împărăţia Ta fiecare suflet pierdut şi rătăcit care se află astăzi sub răsunetul glasului nostru şi al acestei benzi, acolo afară în ţările păgâne şi unde ajung în toată lumea, pentru ca Numele Tău mare, o Dumnezeule, să fie slăvit.

Tată ceresc, eu mă rog ca în seara aceasta să nu rămână în mijlocul nostru nici un om decăzut. Fie ca DOMNUL Dumnezeu să salveze la sfârşitul slujbei fiecare suflet pierdut, să vindece fiecare trup bolnav şi să umple inimile copiilor Săi cu bucurie. De aceea avem credinţă, DOAMNE Dumnezeule, Tatăl nostru, în Numele lui Isus noi Te rugăm: pentru că El a făgăduit că ne va ascultă spre slava Sa. Amin.

Eu vreau să citesc un text din Ioan, capitolul 17, de la versetul 20. Eu cred că este corect. ,,Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin Cuvântul lor.” Eu cred că am citit textul greşit. Scuzaţi-mă un moment. Eu nu caut de fapt rugăciunea lui Isus; eu mi-am notat ceva greşit. Eu caut textul unde Isus vorbeşte despre o femeie care devine mamă; care aduce un copil pe lume. Este scris în Luca sau Ioan? Jack, unde este scris? Ioan 16. Eu am crezut că este corect dar s-a auzit altfel. Ioan 16. (Cineva de pe platformă a spus: „Versetul 21.”) Versetul 21. Desigur, asta trebuie să fie.

Nu, frate Jack, nu este încă corect. Eu am deschis Ioan 16,21, dar mai este încă greşit. În Biblia aceasta ceva nu este în ordine. Desigur. Este tipărită greşit. Aşa este. Aceasta este o Biblie nouă; eu am primit-o acum. La tipărire s-a făcut ceva greşit. (Un preot catolic vine pe platformă, îi dă fratelui Branham Biblia lui şi spune: „Aceasta este o intervenţie a lui Dumnezeu. Dumnezeu îţi va arăta din ce cauză trebuie să prezinţi aceasta. Este minunat.”) {Fratele Branham aminteşte această întâmplare şi apoi cum trebuia să se împlinească Scriptura, în mesajul „Astăzi s-a împlinit această Scriptură” din 19 februarie 1965.}

Bine. Mulţumesc, mulţumesc mult: şaisprezece, douăzeci şi douăzeci şi unu. Mulţumesc, este corect. ,,Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.” Mulţumesc mult fratele meu. Asta preţuiesc foarte mult. A fost sigur o greşeală de tipar în Biblie: o pagină este pusă greşit. Eu am găsit textul în Biblia mea veche de Scofield, dar am luat-o pe aceasta, pentru că nevasta mea mi-a dăruit-o de crăciun, şi acum câteva minute m-am grăbit cu ea încoace.

Astăzi după masă vreau să vorbesc despre o temă care am anunţat-o deja: Durerile naşterii. Asta nu sună prea frumos, dar este scris în Biblie. Eu cred că Isus a vorbit despre aceasta când a spus: „..vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.” El le-a vorbit aici ucenicilor Săi şi El ştia că a început naşterea credinţei creştine. Vechiul trebuie să moară, ca să poată fi născut noul. Tot ce dă naştere trebuie să sufere dureri şi chinuri. Desigur că şi ei au trebuit să sufere dureri şi chinuri pentru a ajunge de la lege la har.

Naşterea naturală este un simbol pentru naşterea duhovnicească. Toate lucrurile din domeniul firesc sunt simboluri pentru cel duhovnicesc. Dacă privim cum creşte un pom în pământ, atunci înţelegem că el se luptă pentru viaţa lui. Aceasta ne arată că undeva este un pom care nu trebuie să moară, căci acest pom firesc însetează după ceva. Noi ştim că şi oamenii vor să trăiască, indiferent cât sunt de bătrâni sau de bolnavi, în ce stare se află. Aceasta dovedeşte că undeva există o viaţă unde vom trăi veşnic. Observaţi ce desăvârşit este.

Eu cred că în 1 Ioan 5,7, dacă nu mă înşel, este scris: ,,Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.”! Vedeţi, cei trei una sunt. Voi nu puteţi să-L aveţi pe Tatăl fără să-L aveţi pe Fiul; voi nu puteţi să-L aveţi pe Fiul fără să-L aveţi pe Duhul Sfânt. Dar voi puteţi avea apă fără sânge şi sângele fără Duh.

Eu cred că aceasta s-a dovedit ca adevărat în epoca noastră. Apă, sânge, duh — neprihănire, sfinţire, botezul cu Duhul Sfânt. Aceasta simbolizează, respectiv este o pereche a unei naşteri fireşti. Vedeţi, dacă o femeie sau o altă creatură devine mamă, la naştere firească vine mai întâi apa, apoi sânge, şi apoi vine viaţa—apă, sânge, duh. Aceasta caracterizează naşterea normală, firească. Exact aşa este şi în domeniul duhovnicesc. Mai întâi vine apa, neprihănirea prin credinţă, venind la credinţa în Dumnezeu, primindu-L ca Răscumpărătorul vostru personal şi vă lăsaţi botezaţi. A doua este sfinţirea prin Duhul, prin care Dumnezeu vă curăţeşte duhul de toate lucrurile şi poftele lumeşti. Atunci Duhul Sfânt ia locuinţă în voi, înfăptuieşte naşterea din nou şi umple vasul sfânt. Eu vreau să vă dau un exemplu. Eu v-am sfătuit ca ceea ce nu puteţi crede, să puneţi de-o parte şi să luaţi prăjitura. 

Închipuiţi-vă un pahar în curtea găinilor. Voi nu-l ridicaţi să îl puneţi pe masă şi să-l umpleţi cu apă sau lapte. Nu. Ridicarea se poate compara cu neprihănirea. Curăţirea este comparabilă cu sfinţirea, căci Cuvântul pentru sfinţire este o legătură de cuvinte şi înseamnă ,curăţit şi pus de-o parte pentru slujbă” — nu în slujbă, ci pentru slujbă. Numai atunci când îl umpli, este pus în slujbă.

Scuzaţi-mă, eu nu vreau să vă jignesc, dar aici aţi rămas pe loc, voi călători ai sfinţirii şi nazarineni, fără a merge mai departe până la Rusalii. Voi aţi fost curăţiţi prin sfinţire, dar când aţi fost pregătiţi să fiţi puşi în slujbă, să primiţi vorbirea în limbi şi alte daruri, atunci aţi respins şi v-aţi întors din nou în curtea găinilor. Aşa se întâmplă întotdeauna. Eu nu vreau să vă critic, dar vreau să v-o spun. Aceasta arde în inima mea de când sunt aici, şi dacă Demos şi Carl şi voi toţi îmi vreţi numai binele, atunci voi încerca să-mi eliberez sufletul de aceasta. Restul depinde apoi de voi.

Firescul simbolizează duhovnicescul. La naşterea unui copil, când vine apa, nu trebuie mult ajutor de obicei. La fel este când vine sângele. Dar pentru a aduce într-adevăr copilul la viaţă, trebuie dată o palmă, astfel încât el să ţipe. Pentru că eu, faţă de fraţii mei nu am şcoală, trebuie să iau natura pentru comparaţii. Aşa este. Aceasta s-a întâmplat. Le trebuie dată o palmă pentru a-i aduce la viaţa.

Este nevoie de un fel de şoc. Poate nu trebuie să fie dată chiar o palmă, dar este nevoie de un şoc mic. Câteodată este destul evenimentul naşterii. Luaţi-l şi scuturaţi-l; dacă nu începe să respire, atunci daţi-i o palmă mică, şi deja el începe într-o limbă pe care probabil nici el însuşi nu o cunoaşte. În orice caz el dă un semn. Eu cred că dacă un copil nu zbiară la naştere, ci este tăcut şi fără respiraţie, atunci este un bebeluş mort.

Acolo este astăzi problema la bisericile, adunările formale: există prea multe naşteri moarte. Aşa este. Ei au nevoie de o ,,palmă” prin Evanghelie, pentru a se trezi, astfel încât Dumnezeu să le poată da suflarea vieţii! Noi înţelegem că aşa este. Este o învăţătură aspră, dar totuşi este adevărul.

Observaţi, dacă urmează să răsară o sămânţă, atunci sămânţa veche trebuie să moară, înainte de a răsări cea nouă. Moartea este întotdeauna ceva tare. Este dureros, chinuitor. Exact aşa este cu naşterea, pentru că este adusă viaţa pe lume. Este în legătură cu dureri.

Isus a spus că Cuvântul Său este o sămânţă care a fost semănată de un semănător. Asta ne este cunoscut tuturor, şi eu vreau să învăţ aceasta ca o lecţie duminicală, pentru că astăzi este duminică. Acest Cuvânt este deci o sămânţă. Gândiţi-vă numai că o sămânţă aduce viaţă nouă, dacă moare. Acesta este şi motivul pentru care le-a fost aşa de greu şi fariseilor, să-L înţeleagă pe DOMNUL nostru Isus Hristos: pentru că erau sub lege. Legea a fost Cuvântul lui Dumnezeu în forma unei seminţe. Dar când Cuvântul a devenit trup, nu a mai fost lege, ci har. Har şi lege nu pot exista în acelaşi timp, pentru că harul este aşa de sus deasupra legii, încât legea nici nu mai apare în tablou. De aceea a fost aşa de greu pentru farisei să moară pentru legea lor, ca să poate veni harul. Trebuia să cedeze. În acelaşi timp nu pot exista ambele legi.

Nu se poate ca o lege să spună că ai voie să treci la acest semnal, şi cealaltă să spună că nu ai voie să mergi mai departe. Numai o lege poate fi valabilă. Poate mai demult se putea merge mai departe: atenţie — trecerea admisă. Dar acum este scris la roşu: STOP! Vedeţi voi? Deci nu pot fi valabile două legi în acelaşi timp.

Eu vreau să vă explic acum ce este durerea, chinul şi tortura. Vedeţi, cum mureau fariseii pentru lege — sub dureri, chinuri şi torturi. Dar trebuie să fie aşa.

Noi ştim că ploaia care aduce roadele pe pământ, cum spune poetul, în ,,câmpiile furtunoase, născut sub un cer zdrenţuit şi despicat.” Dar totuşi dacă n-ar exista tunetele şi cerul zdrenţuit şi despicat, atunci n-ar putea lua naştere stropul mic condensat care se ridică din mare şi este distilat din sare. Fulger, tunet, furtuni şi lucruri zdrenţuite, aspre, îngrozitoare sunt necesare pentru a lua naştere stropii de apă. La o naştere sunt necesare durerile; o moarte, în timp ce mor norii, se formează ploaia, pentru că ploaia este o parte din nori. Una trebuie să moară, pentru ca cealaltă să trăiască. Dacă unii din fraţii mei ar avea posibilitate, v-ar putea explica toate aceste legi. Eu nu pot.

Acum vrem să ne ocupăm de altceva, pentru a aduce scurt o dovadă. Fiecare are părerea lui proprie, dar pentru mine cea mai frumoasă floare pe care am văzut-o vreodată, este crinul nostru alb de apă. El creşte în est. Câţi au văzut vreodată un nufăr alb de apă? O, pentru mine nu există nimic care să-l poată egala. Aţi observat ce este cu nufărul alb? Eu mă gândesc la ceea ce a spus Isus: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: şi nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.” Hainele şi bogăţiile lui Solomon au fost artificiale, dar frumuseţea crinului este produsă prin viaţă, nu prin pictură artistică sau vopsire.

Exact aşa este cu femeile noastre. Eu nu cred că aveţi nevoie pe faţa voastră de vopsea verde, gene false şi toate lucrurile acestea pe care le tot încurc, ca să deveniţi frumoase. ,,Frumos este cine procedează frumos.” Dacă mai adăugaţi un pic din Fapte 2,4 şi o amestecaţi cu un pic din Ioan 3,16, va întrece tot ce a încercat să facă vreodată Max Factor. Soţul vostru vă va iubi mai mult, la fel şi toţi ceilalţi oameni, şi eu sunt sigur că şi Dumnezeu la fel.

El a spus să ne uităm cu băgare de seamă la nufăr cum se osteneşte pentru a creşte şi a se ridica! Vedeţi, prin ce trece acest nufăr alb de apă: mocirlă, mlaştini şi noroi, apă murdară şi mocirloasă. Aceasta sămânţă mică de viaţă îşi croieşte drumul său prin toate acestea, ridicându-se de pe fundul lacului, unde se află broaştele şi toate celelalte, până trece de toate acestea ajunge sus. Dar când îl ajung razele soarelui, atunci ia naştere nufărul de apă. Această sămânţă mică ia naştere. Aceasta nu se poate întâmpla până nu trece prin acest proces. El trebuie să treacă prin aceasta, şi se întâmplă pentru că soarele însuşi îl atrage. Şi după ce a trecut prin apa murdară, mocirlă şi toate celelalte şi a ajuns la suprafaţă, el este aşa de fericit, încât oferă viaţă liber şi este o viaţă minunată dacă a ajuns în prezenţa celui care o atrage.

Eu sunt de părere că acesta este un tablou frumos al vieţii creştine. Ceva vă trage din lume, şi într-o zi veţi fi născuţi prin Duhul Sfânt direct în prezenţa Lui. Ce minunat! Dacă încercaţi să-l ajutaţi, atunci îl ucideţi.

Aşa este şi când este născut un pui. Dacă aţi observat vreodată unul din aceştia mici sau o altă pasăre, ştiţi că ei ciugulesc cu vârful ciocului lor oul ca să poată ieşi. El creşte în ou. Partea interioară a oului putrezeşte. Atunci puiul trebuie să zgârie cu ciocul lui până sparge coaja. În patria mea Kentucky noi spunem la aceasta: „El îşi ciuguleşte drumul afară” Nu s-a găsit un drum mai bun. De ce? Pentru că este drumul stabilit de Dumnezeu. Dacă încercaţi să-l ajutaţi, îl veţi ucide. Dacă am deschide coaja, l-am ucide. Vedeţi, el trebuie să se ostenească, să se străduiască şi să se muncească să iasă afară.

Asta trebuie să facă şi un creştin. Nu este destul dacă cineva vă dă mâna şi vă primeşte. Voi trebuie să rămâneţi până veţi muri, putrezi şi veţi fi născuţi din nou în Împărăţia lui Dumnezeu. Acesta este drumul stabilit de Dumnezeu. Voi nu ajungeţi înăuntru nici printr-o carte a membrilor şi nici prin strângerea mâinii, o aderare sau dacă vă osteniţi să o obţineţi. Voi trebuie numai să vă îndepărtaţi de coaja veche. Observaţi, nu s-a găsit un drum mai bun.

Pentru un bebeluş nu s-a găsit o posibilitate mai bună ca să primească ce vrea, în afară de calea stabilită de Dumnezeu. Unui copil nou născut i s-ar putea pune un clopoţel la pătuţ şi să se spună: ,,Fiul meu, eu sunt un specialist. Eu am citit cărţi despre creşterea unui copil, şi eu îţi spun: Tu eşti un copil modem. Tu ai venit pe lume într-o casă modernă cu părinţi moderni. Dacă-ţi este foame şi ai nevoie de mama ta sau de mine, atunci sună numai din clopoţel.” Aşa nu va merge niciodată. Singura modalitate de a primi ce vrea, este să zbiere. Aşa a stabilit Dumnezeu.

Aşa primim şi noi ce avem nevoie: dacă plângem! Strigaţi! Să nu vă fie ruşine! Spuneţi: „Mie mi-e foame după Dumnezeu!” Să nu vă intereseze că diaconii, păstorii sau altcineva sunt în apropiere. Strigaţi totuşi! Ce are a face că Jonesen şed acolo? Strigaţi—până sunteţi ajutaţi! Aceasta este singura posibilitate care există. El ne-a învăţat aceasta când a fost aici pe pământ, prin exemplul unui judecător nedrept.

Să luăm un strop mic de rouă. Eu nu-i cunosc formula. Poate este un om de ştiinţă aici care o cunoaşte. Eu o spun simplu aşa cum cred. Poate s-au legat unele părţi din aer şi au căzut apoi pe pământ. Când se întâmplă aceasta, atunci ia naştere peste noapte un strop de rouă. Dar spre dimineaţă el atârnă tremurând de un fir de iarbă sau de frânghia voastră de rufe. Dar aşteptaţi până răsare soarele! Ştiţi voi cât este el de fericit? El străluceşte şi dansează. De ce? Pentru că el ştie că lumina soarelui îl trage acolo înapoi unde a fost la început.

Exact aşa este cu fiecare bărbat şi fiecare femeie care sunt născuţi din Duhul lui Dumnezeu. Se întâmplă ceva când se revarsă lumina peste noi, astfel încât noi devenim fericiţi, căci noi ştim că ne întoarcem acolo de unde am venit:—din sânul lui Dumnezeu. Desigur că stropul de rouă poate să strălucească de fericire când îl atinge soarele, căci el ştie că se întoarce acolo de unde a venit. Acestea sunt numai lucruri mărunte dar am putea continua cu acestea. Noi vrem să mai luăm şi altceva.

După cum ştim, sămânţa veche trebuie să putrezească înainte de a răsări cea nouă din cea veche. Absolut. Ea nu trebuie numai să moară, ci să putrezească după ce a murit. Noi ştim că este aşa. Cu naşterea din nou este la fel. Dacă suntem născuţi din nou, nu mergem înapoi, ci înainte. De aceea eu cred că astăzi foarte puţini au trăit o naştere din nou adevărată: pentru că sămânţa nu poate putrezi. Poate le vorbeşte Cuvântul, sau persoana le este simpatică, dar ei nu vor să se despartă de sistemul vechi şi să putrezească. Ei nu vor să iasă afară. Ei vor să rămână în sistemul vechi şi totuşi susţin că au trăit naşterea din nou sau au recunoscut mesajul pentru timpul acesta.

Aceleaşi lucruri le cunoaştem din timpul lui Luther, Wesley, mişcarea penticostală şi toate celelalte timpuri. Ei tot mai încearcă să ţină de sistemul cel vechi şi ridică această pretenţie, dar epoca sistemului vechi trebuie să moară şi să putrezească, ca să poată veni cea nouă. Dar totuşi ei vor să ţină de aceasta. Observaţi: deşi ei ştiu că sistemul acela vechi este mort, totuşi ei nu vor să se despartă de acesta şi să putrezească. A fi putrezit înseamnă că este pentru totdeauna încheiat. Dacă ei susţin că sunt născuţi din nou, atunci acesta este numai un semn că a avut loc o zămislire — numai după putrezire are loc naşterea din nou! Voi trebuie să putreziţi ca în timpul lui Wesley şi cum a fost cazul în toate celelalte. Numai după aceea poate avea loc naşterea din nou. Când s-a ridicat Luther cu Cuvântul acesta: ,,Cel neprihănit să trăiască prin credinţă.”, nu a putut să mai ţină de sistemul vechi. El trebuia să iasă afară.

Şi apoi, după ce calviniştii au adus biserica anglicană cu învăţătura lor într-o astfel de stare, Dumnezeu a lăsat să ia naştere o învăţătură arminiană prin John Wesley. Sistemul vechi trebuia să moară ca să poată ieşi ceva nou. Când s-a încheiat epoca Wesley, crescuseră deja multe frunze din tulpină şi spicul apăruse. Când a luat naştere mişcarea penticostală cu restituirea darurilor, ei au trebuit să iasă afară de la baptişti, presbiterieni, călătorii sfinţi, nazarineni, de la aşa-zisa biserică a lui Hristos şi din toate celelalte. Ei trebuiau să iasă, să putrezească, pentru a putea primi naşterea din nou.

Ei vă denumesc tot nebuni, dar aşa s-a întâmplat şi cu Pavel când a putrezit şi a ieşit din ceea ce a fost odată corect pentru el. El a spus: „După credinţa pe care ei o denumesc sectă, eu îi slujesc Dumnezeului părinţilor noştri.” Vedeţi, el a primit viaţă nouă, Noul Testament, care a fost născut din Vechiul şi trebuia să putrezească pentru cel Vechi, căci era numai preumbrirea.

Exact acolo ne aflăm acum. Fiţi îngăduitori cu mine, dar aceasta este părerea mea. Bisericile-adunările au devenit sisteme, astfel încât voi nu mai puteţi merge acolo, doar dacă aparţineţi de acolo. Voi trebuie să aveţi un carnet de membru sau un alt act. Pentru că eu cred aceasta, singura uşă care îmi este deschisă, este cea a oamenilor de afaceri creştini. Atâta timp cât nu sunt organizaţie, pot să vin la ei şi să le aduc oamenilor mesajul care îmi este pe inimă. Dar toţi au devenit sisteme. Eu vă iubesc, penticostalilor. Dar totuşi Rusaliile nu sunt o organizaţie. Voi vă numiţi doar aşa. Rusaliile sunt o trăire şi nu o denominaţie.

Dar pentru mulţi este foarte greu, deşi ei văd şi aud şi recunosc pe baza Cuvântului că Dumnezeu confirmă acest mesaj. Dar totuşi este aşa de greu pentru ei să iasă afară de acolo de unde sunt şi să putrezească. ,,Ce să fac atunci? De unde primesc eu atunci hrana mea?” Dumnezeu este hrana ta! De Dumnezeu să ţii tare! ,,Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui ...” Eu vreau să mă opresc aici; voi ştiţi despre ce vorbesc.

Proorocii lui Dumnezeu ne-au proorocit că vom primi un pământ nou — un cer nou şi un pământ nou. Dacă vreţi textul biblic corespunzător: este scris în Apoc. 21. Eu vi-l pot citi; îl am în faţa mea. Ioan a spus: ,,Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.”

Ele erau trecute. Dacă vom primi un pământ nou, vechiul pământ nu poate exista în acelaşi timp cu cel nou; respectiv, cel nou şi cel vechi nu pot exista împreună. Nu pot exista două ordini pământeşti în acelaşi timp. Deci pământul vechi trebuie să dispară, pentru ca cel nou să poată lua naştere. Dacă pământul vechi trebuie să fie distrus, atunci suferă dureri de naştere pentru cel nou.

Un doctor care consultă o pacientă cu dureri, face ceva anumit. Eu spun aceasta în prezenţa a doi sau trei doctori buni, creştini, care după câte ştiu se află printre noi. Eu vreau să întreb dacă este aşa. Primul lucru pe care îl face după ce a consultat pacienta, este să constate cât de des vin durerile. El observă cât de des vin durerile şi cât sunt de tari. Ultima a fost mai tare decât cea dinainte, şi următoarea este şi mai tare. Ele vin tot mai des. Pe baza durerilor el poate spune procesul naşterii.

Dacă lumea aceasta trebuie să cedeze la naşterea unui pământ nou, atunci noi vrem să observăm unele dureri de naştere pe care le avem pe pământ. Prin aceasta vom recunoaşte ce zi este şi cât a înaintat cu naşterea. Primul război mondial a adus dureri mari — dureri de naştere. A fost una din primele dureri la naşterea care a început, căci atunci s-au pus în funcţiune pentru prima dată bombele, la fel şi mitraliere şi gazul toxic. Voi vă amintiţi de aceasta; mulţi dintre voi poate nu. Eu am fost atunci un băiat mic de opt ani, dar eu îmi amintesc cum se vorbea despre iperită şi clor gazos. Când s-a folosit pentru prima dată, ei au spus că va arde tot pământul, va ucide pe toţi şi va fi sfârşitul, astfel încât numai vântul va bate deasupra pământului. Fiecare avea o frică de moarte de aceste arme puternice, de gazul toxic. Pământul a rezistat—au fost primele lui dureri de naştere.

Noi ştim că a mai existat al doilea război mondial. De data aceasta durerile de naştere ale pământului au fost mai tari şi mai intensive. Din cauza bombei atomice ar fi fost aproape distrus, căci putea radia un oraş întreg. În legătură cu distrugerea pământului, durerile au fost de data aceasta mult mai tari ca în primul război mondial. El ştie că se apropie timpul naşterii. De aceea este el aşa de nervos, căci acum există bomba cu hidrogen şi obiecte zburătoare care pot distruge întregul pământ. O naţiune o înfricoşează pe cealaltă, indiferent cât este de mică. Ei au o rachetă care este condusă de sateliţi şi o pot arunca în orice loc de pe pământ.

Aşa cum am auzit nu demult la ştiri, Rusia susţine că poate distruge naţiunea aceasta şi în acelaşi timp poate împiedica ca razele radioactive să distrugă propria lor naţiune. Noi nu ştim ce să facem. Fiecare susţine aşa ceva, şi aşa este; ştiinţa a pătruns în laboratorul mare al lui Dumnezeu, până când omenirea se va distruge singură.

Dumnezeu permite ca ei să se distrugă singuri cu înţelepciunea lor. Dumnezeu nu distruge nimic. Omul se distruge singur prin înţelepciunea lui, cum a făcut-o deja la început, acceptând înţelepciunea lui satana în loc de Cuvântul lui Dumnezeu. Lumea ştie că trebuie să treacă. Ea nu va rezista. Eu cred că Rusia ar distruge astăzi naţiunea aceasta, dacă ar şti sigur că ei ar scăpa de distrugere. Şi celelalte state mici ar putea face aceasta, dar lor le este frică pentru că ştiu că lumea aceasta nu poate rămâne în cursul ei în aceste condiţii. Lumea ştie deci că durerile naşterii sunt aşa de tari, încât trebuie să dispară. Naşterea noului este aproape.

Eu sunt mulţumitor pentru aceasta. Eu m-am săturat de lumea aceasta. Fiecare ştie că ea este un loc al morţii, al suferinţei şi oricărui fel de neînţelegeri. Eu sunt bucuros că trebuie să dispară; eu sunt bucuros că timpul este aproape. Ioan a spus-o deja cu mult timp înainte: „Amin, vino, Doamne Isuse!”

Desigur că ea trebuie să fie distrusă, aşa cum am spus deja, pentru a naşte ceva nou. Vedeţi ce stricată este deja! Fiţi atenţi, fraţii mei! Ea este total stricată. Politica şi sistemele ei sunt aşa de stricate, cum nu se poate mai rău. Nici un os nu este sănătos în sistemul lumesc, atât în politică cât şi în politica religioasă şi altele. Unul spune: „Eu sunt democrat”, celălalt „Eu sunt republican” – „Eu sunt metodist”, „Eu sunt baptist”. Toată aceasta este stricată. Ea trebuie să cedeze. Ea nu poate să reziste! Voi aţi putea să puneţi în fiecare stat din Statele Unite un George Washington sau un Abraham Lincoln, şi totuşi ea nu ar mai putea da înapoi. Nu mai există salvare pentru ea! Numai una îi mai poate ajuta: venirea Creatorului.

Ea ştie că trebuie să treacă. Ea suferă dureri şi chinuri. Nu se ştie ce este de făcut. Unul priveşte încolo şi celălalt dincolo; unuia îi este frică de celălalt; unul încearcă să facă ceva sau să-l distrugă pe celălalt; celălalt încearcă să-l contrazică şi să-i distrugă. Acum este în mâna păcătoşilor, care ar putea distruge întreaga lume în numai cinci minute.

Ea ştie că nu va rezista. Oamenii ştiu că nu vor rezista, şi lumea ştie că se va întâmpla, căci Dumnezeu a spus. Întregul cer şi pământ vor fi în flăcări. Va avea loc o înnoire, ca să poată lua naştere o lume nouă. Dumnezeu a spus-o dinainte.

Ea este stricată în toate sistemele ei, şi aceasta trebuie să fie aşa, ca să poată fi distrusă de tot. De aceea eu spun că ea este aşa de nervoasă, „roşie la faţă”. De aceea peste tot sunt cutremure pe toate coastele şi în Alaska sunt inundaţii. De aceea pământul este zguduit de cutremure şi oamenii îmi scriu: „Să ne mutăm de acolo? Să ne mutăm?” Ei nu ştiu ce să facă. Nu există nici o zonă sigură în afară de una: Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Numai Unul este zonă sigură, şi acesta este El. Tot ce este în afară, va muri. Aceasta este aşa de sigur, cum a spus-o Dumnezeu!

Noi vrem să privim în „Cartea doctorului” şi să vedem dacă se află în starea aceasta şi dacă se vor întâmpla toate acestea înainte dea fi născut pământul nou. Să deschidem la Mat. 24 în „Cartea doctorului”, care este Biblia, şi să vedem ce a fost proorocit – ce simptome va avea. În perioada când trebuie să vină copilul, el pregăteşte totul pentru că arată că pruncul va fi în curând născut. A venit apa, la fel şi sângele, şi acum este timpul să vină copilul care trebuie să fie născut. De aceea el pregăteşte totul.

Isus ne-a lăsat să ştim exact ce se va întâmpla în timpul acesta. El ne-a spus în Mat. 24 că Biserica adevărată şi celelalte biserici, cea duhovnicească şi cea firească, vor fi aşa de asemănătoare prin imitaţii, încât chiar şi cei aleşi ar fi înşelaţi dacă ar fi posibil. Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, când s-a mâncat şi s-a băut, s-au însurat şi s-au măritat, şi întreaga imoralitate a lumii pe care o vedem astăzi – toate acestea le-a proorocit Biblia pentru timpul acesta, „Cartea doctorului”. De aceea noi ştim, când vedem că se întâmplă acestea, că naşterea se apropie. Trebuie să fie aşa. Desigur!

Până acum am observat naţiunile, respectiv lumea. Acum vrem să ne îndreptăm spre Israel, Biserica, şi să ne ocupăm de aceasta circa zece minute. 

Israel a avut dureri de naştere la fiecare prooroc care a venit pe pământ. Mesajul lui a provocat dureri de naştere. Ce a făcut el? Proorocul a avut Cuvântul, dar ea a semănat atâta neînţelegere şi a introdus atâtea sisteme, încât proorocul i-a răsturnat de pe fundamentul lor! Toţi îi urau pe prooroci. De aceea de fiecare dată când trimitea Dumnezeu un prooroc pentru Biserică, ea avea dureri de naştere. Cuvântul Domnului merge la prooroc şi numai la el! Aceasta înseamnă că Cuvântul care a fost exprimat pentru un anumit timp, este vestit prin prooroc pentru epoca respectivă. Aşa a fost întotdeauna. Bisericile şi-au ridicat atâtea sisteme în jurul Cuvântului, încât el i-a aruncat de pe scaunul lor când a venit! Ea a avut dureri de naştere.

Ce a fost mesajul lui? – „Înapoi la Cuvânt! Înapoi la viaţă!” Sistemele nu au viaţă. Numai Cuvântul lui Dumnezeu are viaţă! Sistemele sunt ridicate jur împrejur, dar ele nu au viaţă. Este Cuvântul care dă viaţă!

Mesajul lui va aduce rămăşiţa înapoi la Cuvânt. Un grup mic va fi scos afară şi va crede. Poate vor fi ca în timpul lui Noe numai opt oameni. Totuşi Dumnezeu a îngropat restul şi pe ceilalţi i-a nimicit. Ei trebuiau zguduiţi.

Aşa s-a întâmplat în toate timpurile până când Biserica a născut un copil de parte bărbătească, şi acest Fiu a fost însuşi Cuvântul care a devenit trup. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu…Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi.” El a biruit fiecare drac, fiecare putere de pe pământ care s-a împotrivit Lui, numai cu Cuvântul Tatălui. La fiecare ispitire în care a vrut să-l conducă satana, El l-a respins pe satana – nu prin propria Lui putere pe care o poseda, ci cu Cuvântul lui Dumnezeu. „Este scris…!”„Este scris…!”„Este scris…!” Căci El a fost Cuvântul!

Când s-a năpustit satana asupra Evei, ea a cedat pentru că nu era Cuvântul. Când el s-a năpustit asupra lui Moise, s-a întâmplat acelaşi lucru. Dar când a dat de acest Fiu al lui Dumnezeu, el a lovit 10 000 volţi. Asta i-a smuls toate penele. El i s-a împotrivit şi a spus: „Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” Acesta a fost El, copilul de parte bărbătească care a devenit trup. Însuşi Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu s-a făcut de cunoscut într-un trup omenesc, pentru a întrupa Cuvântul!

De aceea El ştia ce era în inimile oamenilor. De aceea El putea să-i spună lui Natanael unde a fost şi cine este el. La fel El i-a putut spune lui Petru cine era, şi femeii de la fântână de-asemenea. De ce? Pentru că El era Cuvântul! Aşa este.

Biblia spune în Evrei, cap. 4: ,,Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul de duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

Fariseii şi preoţii aceia orbiţi nu puteau recunoaşte că acesta este Cuvântul descoperit, căci erau într-o preoţime şi învăluiţi într-un sistem. Dar sistemul vechi trebuia să cedeze. Era Cuvântul, dar făgăduinţele se împliniseră deja, şi când este împlinit trebuie să putrezească. A fost numai învelişul; grăuntele creştea mai departe.

Moise nu ar fi putut să aducă mesajul lui Noe. Tot aşa de puţin ar fi putut aduce Isus mesajul lui Noe, căci a fost o altă epocă. Sămânţa veche a avut viaţă, dar ea şi-a împlinit scopul şi a murit. A avut loc o transformare de la vechi la nou, unde era acum viaţa. Dar ce le făcea oamenilor griji? Ce îi îngrijorează şi astăzi încă? Noi nu mai construim un zid ca atunci când am început cu mesajul lui Luther şi am format o cale dreaptă până la mişcarea penticostală. Astăzi am ajuns la colţuri. Noi construim doar o clădire. Cuvântul lui Dumnezeu este planul de construcţie! Fiecare poate construi un rând drept, dar pentru a face un colţ, este nevoie de un zidar. Pentru aceasta este necesară puterea lui Dumnezeu! Numai un uns care a fost trimis din cer este în stare de aceasta. Aşa a fost în fiecare epocă.

Cuvântul DOMNULUI a fost vestit prin prooroci şi ei au zidit colţurile diferite. Dar constructorii vroiau să construiască un zid. Dar nu este numai un zid; este o clădire— o clădire a lui Dumnezeu.

Noi simţim şi ştim că acesta este adevărul, că sistemele din toate epocile au fost stricate, că fiecare din sistemele lor trebuiau să moară şi să putrezească până când din această încurcătură decăzută a luat naştere Biserica— însuşi Cuvântul. Cuvântul DOMNULUI vine la prooroc. Nu vine niciodată la un preot; vine la prooroc. S-a întâmplat atâta timp până când Cuvântul a fost născut în trup omenesc, în toată plinătatea Lui. El a fost Cuvântul. Proorocii sunt o parte din Cuvânt — Cuvântul pentru epoca voastră. Noi suntem astăzi o parte din Cuvânt. Noi urmăm Cuvântul. Dar El a fost întreaga plinătate a Cuvântului! El a fost Cuvântul! Când L-au învinuit că se face egal cu Dumnezeu pentru că se denumeşte Fiul lui Dumnezeu, ei I-au spus: ,,Te faci singur Dumnezeu.”

El le-a răspuns lor: ,,Nu este scris în legea voastră: ,Eu am zis: Sunteţi dumnezei?' Dacă Legea a numit dumnezei, pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, -şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,—cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: ,Sunt Fiul lui Dumnezeu!'„ (Ioan 1O, 34). Acolo locuia plinătatea trupească a lui Dumnezeu: în Fiul lui Dumnezeu. El a fost descoperirea deplină a lui Dumnezeu.

Aceasta a produs durerile naşterii printre prooroci — ei, care au fost Cuvântul, care aveau plinătatea a ceea ce era în El —, plinătatea Cuvântului. Sistemele mureau, până când Cuvântul a devenit în sfârşit trup şi a locuit printre noi.

Vedeţi cum a fost preumbrit în Iacov. Vedeţi cum a fost preumbrit în Iosif. Exact. Tatăl lui l-a iubit, fraţii lui l-au urât fără motiv. El era duhovnicesc, putea spune lucrurile dinainte şi tălmăcea visuri. El nu putea face nimic că era aşa; el era născut aşa. El a fost predestinat să fie aşa, dar fraţii lui îl urau şi la urmă l-au vândut pentru aproape treizeci de arginţi. Dar apoi l-au remarcat în închisoare: el a fost înălţat şi a avut voie să şadă la dreapta lui faraon. În închisoare era un paharnic şi un brutar. Unul a fost salvat, celălalt era pierdut. Vedeţi, când Isus s-a aflat în închisoarea Lui, pe cruce, un tâlhar a fost salvat şi celălalt era pierdut. Apoi El a fost înălţat la cer şi S-a aşezat la tronul lui Dumnezeu. Şi dacă El îl părăseşte din nou, va răsuna un strigat: ,,Aplecaţi-vă genunchii!”, şi fiecare limbă va mărturisi. Dacă Iosif părăsea tronul şi ieşea afară, răsuna o trâmbiţă şi fiecare genunchi trebuia să se aplece, căci venea Iosif.

La fel va răsuna într-o zi trâmbiţa puternică a lui Dumnezeu, atunci vor învia morţii în Hristos. Fiecare genunchi se va apleca şi fiecare limbă va mărturisi Cuvântul. La cine vine El atunci? De ce vine El?

Observaţi, ea a adus plinătatea Cuvântului care a devenit trup sub durerile naşterii profetului, care a strigat: ,,El vine; El vine; El vine.” Dar apoi, conform istoriei, ei nu au mai avut nici un prooroc timp de 400 de ani, de la Maleahi până la Ioan. Ei au avut numai teologi, preoţi, păstori. Noi ne putem închipui în ce stare depravată a ajuns sistemul lor fără un prooroc. Timp de patru sute de ani ei nu au primit un mesaj de la Dumnezeu cu ,,AŞA VORBEŞTE DOMNUL”. Astfel preoţii (nu proorocii) i-au adus într-o încurcătură îngrozitoare.

Apoi s-a ridicat Ioan, Ilie cel făgăduit conform Mal. 3,1—nu conform Mal. 4, 5, ci conform Mal. 3,1. Isus s-a referit la aceasta în Matei 11. ,,Ochiul de vultur al lui Ioan s-a tulburat”, — cred că Pemberton se exprimă astfel în cartea lui, „Frühe Zeitalter”, — şi astfel el i-a trimis pe ucenici la Isus pentru a-L întreba: ,,Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” După ce Isus le-a cerut să rămână în adunări şi să observe ce se întâmplă, El le-a spus: ,,Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan tot ce auziţi şi ce vedeţi:... Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire!” Apoi El s-a întors, s-a uitat spre ucenici şi spre popor şi a început să vorbească despre Ioan. El a spus: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? ...Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.” El a spus: ,,O trestie clătinată de vânt?”Cu alte cuvinte: „... unul care se clatină pentru cel mai mic avantaj?” ,,Eu îţi spun că dacă vii la noi şi aderi la grupul nostru, primeşti un salar mai bun!” Dar nu Ioan! ,,Dacă tu nu mai predici împotriva aceluia şi acesteia, poţi să aderi la grupul nostru!” Dar nu Ioan! Isus a continuat: ,,Ce aţi ieşit să vedeţi? Vroiaţi să vedeţi un prooroc? Da, Eu vă spun: un bărbat care este mai mult decât un prooroc! Şi dacă puteţi să acceptaţi: acesta este cel la care se referă Cuvântul proorocului: ,Iată, voi trimite pe solul Meu; El va pregăti Calea înaintea Mea.'” Aceasta stă scris în Mal. 3,1 şi nu în Mal. 4, 5. Este o diferenţă, căci atunci când va veni acest Ilie, pământul va fi ars scurt timp după aceea, şi cei răi vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor celor neprihăniţi.

Observaţi, mesajul lui nu i-a deranjat prea tare din somnul lor spiritual. Ei spuneau simplu: ,,Acolo jos este un nebun; depărtaţi-vă de el. El se denumeşte singur nebun. El vrea să-i înece pe oameni în apă.” Vedeţi voi? ,,Nu este nimic cu bărbatul bătrân. El nu are nici măcar haine cumsecade pe el. El şi-a atârnat o piele de cămilă pe el. El este sărac ca un şoarece de biserică. De la care seminar vine el? Ce carte de membru are el? Noi nu vom lua parte la adunările sale. Noi îl 1ăsam acolo jos să flămânzească.” Vedeţi voi? Lumea nu s-a schimbat mult de atunci, şi nici sistemele lor. ,,Noi nu ne ocupăm de el. El doar nu are nimic.” 

Ştiţi voi, de ce nu? Gândiţi-vă, tatăl lui a fost preot. De ce nu a devenit ca tatăl său, aşa cum a fost obiceiul la copii? Pentru că el a avut altceva -— un mesaj mai mare. El urma să-L prezinte pe Mesia, aşa a spus Duhul Sfânt. Grupul cel mic care a fost adus înapoi prin mesajul lui Gavril, ştia că va fi aşa. Ne-a fost lăsat, că el la vârsta de nouă ani, după ce şi-a pierdut părinţii, s-a dus în pustie pentru că trebuia să audă mesajul exact. În clădirea aceea mare teologică s-a spus: ,,O, eu ştiu că tu trebuie să-l anunţi pe Mesia. Isaia a spus că vei veni. Deci tu vei fi glasul acesta. Dar nu crezi că fratele Jones este mai potrivit aici?” El ar fi vrut să-l convingă uşor. Dar el nu a învăţat niciodată sistemele lor. Mesajul lui era prea important. El a mers afară în pustie şi a rămas acolo.

Mesajul lui nu a fost ca cel al unui teolog. El folosea pilde. El a spus:, ,Pui de năpârci!” şi a denumit preoţimea ca fiind un sistem de şerpi. Una din vieţuitoarele cele mai rele, mai viclene pe care le-a găsit în pustie a fost şarpele. El s-a gândit: "Aceasta este comparaţia cea mai bună pe care o cunosc.” El a spus: ,,Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ,Avem ca tată pe Avraam!' Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” El a găsit pietrele în pustie fi la marginea râului. Mai departe el a spus: ,,Iată că securea (care a folosit-o în pădure) a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor.” Asta o cunoştea din pustie. „,.. deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.” Se fac lemne pentru foc din acestea. El ştia de unde primea lemnele pentru foc. Vedeţi, mesajul lui sigur nu era al unui preot. El corespundea cu natura din sălbăticie. Dar totuşi el trebuia să vestească mesajul, şi el credea în mesajul lui, astfel încât el a spus: ,,Mesia trebuie să vină, şi El este deja în mijlocul vostru. Vă spun că este Unul în mijlocul vostru şi nu-l cunoaşteţi; şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc,”

,,Cine este, Ioane?”

„Nu ştiu.” Dar într-o zi a venit un bărbat tânăr la râu, un bărbat obişnuit ca toţi ceilalţi. Ioan Botezătorul, proorocul binecuvântat, stătea acolo, privea peste Iordan şi a spus: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu, care a luat păcatul lumii.”

,,După ce îl recunoşti, Ioan?”

,,Cel care m-a însărcinat în pustie să botez cu apă, mi-a spus: ,Când vei vedea Duhul pogorându-se şi va rămânea peste El, Acela este cel care botează cu Duhul Sfânt.”

Mesajul lui nu putea veni dintr-un punct de vedere teologic sau de la o oarecare confesiune omenească, respectiv de la un sistem. Ea trebuia să vină direct de la Dumnezeu! Dar mesajul lui nu i-a prea atins. Ei se gândeau: „Ah, el susţine că a văzut aceasta. Eu mă îndoiesc. Eu nu am văzut nimic. Eu am privit încolo, dar nu am văzut nimic.” Asta ziceau preoţii şi ceilalţi. Dar el a văzut şi noi ştim astăzi că el a văzut. Sigur că el a văzut. Dar aţi observat ce s-a întâmplat? Aceasta nu i-a deranjat deloc în somnul lor; ei au făcut tot aşa mai departe şi i-au tăiat capul. Nu i-a mişcat, dar i-a cuprins pe restul — cei care aveau viaţa în ei, cei puţini care aşteptau într-adevăr venirea DOMNULUI.

Acolo era prorociţa Ana care îi slujea DOMNULUI cu rugăciuni. Ea se afla într-o zi în Duhul. Simeon, un bărbat bătrân a proorocit spunând: „Duhul Sfânt mi-a descoperit că nu voi vedea moartea până nu-L voi vedea pe Unsul DOMNULUI”

Ah”, spuneau unii preoţi, ,,săracul bărbat bătrân! Ştiţi voi, el este un pic zăpăcit. Cu un picior este în groapă şi cu celălalt alunecă. Lăsaţi-l! El este un om cinstit.” Dar înţelegeţi voi ce a avut el? Lui i-a fost descoperit prin Duhul Sfânt.

Acelaşi lucru vă este descoperit vouă în după masa aceasta. Duhul Sfânt v-a călăuzit aici cu un anumit scop. Uitaţi-vă la toţi preoţii de la metodişti, baptişti, catolici şi celelalte biserici de aici! Ei au fost călăuziţi de Duhul Sfânt. Ceasul a sosit şi Duhul Sfânt i-a călăuzit. Ei au aşteptat şi au râvnit după aceasta.

Voi ştiţi, în zilele acelea ei nu aveau (mulţumire DOMNULUI) nici televizor. Ei se aflau în munţii din Iudea. Acolo a venit un copil pe lume, o stea a strălucit, etc. După câteva zile, mama a adus în templu copilul mic care era înfăşurat în scutece. Mi s-a spus ce fel de scutece au fost acelea. Ei nu au avut nimic pentru a îmbrăca copilul. Mi s-a spus că scutecul Lui a fost o cârpă mică de la jugul boului. Deci Iosif şi ceilalţi au intrat înăuntru cu acest copil mic.

Eu pot să-mi închipui că mamele cu copiii lor mici în pături lucrate de mână se ţineau la o anumită distanţă. Ele spuneau: ,,Vedeţi acolo. Vedeţi, acolo este ea. Ea a fost însărcinată de bărbatul acela şi acum vine aici. Ţineţi-vă departe de ea! Rămâneţi la distanţă.” Şi acum se mai gândeşte aşa. Dar pe Maria cu copilul acesta în braţe nu a interesat-o ce gândeau ei. Ea ştia al cui Fiu era El! Aşa este şi cu fiecare credincios care primeşte Cuvântul lui Dumnezeu în inima lui! Nu le pasă ce spun sistemele, voi ştiţi ce este! Este făgăduinţa lui Dumnezeu. Vouă v-a fost descoperit prin Duhul Sfânt când aţi fost umbriţi de puterea Lui. Voi ştiţi unde s-a întâmplat! Nimeni nu are dreptul să predice Evanghelia până nu s-a întâlnit cu Dumnezeu în pustiu în rugul aprins, astfel încât nici un sistem spiritual al lumii nu vi l-ar putea lua prin explicaţii. Tu ai fost acolo; s-a întâmplat cu tine! Nu este important ce spun sistemele. Tu ai fost martor. Aleluiah! Mie îmi merge acum ca acelui negru bătrân despre care v-am povestit: eu nu am destul loc aici sus! Simt un respect profund când mă gândesc că însuşi Dumnezeu vi se descoperă într-adevăr vouă!

Simeon a avut făgăduinţa când a şezut în dimineaţa aceea în camera lui de studiu. Probabil erau aduşi sute de copii mici în fiecare dimineaţă în templu. Dacă atunci au trăit două milioane şi jumătate de iudei în ţară, s-au născut mulţi copii care erau aduşi DOMNULUI. Mama trebuia să vină după un anumit număr de zile să aducă jertfe pentru curăţirea ei. Simeon stătea acolo şi citea poate chiar în scrierile lui Isaia; eu nu ştiu. Apoi s-a întâmplat ceva.

Dacă Duhul Sfânt v-a dat o făgăduinţă, atunci El trebuie să împlinească aceasta făgăduinţă — dacă este într-adevăr de la Dumnezeu. Dacă vine cineva şi spune ceva şi Dumnezeu nu confirmă, atunci de la început nu a fost conform Scripturii; uitaţi-o. Dacă el persista şi Dumnezeu totuşi nu o confirmă, atunci tot mai este pe dos, căci Dumnezeu a expus mesajul Lui. El este propriul Său interpret. Ce spune El, se întâmplă. Atunci să ascultăm de El; aşa a spus Dumnezeu. Acesta este adevărul. Asta îi este clar fiecăruia. Dacă El spune că se întâmplă, şi se întâmplă într-adevăr, atunci aceasta vorbeşte pentru sine. Trebuie să fie de fiecare dată adevărul, căci Dumnezeu nu minte.

Simeon, care şedea acolo, a luat această ocară asupra lui. El făcea parte din rămăşiţă şi ar fi ascultat de Ioan. Aşa este şi cu rămăşiţa de astăzi. El şedea deci acolo, citea în acest sul şi ştia că va veni Ioan, pentru că el era o parte din rămăşiţă. Cuvântul i-a fost descoperit. Şi dintr-o dată, când a venit acest copil în templu, Duhul Sfânt i-a descoperit conform făgăduinţei, că era acolo. Îndemnat de Duhul Sfânt, el a părăsit camera de studiu, a mers în templu, a văzut toate aceste femei care erau într-un rând, a trecut pe lângă ele până a ajuns la acest copil mic de care se fereau toţi. El a luat copilul în braţe şi a spus: ,,Acum, slobozeşte în pace pe robul tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta.”

O altă aleasă dintre cei puţini în zilele acelea a fost Ana, o proorociţă. Ea era oarbă şi şedea într-un colţ. Dintr-o dată a mers şi ea călăuzită de Duhul Sfânt, pe lângă toate femeile şi pe lângă toţi oamenii care intrau şi ieşeau din templu, până a ajuns la copilul Hristos. Dacă Duhul Sfânt poate călăuzi o femeie oarbă la El, ce este atunci cu un grup de penticostali care pretind că mai au lumina ochilor? Eu nu vreau să mă adâncesc; voi ştiţi ce vreau să spun.

O, în ce stare îngrozitoare s-a putut afla Biserica! Sigur a fost atunci aşa. Dar rămăşiţa a fost scuturată. Noi vrem să fim sinceri. Dacă vedem biserica-adunarea astăzi în starea aceasta, nu am ajuns din nou în timpul acela? Acceptaţi numai ce se întâmplă în Biserică conform făgăduinţelor din Biblie. Noi vedem ce se întâmplă în lume şi recunoaştem că ei au ajuns la sfârşit. Să observăm acum Biserica. Ea a avut dureri de naştere sub Luther. Noi ştim că conform Apocalipsei sunt şapte epoci ale Bisericii şi pentru aceste epoci sunt şapte mesageri. Când trebuia să se ridice Luther, Biserica a primit dureri de naştere, şi a venit Luther. Aşa este.

După aceea ea a primit din nou dureri şi apoi a venit Wesley. Desigur! După alte dureri a luat naştere mişcarea penticostală. Mesagerul fiecărei epoci i-a adus înapoi la Cuvânt, la mesajul epocii lor. Mesajul era conform Bibliei. Eu voi publica o carte, o explicaţie pentru primele patru capitole ale Apocalipsei. Citiţi-o când va fi tipărită. Aceasta dovedeşte clar ce a fost mesajul lui Luther: neprihănire. Sfinţirea este următorul stadiu al naşterii spirituale, iar apoi urmează trăirea de Rusalii. Observaţi, în fiecare epocă Biserica a fost scuturată şi pusă în durerile naşterii. Dar ce au făcut ei? După ce trecuseră durerile naşterii, ei au adunat un grup de oameni aşa cum a făcut-o prima Biserică, în loc să meargă mai departe cu Cuvântul. Aşa este. Noi ştim că ei au decăzut din nou, imediat după ce apostolii i-au trezit. Mulţi alţii s-au ridicat în prima epocă: Agabus şi un număr mare de reformatori. Voi aţi citit despre aceasta în cărţile ,,Înainte de conciliul niceean” şi „Părinţii niceeni”. Acolo este totul scris. Fiecare epocă a fost zguduită, căci de fiecare dată s-a ridicat un mesager cu ,,AŞA VORBEŞTE DOMNUL”.

Acum ea se află în starea cea mai rea în care a fost vreodată. Noi trăim în epoca Laodicea, o epocă bogată, dar oarbă. Dar Biserica nu o ştie. Noi nu găsim nicăieri în Biblie, că Hristos a fost scos vreodată afară din Biserică, în afară de epoca Bisericii Laodicea. Acolo este starea ei cea mai rea; ea este aşa de decăzută ca niciodată mai înainte. Ea spune: ,,Eu nu duc lipsă de nimic.” şi nu ştie că este ticăloasă, nenorocită, săracă, oarbă şi goală. Ea nu ştie. El a spus: „ Te sfătuiesc să cumperi de la Mine... doctorie pentru ochi, că să-ţi ungi ochii, şi să vezi.” Alifia lui Dumnezeu îi va aduce Bisericii sigur lumina, dacă vrea, pentru ca ochii ei să fie deschişi pentru ceea ce a spus Dumnezeu.

Observaţi repede încă ceva. În stadiul acesta se află ea; de aceea am ajuns fără îndoială în epoca Bisericii Laodicea. Mesagerul ei este făgăduit în ultima parte din Maleahi 4. Despre el este făgăduit că mesajul lui îi va aduce pe oameni înapoi la Cuvânt. Conform Mal. 4, ultima parte, ea trăieşte din nou o naştere.

În lumea bisericilor sunt active astăzi două sisteme. Ascultaţi acum bine. Eu vreau să văd dacă spuneţi la aceasta ,,Amin”. Două sisteme sunt active în lumea bisericilor. (Eu vreau să mă eliberez de aceasta de pe umerii mei, atunci mi-am făcut datoria.) Noi toţi ştim, că pe de-o parte este Cuvântul lui Dumnezeu şi pe cealaltă parte este sistemul denominaţional. Două sisteme sunt active. Este ca la Iacov şi Esau: unul era duhovnicesc, iar celălalt firesc. Esau şi Iacov s-au luptat deja în pântecele mamei lor, până când au fost născuţi. Tot aşa se luptă şi denominaţiunile cu Cuvântul. Ei fac aceasta de când Luther a adus prima reformă. Eu sper, că este destul de simplu, astfel încât o puteţi înţelege.

Dacă aceşti bărbaţi ar putea accepta acest gând şi ar merge mai departe cu el, ar putea să-l prezinte mai clar. Eu vreau nu numai să semăn sămânţa, ci eu sper că o voi trezi la viaţă.

Vedeţi, aşa a fost întotdeauna. Ea suferă de durerile naşterii, pentru că în ea are loc o luptă. Acolo este Esau — un bărbat al lumii, dar foarte religios; el este un om bun, corect, şi după câte pot să spun, din punct de vedere moral, fără greşeală. Dar el nu cunoştea însemnătatea dreptului de întâi născut! El este născut aşa; aşa este felul lui. Iacov, dimpotrivă, doreşte dreptul de întâi născut, indiferent ce va fi. El este duhovnicesc. Aceştia doi se află astăzi în sânul Bisericii.

Un sistem puternic este pe cale să se formeze, care se numeşte Consiliul mondial al bisericilor. Din sânul Bisericii vin doi copii. Reţineţi cuvintele mele! Cuvântul trebuie să dea naştere Bisericii-Mireasă a Cuvântului. Biserica trebuie să dea naştere la o Mireasă pentru Hristos. Cei care au adormit în toate epocile, vor forma această Mireasă care va veni din Cuvânt, prin care au ieşit. Este ca o făptură care creşte de la picioare până la cap. Cu cât devine mai mare, cu atât mai mult are nevoie de ea. Aşa cum creşte corpul, aşa creşte şi trupul lui Hristos. La sfârşit va veni şi Capul.

Noi ştim că totul este în legătură cu Capul, şi de aceea Capul dirijează fiecare mişcare. Dar aceste sisteme nu sunt în legătură, chiar pentru că sunt sisteme. Un scaiete nu poate produce grâu. Dar ambele cresc pe acelaşi câmp, sunt alimentate de aceeaşi apă şi primesc aceeaşi lumina a soarelui! Una este Cuvântul; şi una nu este Cuvântul. Acestea două se află în luptă una împotriva alteia. Ele se luptă deja de la prima reformă şi o mai fac şi acum.

Eu nu trebuie să vă explic mai mult, nu-i aşa? Voi ştiţi sigur despre ce vorbesc. Asta este. Aici aveţi sistemul vostru. Unde vă aflaţi voi? Închipuiţi-vă că aţi fi trăit în vremurile de mai demult, când proorocii lui Dumnezeu i-au scuturat pe oameni şi au vestit Cuvântul. De care parte aţi fi fost atunci? Aceeaşi alegere o aveţi astăzi. Ea este pe cale să aducă Cuvântul desăvârşit, şi Cuvântul vine pentru Cuvântul-Mireasă. Aşa cum femeia este o parte din bărbat — căci ea a fost luată din el — aşa trebuie să rămână Biserica în Cuvânt, în fiecare cuvânt al Bibliei! Nici sisteme şi nici dogme, nici altceva nu au voie să fie adăugate. Trebuie să fie Cuvântul nefalsificat, curat, neatins! Desigur!

În zilele lui Luther, când Biserica era la sfârşit, ea a avut dureri de naştere, şi Luther a venit cu lumina. El a spus: ,,Neprihănitul să trăiască prin credinţă! Nu prin comuniune.”

În zilele lui John Wesley ea a avut din nou dureri de naştere, şi apoi a fost născut Wesley! Dar ce s-a făcut? Ei s-au întors înapoi ca şi mama.

În zilele mişcării penticostale, părinţii voştri au ieşit din aceasta afară şi oamenii i-au urât. Ei au mers pe stradă, mamele voastre nu aveau nici măcar ciorapi, ele băteau cu o doză veche, cântau cu o chitară veche şi vorbeau despre botezul cu Duhul Sfânt. Ele stăteau la colţurile străzii, împărţeau tractate şi trebuiau să rămână toată noaptea în închisoare. Noi suntem aşa de rigizi şi ne-am dus din nou înapoi în organizaţie, întorcându-ne în acelaşi gunoi din care am ieşit. Copiii au fost atraşi acolo. Ei s-ar întoarce în morminte! Ei s-ar ruşina pentru voi. Eu ştiu că este aspru, dar este adevărul.

Voi spuneţi: „Eu am crezut că tu iubeşti oamenii.” Dacă dragostea nu corectează, atunci cum poţi să te exprimi? Dragostea corectează, şi eu îi iubesc pe oameni. Eu râvnesc pentru Biserica lui Dumnezeu şi trebuie să privesc cum aceste sisteme îi leagă sub dogme, care strică tot. Deşi Dumnezeu confirmă Cuvântul Său ca adevăr, ei tot mai ţin de aceasta! Amin! Aşa este. Voi ştiţi că este adevărat, frate, soră. Eu m-am exprimat cu cuvinte simple. Nu trebuie să le explicăm din greacă, ci avem nevoie numai de o raţiune omenească. Sigur că voi puteţi înţelege aceasta. Vedeţi, doi şi cu doi face patru. Noi ştim că este aşa.

Cuvântul trebuie să aducă Mireasa. Dar sistemul cel vechi trebuie să rămână la felul lui: trebuie să aducă un Esau care şi-a vândut dreptul lui de întâi născut.

Acum vine; eu simt! Sper că voi nu vă gândiţi că eu sunt nebun. Dacă sunt nebun, atunci lăsaţi-mă în pace. Eu mă simt bine. Eu mă simt mai bine ca înainte. Poate lumea mă consideră nebun, dar eu ştiu unde mă aflu. Eu ştiu unde stau. Va fi o naştere moartă, un sistem religios, care va aduna toate denominaţiunile pentru a naşte un Esau care îl urăşte pe Iacov! Amin. Eu sper că voi înţelegeţi aceasta. Va fi o naştere moartă, se va naşte o denominaţiune moartă dacă se vor uni toţi.

O, credincioşi ai Cuvântului, fiţi atenţi la mesaj! Ascultaţi-mă — nu mesajul meu, ci mesajul Lui, pe care El îl confirmă clar ca adevăr. Vor trebuie să vă decideţi pentru ceva. După cuvintele acestea nu mai puteţi şedea liniştiţi. Voi trebuie să vă decideţi.

Voi vă amintiţi sigur de micul dejun pe care l-aţi avut nu demult în hotelul Westward, când DOMNUL mi-a dat comparaţia cu grâul. El a crescut până la Luther, mai departe până la Wesley, până la spic; toate vlăstarele mici. Fiecare biserica era reprezentată în tulpina grânelor până când a ajuns din nou la grâul original. Acolo era învelişul mic care arăta exact ca bobul de grâu adevărat. Dacă îl observaţi de afară şi nu ştiţi multe despre grâu, atunci veţi spune: „Acesta este un bob de grâu.” Dar este numai învelişul. Dacă deschidem învelişul, atunci nu este încă bob de grâu înăuntru. Jos de tot apare un germene mic de viaţă. Luaţi o lupă şi priviţi-l: Mişcarea penticostală a avut mai întâi atât de multă asemănare cu începutul, încât, cum spune Isus în Matei 24,24, chiar şi cei aleşi ar fi înşelaţi, dacă ar fi posibil.

Pentru ce este învelişul? Ca ocrotire pentru bobul de grâu. Aşa este? Vedeţi, frunza nu se aseamănă cu bobul care este în pământ, nici spicul; dar ea îi este asemănătoare, şi pleava îi este foarte asemănătoare. Dar ea nu este bobul de grâu. Ea este purtătoarea bobului de grâu.

Nu vedeţi că aceste mesaje au ieşit cu dureri de naştere? Dar viaţa i-a părăsit pentru a merge la următorul mesaj. Viaţa a trecut din mesajul lui Luther în mesajul lui Wesley, din cel al lui Wesley în mesajul penticostal. Acum este timpul să fie părăsit spicul. Ce este? Natura depune mărturie în fiecare stadiu că acesta este adevărul.

Voi credeţi că eu sunt nebun. Poate că sunt nebun, cum am spus deja. Dar este ceva în mine ce nu pot opri. Eu nu am pus-o acolo înăuntru. Nu este acolo pe baza deciziei mele. Vine de la Dumnezeu. El confirmă pentru a dovedi că este adevărul — pentru a lăsa să fie adevărul. Eu nu am nimic împotriva lui Luther şi Wesley, împotriva penticostalilor, baptiştilor sau altcuiva. Eu sunt împotriva sistemelor, pentru că Cuvântul este împotriva lor, nu împotriva oamenilor! Priviţi spre preoţi şi teologi care şed astăzi aici. Ei nu ar fi aici dacă ar asculta de sistem. Dar ei au avut curajul Cuvântului lui Dumnezeu, să iasă afară şi să accepte. Aleluiah!— aceasta înseamnă ,,Slăvit să fie Dumnezeul nostru!” Ei nu vă vor face nimic. Amin! — aceasta înseamnă ,,Aşa să fie.” Eu cred aceasta. Eu cred şi ştiu că este adevărul! Este confirmat ca adevăr! Într-o zi veţi recunoaşte — poate prea târziu.

Fiţi numai atenţi. Biblia spune că Mireasa Lui se pregăteşte la sfârşitul epocii. Pentru ce s-a pregătit?—Pentru a deveni soţia Lui. Ce haină a purtat ea?—Cuvântul Lui propriu. Ea era îmbrăcată în neprihănirea Lui. Aşa este. A fost arătat în vedenii.

Fiţi atenţi. Noi ajungem imediat la încheiere. Mai înainte vreau să mai spun ceva. Aceasta m-a condus să spun: Eu am pe ,,AŞA VORBEŞTE DOMNUL”. Dacă un om ar spune aceasta din propriile lui gânduri, atunci ar fi un făţarnic şi ar trebui să meargă în iad pentru aceasta. Desigur. Dacă ar încerca să înşele oameni aşa buni ca voi, atunci ar fi o satana în chip de om. Dumnezeu nu l-ar confirma niciodată. Credeţi voi că Dumnezeu ar confirma un drac sau o minciună? Niciodată! Vedeţi, aceasta trece peste capetele lor şi ei nu înţeleg. Dar El îi trage afară pe aleşi.

Observaţi toţi proorocii în tot timpul epocilor. Vedeţi cum i-a scos El afară pe cei aleşi. S-a continuat până la reformă. Biserica romano-catolică a ars-o pe rug pe Jeanne d'Arc ca vrăjitoare. Aşa este. Mai târziu ei au aflat că ea nu este o vrăjitoare, ci o sfântă. Desigur că ei s-au pocăit; au dezgropat rămăşiţele acelor preoţi şi le-au aruncat în râu. Dar, ştiţi voi, prin aceasta nu este desfiinţat din cărţile lui Dumnezeu. Nu!

Şi pe Sfântul Patrick îl denumesc catolic. Dar el a fost catolic aproximativ cum sunt eu. Observaţi urmaşii lui; observaţi locul lui de lucrare; cercetaţi câţi au fost ucişi; cercetaţi în istoria martirilor câţi au fost ucişi. Apoi veţi vedea că nu este aşa. Dacă oamenii susţin ceva, atunci nu trebuie să fie aşa. Depinde de ceea ce a zis Dumnezeu şi ce a confirmat ca adevăr. Cercetaţi totul şi reţineţi ce este bun.

Aproximativ acum câteva luni, când într-o dimineaţa am ieşit din casă, am avut o vedenie. Eu le cer tuturor de aici, care au trăit evenimentele în toţi anii aceştia să spună dacă nu s-a întâmplat de fiecare dată, când m-a lăsat DOMNUL să spun „AŞA VORBEŞTE DOMNUL.” Câţi ştiu că este adevărul? Ridicaţi mâinile voastre. Poate să spună cineva ceva împotrivă? Este adevărat!

Să nu vă îndreptaţi privirea spre mesager, ci spre mesaj. De aceasta depinde, nu spre el. Nu-i daţi atenţie persoanei neînsemnate, cu capul chel; acesta este numai un om, şi în aceasta suntem toţi la fel. Dar observaţi ce se întâmplă. Fiţi atenţi prin ce este confirmat. Eu am fost ridicat. Eu ştiu că oamenii susţin tot felul de lucruri. Ne este cunoscut şi multe nu sunt adevărate. Eu nu pot să dau socoteală pentru ceea ce spune altcineva ci trebuie să dau socoteală pentru ceea ce spun eu. Eu pot numai să spun dacă este adevărul sau nu, şi pentru aceasta sunt răspunzător, nu pentru ceea ce spune altcineva. Eu nu pot să condamn pe nimeni. Eu nu sunt trimis să judec, ci pentru a predica mesajul.

Observaţi, trebuia să am o trecere în revistă a Bisericii. Cineva pe care nu l-am putut vedea, m-a ridicat şi m-a pus pe un fel de tribună. Apoi am auzit cea mai frumoasă melodie pe care am auzit-o vreodată, şi am văzut venind un grup de femei tinere de circa optsprezece până la douăzeci de ani. Toate aveau părul lung şi purtau rochii diferite, portul tor. Ele păşeau aşa de desăvârşit în ritmul muzicii cum nu poate mai bine. Ele veneau din stânga şi mergeau în direcţia aceasta, şi eu le priveam. Apoi m-am uitat să văd cine îmi vorbeşte, şi nu am putut vedea pe nimeni.

Apoi am auzit o bandă cu rock'n roll. Când m-am uitat spre dreapta, am văzut venind biserica lumii. Fiecare purta steagul ei, aceasta arăta de unde veneau. A fost unul din lucrurile cele mai vulgare pe care le-am văzut în viaţa mea! Când s-a apropiat biserica americană, a fost cea mai îngrozitoare pe care am văzut-o vreodată. Tatăl ceresc este Judecătorul meu. Ele purtau fustele acestea scurte şi gri, care nu au partea dorsală, ca barmanele, şi le ţineau aşa în faţă. Aceasta arăta ca o bucată de hârtie gri. Se părea că ele dansează hula, erau vopsite, aveau părul scurt, fumau ţigări şi se mişcau în timp ce mergeau în ritmul rock'n roll-ului.

Eu am întrebat: „Este aceasta biserica Statelor Unite?”, şi glasul a răspuns: ,,Da.” 

Când au trecut, trebuiau să-şi ţină hârtia în spate. Eu am început să plâng, căci m-am gândit: „Aceasta este tot pentru osteneala şi toată munca mea şi ce am fac noi predicatorii împreună.” Fraţilor, eu nu ştiu cât credeţi în viziunile acestea, dar pentru mine este adevărul. S-a dovedit întotdeauna ca adevăr. Când am văzut aceasta şi am ştiut ce se întâmplă, mi s-a rupt inima. ,,Ce am făcut? Cu ce am greşit faţă de Tine? Eu am ţinut de Cuvânt, DOAMNE. Ce aş fi putut face?” Eu mă gândeam: „De ce mi-ai arătat nu demult o viziune în care m-am văzut pe mine şi am pus întrebarea dacă şi ei vor fi judecaţi?”

Răspunsul Lui a sunat astfel: „La fel ca şi grupul lui Pavel.” Eu am spus: „Eu am predicat acelaşi Cuvânt ca şi el.” Oamenii de afaceri creştini au publicat apoi un articol despre aceasta. Eu am întrebat:”De ce? De ce este aşa?” Eu am văzut aceste femei trecând. Ele au fost îmbrăcate aşa şi se numeau: biserica din SUA. Eu aproape că am leşinat.

Imediat după aceea am auzit din nou muzica aceea minunată, şi deja venea cealaltă Mireasă de mai înainte. El a spus: ,,Şi totuşi iese şi aceasta afară.” Când a trecut a fost exact ca şi prima, ea mergea în ritmul muzicii Cuvântului lui Dumnezeu şi trecea pe lângă mine. Când am văzut aceasta, am ridicat mâinile şi am plâns. Când mi-am revenit din nou, stăteam pe veranda mea şi priveam spre câmpuri.

Ce înseamnă aceasta? Va fi aceeaşi Mireasă, acelaşi fel, formate din acelaşi material cum a fost la început. Citiţi Maleahi 4, ultima parte, şi vedeţi dacă în ultimele zile nu ar trebui să avem un mesaj prin care inimile copiilor vor fi întoarse către părinţi -—mesajului original de la Rusalii, cuvânt cu cuvânt. Frate, aici am ajuns!

Această Biserică trebuie să primească un semn. Noi vedem aici în Scriptură, că va fi ultimul ei semn. Durerile grele de naştere vor fi în această epocă din Laodicea. Biserica este pe cale să nască. Nu va mai există o altă organizaţie. Întrebaţi-i pe istorici. Fiecare ştie că după fiecare mesaj care a venit, s-a format o organizaţie. O, ei au făcut o organizaţie din mesajul lui Alexander Campbell, Martin Luther şi toţi ceilalţi. De obicei o trezire durează cam trei ani pe baza unui mesaj. Aceasta există deja de cincisprezece ani şi nu a devenit o organizaţie. De ce? — învelişul a fost ultimul. Noi am ajuns la sfârşit.

Vedeţi voi durerile naşterii? Înţelegeţi voi ce se întâmplă? Numai o minoritate va fi adusă afară. De aceea eu mă străduiesc şi mă obosesc şi pun de-o parte fiecare favoare a oamenilor de pe pământ, pentru a ajunge în plăcerea lui Dumnezeu, înaintând în Cuvântul lui Dumnezeu.

Ea are dureri. Asta este. Ea este aproape să nască. Ea trebuie să se decidă. Scrisul este pe perete. Noi vedem că pământul este aproape să treacă. Aşa este. Noi vedem şi Biserica; este aşa de stricată, încât şi ea este aproape trecută. Ambele au dureri de naştere: lumea şi Biserica. „Trebuie să se nască o lume nouă şi o Biserică nouă, în care vom intra în împărăţia de o mie de ani.” Noi ştim aceasta.

Priviţi încoace. Ascultaţi acum la sfârşit încă o dată bine. Dumnezeu îi da un ultim semn: ultimul ei mesaj. Ultimul ei semn este că ea trebuie să vină în starea în care a fost la început. Vedeţi cum a fost atunci în anii de la Maleahi până la Hristos, când ei nu au avut nici un prooroc. Vedeţi cum a fost în toţi anii până acum şi cum a fost atunci, cum a pătruns depravarea în ei. Observaţi pământul cum a fost în timpul lui Noe, etc. Ea trebuie să fie în aceeaşi stare şi noi recunoaştem că ea este. ,,Cum a fost în zilele lui Noe ...” Noi vedem cum iau formă toate aceste lucruri. Atunci vom primi un ultim semn.

În Luca 17, vers. 28, Isus spune că la venirea Fiului omului va fi aşa ca în zilele Sodomei, cum a fost în Sodoma. Isus a citit aceeaşi Biblie, aceeaşi prima carte a lui Moise pe care o citim şi noi. Să nu scăpaţi aceasta acum. Isus a citit aceeaşi Biblie pe care o citim şi noi. Şi El a spus către Biserica Lui: ,,Observaţi trecutul şi fiţi atenţi când se vor întoarce zilele Sodomei.” — oameni perverşi care şi-au pierdut cerinţele fireşti. Priviţi numai cum creşte astăzi în toată lumea homosexualitatea.

Nu demult a fost scris în ziar. Să veniţi numai odată în biroul meu şi să citiţi scrisori de la mame care scriu din cauza fiilor lor. Numai în California, homosexualitatea a crescut cu 20 până la 30 de procente, aşa cred eu. S-a stabilit că şi chiar oameni din conducere sunt homosexuali. Voi, oameni din conducere, ştiţi aceasta. Eu am citit în reviste despre aceasta şi multe altele ce s-au întâmplat. (Cineva din adunare dă un mesaj în limbi şi tălmăcirea.)

Dacă eu am înţelegerea corectă a Scripturii, atunci aici s-a întâmplat ceea ce a spus Dumnezeu: ,,Cine are darul vorbirii în limbi să se roage şi pentru darul tălmăcirii.” Dumnezeu a confirmat prin aceasta că este adevărat, că eu v-am spus adevărul. Este adevărul — aşa este!

Acum vedeţi care a fost ultimul mesaj despre care a vorbit Isus din zilele Sodomei? Fiţi numai atenţi. A fost scurt timp înainte de a fi arsă lumea păgână cu foc. Încercaţi să înţelegeţi. Ce s-a întâmplat? În Sodoma au fost unii membrii căldicei ai bisericii, ca Lot şi grupul lui. Dar mai era şi un alt bărbat care a ieşit deja afară. El nu a fost de la început acolo. Avraam a fost cel care a primit făgăduinţa că va primi un fiu. Înţelegeţi aceasta? Atunci spuneţi ,,Amin”. Bine.

Dumnezeu i-a apărut lui Avraam în diferite feluri — dar scurt timp înainte de punctul culminant, înainte de distrugere, El i-a apărut ca bărbat. El a venit ca bărbat. Avraam L-a întâmpinat pe Dumnezeu.

Acum voi spuneţi: „El nu a fost un bărbat; Dumnezeu a fost în bărbat.” Avraam L-a numit Elohim! El a fost un bărbat. Vedeţi, El s-a aşezat cu spatele la cort şi a întrebat: ,,Unde este nevasta ta, Sara?” El a răspuns: „În cort.”

Apoi El a spus: ,,Peste un an, pe timpul acesta, te voi vizita: atunci se va împlini făgăduinţa Mea.” Atunci Sara a râs în sinea ei. El a întrebat: „De ce a râs Sara?”

Aceasta s-a întâmplat atunci. Prin aceasta am vrut să vă arăt ultimul semn pe care l-a văzut Avraam — aleşii, care se aflau în Sodoma. Să nu treceţi cu vederea peste acest exemplu. Această grupă care se afla afară, nu a fost deloc în Sodoma. Cei doi îngeri s-au dus în Sodoma, şi când au ajuns acolo, l-au găsit pe Lot. El era decăzut şi era în mijlocul homosexualilor şi a perversităţii. Voi cunoaşteţi povestea. Dar Unul a rămas la Avraam: acesta a fost Elohim. Ei au predicat acolo jos Cuvântul şi i-au lovit cu orbire, astfel încât ei nu au găsit uşa. Aşa este şi astăzi. Dar Unul care a rămas la cei aleşi, a făcut o minune înaintea lui Avraam pentru a-i arăta cine este El şi că El era cu Avraam. El a întrebat de ce a râs Sara din cauza copilului. Sara a venit afară şi a spus că nu a râs. Dar El a spus: ,,Totuşi tu ai râs.” El ar fi ucis-o pe loc dacă ea nu ar fi fost o parte din Avraam. Tot aşa Dumnezeu ne-ar ucide pe noi, dacă nu am fi o parte din Hristos. Numai harul lui Dumnezeu ne menţine pe noi toţi, şi pe cei cu îndoieli şi pe cei care răsucesc Cuvântul.

Dar fiţi atenţi ce s-a întâmplat. Isus s-a întors de câteva ori şi a spus: ,,Aşa cum a fost în zilele lui Lot, aşa va fi şi în ziua în care se va descoperi Fiul omului.” Fiul omului înseamnă în Biblie întotdeauna ,,prooroc”. El a venit în trei denumiri de Fiu: ca Fiul omului, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David. El însuşi s-a denumit ca Fiul omului, pentru că slujba Lui a fost a unui prooroc, a unui văzător. El a spus: ,,Când va fi ca în zilele lui Noe, când Fiul omului se va descoperi, acesta va fi timpul sfârşitului.”

Să ne gândim acum puţin. Lumea nu a avut niciodată un mesager pentru întregul pământ. Noi am avut un Finney, un Sankey, un Moody, un Knox, un Calvin, etc. Peste tot pe pământ era un mesager pentru Biserica în durerile ei de naştere, dar niciodată nu am avut un bărbat al cărui nume se sfârşeşte cu h-a-m. A-b-r-a-h-a-m are şapte litere. Astăzi avem unui al cărui nume este G-r-a-h-a-m. El are şase litere, şi şase este numărul lumii, ca zilele creaţiunii.

Când a avut lumea vreodată un bărbat care s-a ridicat şi i-a predicat lumii de afară, pentru a-i chema afară pe oamenii de acolo: „Pocăiţi-vă! Pocăiţi-vă! Ieşiţi afară, altfel veţi muri!”, până în epoca aceasta? G-r-a-h-a-m, vedeţi ce face el: el predică Cuvântul, îi orbeşte pe cei care rămân afară şi strigă: ,,Ieşiţi afară!” El este un mesager de la Dumnezeu. Isus a spus că aceasta se va întâmpla când se va descoperi Fiul omului. Unde se întâmplă aceasta? Afară în sistemele bisericeşti, în lume. Şi ei încep să-l urască pe bărbat din cauza aceasta.

Dar amintiţi-vă, a existat şi un grup care era duhovnicesc — ,,grupul lui Iacov”, nu ,,grupul lui Esau”. A existat un ,,grup al lui Iacov” care aştepta pe Fiul şi care nu se afla în Babilonul acesta. Ei au primit un mesager. înţelegeţi aceasta? Abraham — A-B-R-A-H-A-M. Ei au primit un mesager. Ce a făcut El mare, supranatural pentru a arăta că ei au ajuns în timpul sfârşitului? El a recunoscut gândurile care era în mintea Sarei. Când Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost în trup, El a explicat că Duhul lui Dumnezeu se va descoperi din nou în felul acesta în timpul din urmă în acest grup mic, ales.

Dureri de naştere! O, frate, te rog încearcă să înţelegi. Străduieşte-te. Deschide inima ta pentru un minut. Priveşte spre Hristos. Acelaşi Dumnezeu este acum aici. El este acelaşi; El a făgăduit aceste lucruri. Dacă El le-a făgăduit, atunci sigur El este în stare să le împlinească. Să ne aplecăm capetele pentru un moment. Eu vreau ca voi să vă gândiţi serios asupra acestor lucruri.

Tată, acum este în mâinile Tale. Eu am făcut tot ce am putut. Eu Te rog: ajută-i pe oameni ca să înţeleagă. Sămânţa este semănată; revarsă apa Duhului peste ei, DOAMNE, şi udă-i spre slava Ta. Dacă am făcut vreo greşeală, DOAMNE, nu s-a întâmplat cu intenţie. Eu Te rog, o Dumnezeule, ca Tu să le-o interpretezi direct inimilor lor, pentru ca ei să recunoască şi să înţeleagă. Admite, DOAMNE. Eu Te rog în Numele lui Isus. Amin.

DOMNUL să vă binecuvânteze. Eu vă iubesc. Dumnezeul care a predicat Cuvântul acesta, acest Dumnezeu poartă răspunderea pentru Cuvânt. Eu sunt răspunzător numai pentru a spune. El trebuie să-i dea viaţă. Acelaşi Dumnezeu este aici.

Câţi dintre voi au un necaz? Ridicaţi mâna voastră. A făgăduit El că va face aceste lucruri în ultimele zile? Priviţi acum înspre mine. Este aşa cum a spus Petru şi Ioan: „Priveşte înspre noi.” Vedeţi, ei au cerut aceasta de la el. Priviţi încoace. Vă rog să nu fugiţi acum încolo şi încoace. Eu încerc acum din toată inima şi cu tot ce este în mine, să fiu într-adevăr cu un respect deosebit. Fiecare din voi are un duh, deşi voi sunteţi desigur o unitate, şi eu încerc să cuprind credinţa oamenilor.

O femeie a trecut pe lângă El şi i-a atins haina, a plecat şi s-a aşezat. Isus i-a spus de ce suferă şi a fost vindecată. El a făgăduit că va face din nou aceleaşi lucruri, când se va descoperi Fiul omului ca în zilele Sodomei. Lumea este din nou în starea aceasta. Biserica este în starea aceasta. S-a ţinut Dumnezeu de Cuvânt? Vedeţi dacă El a făcut-o sau nu. O, noi am avut semne, jubilări, vorbiri în limbi, proorocii, etc. — dar aşteptaţi; mai există şi un alt semn. Noi avem multe imitaţii fireşti. Dar aceasta lasă să strălucească adevărul şi mai mult. Fiecare dolar fals trebuie să scoată în evidenţă pe cel adevărat.

Rugaţi-vă şi credeţi. Eu vă cer să faceţi aceasta. Priviţi încoace şi credeţi ce v-am spus. Câţi cred că acesta este adevărul? Desigur, indiferent cine sunteţi, unde vă aflaţi. După câte ştiu, fiecare de aici îmi este străin, în afară de Bill Dauch şi nevasta lui, care şed aici în faţă. Pe ei îi cunosc. Eu cred că predicatorul acesta din Germania şi doi sau trei oameni de dincolo, la fel îmi sunt cunoscuţi. Acolo în spate în adunare mai este cineva. Eu vă cer să credeţi că ceea ce v-am spus este adevărul!

Ce a fost atunci când îngerul DOMNULUI s-a pogorât acum 33 de ani peste râul de acolo şi a spus aceasta? Cum aş fi putut ştii, dacă păstorul meu baptist m-a eliminat din biserică şi a spus: ,,Tu ai avut un coşmar, Billy?”

Eu am spus: ,,Nu un coşmar, dr. Davis. Dacă aceasta este poziţia d-voastră, atunci puteţi să primiţi carnetul meu de membru înapoi.” Eu am ştiut că undeva trebuie să fie cineva care îmi va da crezare. Dumnezeu nu ar fi trimis un mesaj dacă nu ar fi cineva care să-l creadă. O, sigur, când m-am rugat pentru bolnavi a fost foarte frumos! Dar când am început să vă spun adevărul Cuvântului, a fost altfel.

Voi trebuie să ştiţi că a fost aşa cu fiecare mesaj. Isus a fost minunat când s-a dus în biserici şi i-a vindecat pe bolnavi. Dar într-o zi s-a aşezat şi a spus: ,,Eu şi Tatăl Meu suntem una.” Prin aceasta s-a întâmplat! „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi sângele Lui, atunci nu aveţi viaţă în voi.” El nu a explicat aceasta. A vrut să vadă cine va rămâne cu El. Desigur. Ce credeţi voi că a spus poporul cu doctorii lor? „Acest bărbat este un vampir. Cum se poate mânca trupul Lui şi să se bea sângele Lui?” El nu a explicat aceasta. Dar totuşi apostolii au ţinut de Cuvânt. Nu a fost important că nu înţelegeau; ei credeau pur şi simplu. Ei ştiau unde se află, pentru că au văzut lucrările lui Dumnezeu. El a spus: „Ei sunt cei care depun mărturie despre Mine.”

Acolo şade o femeie. Ea a ridicat mâna. Voi puteţi să mă numiţi un fanatic, dacă vreţi, dar acelaşi stâlp de foc care i-a condus pe copiii lui Israel prin pustie, este exact peste aceasta femeie.

Amintiţi-vă, Isus a spus: „Încă puţin timp şi lumea nu mă va mai vedea; dar voi mă veţi vedea.” ,,Eu am venit de la Dumnezeu şi mă întorc la Dumnezeu.” El a vrut să le spună iudeilor, că se va întoarce din nou la Dumnezeu după moartea şi îngroparea Lui. El a fost stânca în pustie. ,,Eu sunt Cel ce sunt.” Cine a fost EU SUNT? Stâlpul de foc. Aşa este? Ea a devenit trup şi a locuit printre noi. El a spus: ,,Eu am venit de la Dumnezeu şi Mă întorc înapoi la El”, pentru a veni înapoi în statura Duhului Sfânt. Astăzi El este aici la voi. Au fost făcute fotografii ştiinţifice. Acum El este aici pentru a confirma şi mai mult decât o fotografie ştiinţifică sau altceva. El este aici pentru a dovedi, căci El este! „Eu, Fiul omului, Mă voi descoperi în ziua aceea!” Acolo este El; şi eu Îl privesc direct. Voi spuneţi: ,,Tu o vezi?” Şi Ioan a văzut, dar ceilalţi nu au văzut.

Vedeţi, aceasta ajută acum la confirmare. Această femeie îmi este străină. Eu nu am văzut-o niciodată în viaţa mea. Dar cu unul din membrele ei nu este ceva în ordine, şi pentru aceasta se roagă ea. Aşa este, femeie. Tu ai avut o operaţie. Lângă tine este soţul tău. Tu nu eşti de aici; tu vii din California. Numele tău este Rowan. Suferinţa de stomac nu mai este, domnul meu. Aţi avut o suferinţă de stomac, nu-i aşa? Bine, totul a trecut. Piciorul tău este vindecat.

,,În ziua aceea când se va descoperi Fiul omului!” În spate de tot şade un bărbat. Este un negru. Cu ochii lui nu este ceva în ordine. Lucrul pe care îl face este în legătură cu maşini: el lustruieşte maşini; el este polizor de maşini. Aşa este. Ochii tăi se înrăutăţesc. Tu ai crezut, nu-i aşa? Ceva deosebit s-a întâmplat cu tine. Prenumele tău este Fred. Aşa este. Numele tău este Conner. Aşa este. Crezi tu acum? Atunci ochii tăi nu îţi vor mai face greutăţi. Eu nu l-am văzut pe bărbatul acesta niciodată în viaţa mea.

Bărbatul de acolo din spate, la fel nu este de aici, ci din California. El are un spate rău. Domnule Owens? DOMNUL Isus te face sănătos. Eu nu l-am văzut pe bărbatul acesta niciodată în viaţă mea şi nu ştiu nimic despre el. Eu urmez simplu lumina acolo unde merge. Dacă aţi putea numai crede! Totul este posibil celui ce crede.

Băiatul cel mic care şade aici are o fractură. El poartă ochelari şi un costum gri. Fred, Dumnezeu te vindecă dacă crezi. Vei accepta? În ordine. Eu nu l-am văzut în viaţa mea.

Doamna Holden care şade acolo, suferiţi de o boală de ochi. Eu nu o cunosc pe femeie — nu am văzut-o niciodată în viaţa mea, da, aşa este. Dacă ai putea numai să crezi!

De ce plângi, soră? Tu ai avut o criză de nervi, bronşită, o suferinţă de inimă. Crezi tu, acolo la capătul rândului, că Dumnezeu te va vindeca? Dacă crezi din toată inima, atunci Isus Hristos te va vindeca. Toată nervozitatea te va părăsi şi tu vei simţi cum se va reîntoarce sănătatea ta. Satana te minte. Primeşti aceasta? Atunci ridică mâna ta acum şi spune: „Accept!” În ordine; a trecut de tot.

Această Biserică are dureri de naştere. Nu vreţi să vă decideţi acum în prezenţa Lui? Eu v-am prezentat Cuvântul clar în care El a spus ce va face. Cercetaţi clădirea, întrebaţi-l pe fiecare care a fost chemat şi despre care am vorbit, întrebaţi dacă i-am văzut vreodată, dacă îi cunosc sau dacă am ştiut ceva despre ei. Credeţi că un om ar putea face aceasta? Este imposibil. Dar ce este? Fiul omului! „Cuvântul lui Dumnezeu este mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul şi judecă gândurile inimii.” Este exact ca atunci când El a devenit trup pe pământ în Fiul lui Dumnezeu, aşa se va descoperi acum prin Duhul lui Dumnezeu care a venit pentru a chema afară din acest sistem o Mireasă.

„Ieşiţi afară de acolo! Despărţiţi-vă de ei!” spune Dumnezeu. Nu va atingeţi de lucrurile necurate, atunci Dumnezeu vă va primi. Sunteţi pregătiţi să-i predaţi viaţa voastră întreagă lui Dumnezeu? Dacă da, atunci ridicaţi-vă şi spuneţi: „Prin harul lui Dumnezeu vreau s-o primesc acum, căci totul este isprăvit.”

Aleluiah! Slavă lui Dumnezeu! Credeţi în El? Atunci ridicaţi simplu mâinile şi rugaţi-vă cu mine. Recunoaşteţi greşelile voastre. Dureri de naştere — este aspru să mori. Dar muriţi chiar acum. Muriţi! Ieşiţi afară din propria voastră necredinţă! Ieşiţi afară! Acesta este Cuvântul vestit al lui Dumnezeu, aşa cum a fost atunci când Isus a fost pe pământ; este din nou Isus Hristos care se confirmă printre voi.

Avraam a primit fiul făgăduit, puţin timp după ce s-a întâmplat aceasta. Tot aşa va veni Isus din nou! Acesta este Duhul Său. El este aşa de aproape de pământ, venirea Lui este aşa de aproape încât El este pregătit să vă primească dacă voi sunteţi pregătiţi să primiţi. Ridicaţi acum mâinile voastre şi vă rugaţi pentru mine.

DOAMNE, Dumnezeul nostru, lasă-i pe toţi preoţii să vină la altar. Fie ca oamenii să strige. Fie ca stâlpul de foc şi de nor să intre astăzi în oameni şi să-i trezească, DOAMNE, pentru ca ei să recunoască prezenţa Dumnezeului viu şi puternic. Admite, DOAMNE. Primeşte-i. Eu mă rog această rugăciune pentru fiecare din ei, care nu Îl au încă. DOAMNE, fie ca trezirea acestei campanii, a acestei adunări, să devină chiar acum o revărsare mare şi puternică a Duhului Sfânt. Fie ca bolnavii să fie vindecaţi, orbii să vadă, şchiopii să meargă. Fie că Dumnezeul cel viu să se descopere în prezenţa oamenilor, cum a fost în după masa aceasta şi oamenii să accepte. Eu mă rog în Numele lui Isus Hristos.

Ridicaţi mâinile voastre, daţi-i Lui slavă şi primiţi pentru ce v-aţi rugat!

Amin!