Misión Popular Libre Krefeld

Jesucristo es el mismo ayer, y hoy, y por los siglos. Heb.13.8

Idioma:

Locul ales de Dumnezeu pentru închinare / William Branham




(Gottes erwählter Ort der Anbetung)

20. 02. 1965, Jeffersonville, Indiana - SUA

Să rămânem un moment în picioare şi să ne aplecăm capetele. În timp ce capetele noastre sunt aplecate, şi eu sper că şi inimile, vreau să întreb câţi sunt în seara aceasta aici şi doresc să mă rog pentru ei, pentru că au o problemă deosebită. Ridicaţi doar mâna şi spuneţi: „O, Dumnezeule, dă-mi în seara aceasta ceea ce doresc eu mai mult.“ Domnul să vă binecuvânteze.

Tatăl nostru ceresc, în timp ce noi ne apropiem acum în smerenie de tronul Tău de har, pătrundem prin credinţă în acel domeniu unde sunt adunaţi Dumnezeu, îngerii, heruvimii şi toate celelalte cete cereşti. EL a spus că nici o vrabie nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui ceresc. Cu atât mai mult El ştie că aici sunt adunaţi sute de oameni care şi-au aplecat capetele şi care Te cheamă în ajutor pentru diferite probleme. Tată, priveşte lumea care suferă astăzi, căci noi suntem un popor nevoiaş. 

Eu mă rog, o, Dumnezeule, pentru că noi ne-am adunat aici ca să-Ţi exprimăm credinţa noastră într-un Dumnezeu viu care ascultă rugăciuni. Noi am ieşit afară din lumea celor netăiaţi împrejur la inimă şi urechi ca să trăim o viaţă pentru Tine şi să mărturisim credinţa noastră în Tine. Noi ne-am ridicat mâinile în seara aceasta pentru a aduce la exprimare că suntem în nevoi. Dumnezeule scump, împlineşte toate nevoile lor.

Tată, noi Te rugăm ca Tu să ne cercetezi în seara aceasta prin Cuvânt. Noi am venit aici ca să fim corectaţi şi să primim înţelegere, ca să ştim cum să trăim în timpul acesta, după ce să privim şi ce să facem, căci pe baza tuturor semnelor pe care le-au prezis proorocii, noi ştim că venirea Domnului se apropie. Doamne, noi ne apropiem de timpul în care copiii Tăi vor primi eliberare totală. O, Dumnezeule, lasă-ne să fim cu toţii acolo. Să nu lipsească nici unul, Tată. Acesta este scopul pentru care suntem aici, Doamne. Noi Te iubim şi încercăm să ne pregătim pentru ceasul acela.

Vorbeşte-ne, pentru aceasta Te rugăm în seara aceasta şi vindecă-i pe bolnavi. Noi ne rugăm să-i vindeci pe toţi bolnavii şi pe cei suferinzi care se află aici în clădire, Doamne, mai ales pe cei cu probleme spirituale. Noi ne rugăm ca Tu să salvezi fiecare suflet, pe fiecare credincios să-l umpli cu Duhul Sfânt şi să înnoieşti puterea şi tăria în copiii Tăi credincioşi. Permite aceste lucruri, Tată. Noi cerem multe, pentru că Tu ne-ai spus să ne rugăm pentru plinătate, pentru multe lucruri mari, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. Noi cerem toate acestea în Numele lui Isus Hristos. Amin. Vă puteţi aşeza.

Este o prioritate mare să fiu în seara aceasta din nou pe platforma din liceul acesta şi să stau în faţa acestor oameni care sunt adunaţi să asculte Evanghelia. Eu Îl rog pe Dumnezeu pentru milă, ca El să mă ajute să vă spun adevărul, în măsura în care îmi este cunoscut. EL încă mai poate să închidă gura unui om, cum a făcut-o cu gura leilor. Rugăciunea mea sinceră este ca El să închidă gura mea, dacă aş încerca vreodată să spun ceva pe dos sau împotriva voii Lui, pentru că şi eu doresc cu adevărat să fiu în ceruri, şi altfel nu aş putea fi acolo. În afară de aceasta aş fi o călăuză falsă, cineva care a făcut ceva fals. Dacă totuşi greşesc, atunci înseamnă că nu am ştiut s-o fac mai bine. Domnul să vă binecuvânteze.

Mâine dimineaţă, dacă este în voia lui Dumnezeu, am să vorbesc despre tema „Căsătorie şi divorţ“. Noi sperăm că voi vă veţi aduce hârtie şi creion. Nu va dura prea mult, eu vreau doar să vă prezint lucrurile. Acesta este motivul principal pentru care m-am întors din nou în Indiana, deoarece v-am promis aceasta. Eu voi încerca să vorbesc mâine dimineaţă despre aceasta; dacă nu va merge, atunci o voi face mâine seară. Dacă este în voia Domnului, voi încerca mâine dimineaţă să vorbesc despre această temă. Părerile despre aceasta merg în două direcţii. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să recunoaştem adevărul — să recunoaştem pur şi simplu adevărul, pentru ca să umblăm în adevăr şi lumină.

Voi ştiţi, eu am avut un prieten bătrân de culoare. El mi-a spus: „Frate Billy, eu nu vreau să am greutăţi când voi ajunge la râu.“ El a spus: „Eu vreau să am tichetul meu de călătorie în mână. Când va răsuna semnalul, nu vreau să am probleme. De mult Îl rog eu pe Domnul să mă aducă imediat în ordine când nu este ceva corect; căci“ a spus el, „în dimineaţa aceea va fi rece şi furtună, când vaporul va pleca pe tărâmul celălalt.“ El a spus: „Atunci nu vreau să mai fie obstacole. Eu vreau să aduc totul în ordine.“ Noi suntem aici pentru a da totul la o parte din drum, ca să putem merge în ceasul acela la bord.

În seara aceasta nu voi vorbi mult timp, căci mâine avem două slujbe. După aceea voi merge la alte adunări.

Acum vreau să citesc din Deut. 16, vers. 1-3:

„Păzeşte luna spicelor, şi prăznuieşte sărbătoarea Paştelui în cinstea Domnului, Dumnezeului tău; căci în luna spicelor te-a scos Domnul, Dumnezeul tău, din Egipt, noaptea. Să jertfeşti Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, jertfele tale de oi şi boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo.“

În seara aceasta avem tema: „Locul ales de Dumnezeu pentru închinare.“ Reţineţi, luna spicelor (Abib) este luna aprilie. În aprilie au fost conduşi afară. Lucrul cel mai ciudat pentru noi ca închinători în timpul acesta în care trăim, este că sunt foarte multe păreri omeneşti diferite. Chiar dacă există păreri diferite despre unele lucruri şi iau naştere unele întrebări, trebuie totuşi să existe un răspuns corect la fiecare întrebare. Dacă eu aş pune întrebarea: „Ce este aceasta?“ Atunci voi aţi spune: „Un amvon.“

„Pentru ce scop este acesta?“

Poate spune cineva: „Nu este un amvon, este o masă.“ Este o masă şi totuşi este un amvon. Voi vedeţi, trebuie să fie un răspuns corect. Dacă eu vă pun o întrebare, atunci trebuie să existe un răspuns corect la aceasta. Nu poate să fie ceva care se aseamănă cu un răspuns. Trebuie să fie un răspuns corect, exact, la fiecare întrebare. Deci trebuie să fie un răspuns corect la fiecare întrebare care vine în viaţa noastră.

Astăzi auzi aşa de mulţi oameni care spun ceva. Ca misionar eu am călătorit de câteva ori peste ocean şi în jurul lumii, astfel am venit în contact cu diferite religii, de exemplu budiştii, mahomedanii, şiiţii, jains şi alte religii care mai există în lume. Aici în Statele Unite şi în alte ţări, întâlnim diferite biserici şi comunităţi, bisericile noastre denominaţionale, iar cea romano-catolică a fost prima care a început; apoi a luat naştere cea grec-ortodoxă, diferitele direcţii, până în epoca denominaţiunilor, dintre care la protestanţi sunt peste nouă sute. Sigur, se poate vedea ideea fiecăreia, şi eu nu-i pot învinui, dar fiecare din ele pretinde că este biserica adevărată şi că are adevărul. Oamenii care aparţin de aceste biserici cred aceasta, pentru că ei s-au bazat pe temelia acestor învăţături cu speranţa că îi vor aduce la ţintă, la locul veşnic promis. Există atâtea diferenţe între ei, încât sunt peste nouă sute de întrebări. Deci dacă există peste nouă sute de întrebări, trebuie să existe şi răspunsul corect. Eu doresc să cercetăm în seara aceasta Scriptura pentru că noi vrem să mergem în ceruri şi să-L întâlnim pe Domnul nostru Isus pe care Îl iubim cu toţii — pentru a găsi acest răspuns.

Dacă este o întrebare din Biblie, atunci trebuie să aibă şi un răspuns din Biblie. Acest răspuns nu poate veni de la un grup de oameni, de la o comunitate anumită, de la vreun educator sau denominaţiune, ci trebuie să vină direct din Scriptură. Acesta este locul de întâlnire şi de închinare al lui Dumnezeu. Pentru faptul că El este Dumnezeu, există undeva şi un loc unde putem să-L întâlnim.

Aici în Deuteronom, la început, constatăm că Moise mai face o dată o retrospectivă, repetând unele lucruri pe care le spusese deja; cum Dumnezeu i-a scos şi s-a îngrijit de ei cu braţul Lui puternic. Ei au fost numiţi „poporul lui Dumnezeu“ până când au ieşit din Egipt. După aceea au fost numiţi „Biserica lui Dumnezeu“, pentru că Biserica este locul de întâlnire al celor chemaţi afară. Cuvântul Biserică (adunare) înseamnă „cei chemaţi afară“, acei care au fost chemaţi afară. Ei au ieşit din Egipt pentru a fi Biserica.

Înainte de a construi templul sau altceva, Dumnezeu le-a zis: „EU voi alege locul unde să vă închinaţi Mie şi voi lăsa ca Numele Meu să locuiască acolo.“ Singurul loc unde Dumnezeu se întâlneşte cu cineva, este acela pe care şi L-a ales El însuşi. EL şi-a ales locul, şi în locul Lui ales şi-a aşezat Numele Său. Al doilea vers de aici ne spune aceasta. EL a vrut să-Şi aşeze Numele în locul care l-a ales El pentru poporul Lui, pentru ca ei să I se închine acolo. Noi vrem să aflăm acum, unde se află acest loc.

Noi avem peste nouă sute de păreri, dacă excludem religiile păgâne şi ne referim numai la religia creştină! Mie îmi pare rău de păgâni, altfel nu m-aş duce dincolo să le vorbesc. Dar ei sunt în rătăcire. Creştinismul este singura religie adevărată. Creştinismul! Eu nu spun aceasta pentru că sunt creştin, ci pentru că eu cred că este adevărul. Este singura religie care este adevărată.

Eu am fost la mormântul unde calul alb este schimbat la fiecare patru ore; unde Mahomed, un mare preot şi conducător, care s-a ridicat după Hristos, despre care se spune că a fost un prooroc — eu nu mă îndoiesc de ceea ce a fost el —, va învia pentru a cuceri lumea, aşa cum a pretins el înainte de a muri. Santinelele sunt schimbate tot după patru ore, şi de peste o mie de ani este pregătit un cal la mormântul lui, pentru că ei aşteaptă ca el să învie şi să cucerească lumea.

Priviţi-l pe Buda. El a trăit acum vreo 2500 de ani şi este onorat ca dumnezeu în Japonia. El a fost filozof, asemănător ca Confucius şi alţii. Dar toţi aceşti întemeietori au murit împreună cu filozofia lor, au fost îngropaţi şi mai sunt încă în mormânt. În creştinism însă, care a luat fiinţă prin Isus Hristos, există un mormânt gol. EL a fost singurul om, care a trăit aici pe pământ şi a spus: „EU am putere să-Mi dau viaţa, şi Eu am putere să o iau din nou înapoi.“ Asta a şi făcut, şi El mai trăieşte şi astăzi. Noi ştim că El trăieşte, pentru că este cu noi şi se confirmă prin semne şi minuni în trup. EL a făgăduit că le va face, pentru a confirma. Chiar şi stâlpul de foc care i-a condus pe copiii lui Israel prin pustiu, este astăzi cu noi. S-au făcut chiar şi fotografii. El face minunile şi semnele care le-a făgăduit pentru timpul acesta. Noi vedem că toate cuvintele pe care le-a făgăduit, au fost împlinite în zilele acestea. Din cauza aceasta nu-şi are locul aici lumea păgână. Este creştinismul.

Există deci peste nouă sute de întrebări unde putem să ne întâlnim cu Dumnezeu. Se spune: „Metodiştii se întâlnesc cu El.“, „Baptiştii se întâlnesc cu El.“, „Se întâlnesc cu El aici, acolo sau dincolo.“ Aici se poate pune o întrebare. Fiecare trebuie să lucreze pentru mântuirea lui cu frică şi cutremur. În seara aceasta vreau să încerc să găsesc în Scriptură şi să dovedesc locul adevărat unde Dumnezeu se întâlneşte cu omul pentru a primi rugăciunile lui. Dacă este aşa, atunci este singurul loc unde El se întâlneşte cu noi.

Noi am luat textul din Deuteronom. În limba greacă se numeşte Deuteronomium, care are o însemnătate compusă. Înseamnă: a doua dare a legii. Cuvântul grecesc Deuteronomium înseamnă „două legi diferite“. Exact aceasta are Dumnezeu: două legi diferite. Una este legea morţii şi cealaltă legea vieţii. Dumnezeu are două legi: să-L urmezi, să-I slujeşti şi să I te rogi Lui este viaţă; să-L refuzi este moartea. Dumnezeu are două legi.

Prima, aşa cum o recunoaşte lumea, a fost dată pe muntele Sinai. Dumnezeu a dat legea lui Moise şi Israel. Legea nu le-a putut ajuta, ci le-a făcut numai clar că sunt păcătoşi. Până atunci, până la primirea legii, ei nu au ştiut că erau păcătoşi. Nu poate exista nici o lege care nu atrage după sine o pedeapsă. O lege fără pedeapsă nu este lege. De aceea o încălcare a legii este păcat, şi plata păcatului este moartea. De aceea lor nu le-a fost socotit păcatul, până când Dumnezeu le-a dat legea. Dacă aici nu este lege care să vă interzică să conduceţi mai repede de 50 km/oră, atunci aveţi voie să conduceţi mai repede. Dar dacă există o lege care interzice aceasta, astfel este o lege, şi în urma încălcării ei este o pedeapsă.

Legea morţii a fost dată prin poruncile de pe muntele Sinai. Îi arătau omului că este un păcătos şi că va muri dacă va încălca legea. Dar în lege nu exista salvare. Era numai un poliţist care vă putea arunca în închisoare; dar nu avea nimic ca să vă scoată de acolo. Dar apoi El a dat o altă lege. Asta s-a întâmplat pe Golgota, unde păcatul i-a fost socotit lui Isus Hristos. Acolo a fost plătită vina. Nu prin lege, ci prin har aţi fost voi salvaţi, prin harul lui Dumnezeu, care v-a ales pe baza ştiinţei Lui dinainte.

Noi vedem acum cele două legi. Cuvântul Deuteronomium vorbeşte despre două legi. Există două legi. Una a fost legea morţii, şi cealaltă este legea vieţii.

Oamenilor li s-au dat şi două legăminte. Noi vom vorbi mâine despre aceasta. Un legământ a fost încheiat cu Adam şi conţine condiţii: „Dacă faci asta şi cealaltă nu …“ Dar această lege a fost călcată. Adam şi Eva au călcat-o în grădina Eden. Dumnezeu a făcut apoi al doilea legământ şi l-a încheiat cu Avraam; şi această lege era fără condiţii. „Nu depinde de ceea ce ai făcut sau vei face“, ci El a spus: „EU am făcut deja totul.“ Acesta este harul; aceasta este legea vieţii. Asta a făcut Dumnezeu cu Avraam şi cu seminţia lui după el. Cuprinde toată seminţia lui Avraam, aşa cum este scris în Biblie: „Israelul va fi mântuit în întregime.“ Dar asta nu-i include pe toţi evreii, cum a spus Pavel: „Nu cine este iudeu în exterior, ci acela care este în interior.“ După cum am spus nu demult, acest „exterior“ se referă la copiii lui Isaac, care sunt dintr-o naştere firească. Dar legea lui Dumnezeu, prin care tot Israelul va fi mântuit, a venit prin Hristos, sămânţa împărătească a lui Avraam. Îi include pe toţi care sunt în Hristos. Ei sunt mântuiţi. Acesta este al doilea legământ al lui Dumnezeu. Dar toate acele lucruri L-au preumbrit pe Hristos.

Fiţi atenţi acum la versetul doi din Deut. 16, unde este vorba despre închinarea, „în locul pe care-l va alege Domnul“ — nu în locul pe care l-a ales altcineva, ci „pe care l-am ales Eu.“ Dacă Dumnezeu a ales un loc, atunci se cuvinte ca noi să cercetăm ce a zis El despre acest loc şi unde se află acesta. Eu vreau să-l găsesc, deoarece doresc să mă închin cu adevărat Lui. Noi toţi suntem în seara aceasta aici, pentru a ne închina Lui. Noi şedem în seara aceasta aici, venim de la metodişti, baptişti, catolici, martorii lui Iehova, de la ştiinţa creştină şi toţi ceilalţi; dar noi toţi căutăm ceva. Noi vrem să cunoaştem adevărul. Biblia spune: „Voi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.“ Voi nu ştiţi ce să faceţi, până când ştiţi cum trebuie făcut. Voi trebuie deci să ştiţi ce trebuie să faceţi şi cum trebuie să faceţi.

Asta ne arată că Dumnezeu are pentru închinătorii Lui un loc anumit de întâlnire şi că El se întâlneşte cu închinătorii Lui numai în locul acesta.

În afară de aceasta El a mai făgăduit că în locul pe care L-a ales pentru închinătorii Lui, va lăsa să locuiască Numele Lui. Să cercetăm acum Scriptura şi să aflăm unde se află acest loc. Dacă Dumnezeu a spus că Numele Lui va fi aşezat în locul ales de El, pentru a se întâlni cu oamenii care I se închină, atunci trebuie să găsim locul acesta undeva în Biblie, pentru că aşa a fost în toate epocile. 

Dumnezeul cel mare şi neschimbător nu se poate schimba. Oamenii se schimbă, dar voi puteţi să acţionaţi cu preţul vieţii voastre pentru ceea ce a zis Dumnezeu într-o anumită perioadă, căci este adevărul. Este adevărul. Singurul lucru în care pot avea încredere, este Biblia, pentru că cuvintele oamenilor vor da greş, dar Cuvântul lui Dumnezeu este definitiv. În anul acesta ar trebui să ştiu mai mult decât în anul trecut, şi voi la fel. Cunoştinţa noastră este limitată, de aceea cunoştinţa noastră creşte. Însă Dumnezeu este nesfârşit. EL este nesfârşit, şi pentru că este aşa, El nu mai poate să adauge la cunoştinţa Lui. EL a fost de la început desăvârşit. De aceea fiecare decizie trebuie să fie corectă.

Aşa cum a procedat El o dată, trebuie să procedeze întotdeauna, altfel ar fi procedat greşit de prima dată. Dacă Dumnezeu a primit vreodată pe un om care a venit la El pentru mântuire, pe această bază, atunci trebuie s-o facă pe aceeaşi bază de fiecare dată. Aşa este. Dacă a venit vreodată un om la Dumnezeu pentru vindecare, şi Dumnezeu l-a primit pe o anumită bază, atunci El trebuie să-l primească şi pe următorul pe aceeaşi bază, altfel El a procedat greşit când l-a primit pe primul. Dumnezeu a creat o bază unde îl întâlneşte pe om. EL a făcut o bază pentru ceea ce va face El şi cum o va face El. Asta s-a întâmplat prin sângele jertfit al unui miel în grădina Eden. Dumnezeu nu a schimbat-o niciodată, în nici un timp.

EL a hotărât cum să-l salveze pe om. Noi am încercat în timpul acesta să-i şcolim pe oameni. Noi am încercat prin cultură, educaţie, denominaţiuni şi prin tot felul de metode, aducându-i pe oameni înăuntru, scuturaţi, botezaţi şi prin alte modalităţi care există. Noi am vrut să-i aducem prin recomandări, dar rămâne totuşi: Dumnezeu îl întâlneşte pe om sub sângele jertfit al Mielului. Calea lui Dumnezeu la început a fost sângele, şi sângele este calea lui Dumnezeu şi în seara aceasta. Poate sunt bune exerciţiile de pocăinţă şi toate aceste lucruri, dar mântuirea vine numai prin sânge. Sângele este singura cale pe care a ales-o Dumnezeu pentru salvarea omului, şi El nu poate schimba aceasta.

La Iov a fost exact aşa. El a ştiut că era neprihănit, căci a adus jertfa care a cerut-o Dumnezeu de la el.

Noi vrem să cercetăm acum pentru a afla care este locul în care El şi-a aşezat Numele Lui. Noi trebuie să aflăm unde şi-a aşezat Numele Lui. După ce vom afla care este Numele lui Dumnezeu şi unde l-a aşezat El, atunci am aflat şi locul de închinare. Sigur că aceste lucruri au fost numai preumbriri ale lucrurilor viitoare.

Întreaga lege a preumbrit ceea ce urma să vină. Aşa cum luna reflectă soarele şi îşi face slujba în absenţa soarelui, exact aşa trebuie să slujească Biserica în timp ce FIUL lui Dumnezeu nu este prezent. În absenţa Fiului străluceşte lumina mai slabă a Bisericii, a credincioşilor. Ei Îi slujesc lui Dumnezeu şi dau lumină atâta timp cât nu este Fiul aici. Dar când răsare soarele, atunci nu mai vedeţi luna, pentru că dispare. Lumina lunii nu mai este necesară, pentru că primeşte lumina ei de la soare.

Exact aşa cum este cu bărbatul şi femeia, cu soarele şi luna, aşa este Hristos şi Biserica. Noi constatăm că lucrurile acelea au fost o preumbrire înspre Hristos. Fiecare jertfă, fiecare serbare, şi toate celelalte din Vechiul Testament L-au preumbrit pe Hristos. De aceea noi trebuie să ne întoarcem în Vechiul Testament, pentru a găsi locul acesta de închinare şi să vedem ce a fost, pentru că acolo a fost arătat.

Dacă vedem o umbră pe pământ, se poate spune dacă este un bărbat, o femeie, un animal sau altceva, căci fiecare are o umbră. Umbra este negativul; dar fără pozitiv nu poate exista negativul. Dacă pozitivul este foarte aproape de negativ, atunci negativul trece în pozitiv. Umbra şi pozitivul se unesc, şi mai rămâne doar pozitivul. Dacă toate lucrurile din Biblie care au fost spuse în Vechiul Testament sunt preumbriri ale lucrurilor care urmau să vină, atunci Hristos este pozitivul în care s-au revărsat toate aceste lucruri.

Deci putem vedea din tablourile preumbrite ale Vechiului Testament, ce alegere a făcut El, unde lasă să locuiască Numele Lui. Eu am spus deja că umbra de pe pământ este negativul. Acesta este un tablou, şi noi, închinătorii, putem recunoaşte că tablourile de preumbrire ale Vechiului Testament se revarsă în pozitivul din Noul Testament.

Toate serbările şi sărbătorile, cortul întâlnirii, chiar şi lemnul — totul din cortul întâlnirii L-a simbolizat pe Hristos. Toate jertfele, toate legile — totul a fost un simbol înspre Hristos. Noi am subliniat aceasta deseori aici în capelă. Din aceasta recunoaştem că orice dogmă, biserică şi denominaţiune au rămas mult timp în urmă. Ele nici nu mai sunt în alergare. Fiecare doctrină, fiecare biserică, fiecare denominaţiune este rămasă în urmă. Nici nu mai există loc pentru ele.

În Vechiul Testament şi în Biblie nu există nicăieri un simbol spre biserică, în afară de unitatea obligatorie la construirea turnului Babel. Acesta este singurul lucru prin care este simbolizată unificarea. Nimrod a fost un om rău care a forţat împărăţiile mai mici să vină într-un singur loc, la acest turn mare. Desigur că a fost o închinare religioasă, dar nu este valabilă în Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo vedeţi religia denominaţională preumbrită — turnul Babel din Vechiul Testament. Sigur că religia aceea a fost o religie, dar nu religia Cuvântului lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu s-a decis să pună Numele Său într-o denominaţiune. Eu vreau să văd un text biblic pentru aceasta, dacă există. Eu ştiu că ei pretind că El a făcut aceasta, dar El nu a făcut-o. EL nu poate să-Şi aşeze Numele în multe locuri, căci El a spus că Numele Lui va locui numai într-un singur loc. Fiecare din denominaţiunile noastre pretind că sunt locul acesta, dar asta nu este corect. Dar unde şi-a aşezat El Numele?

În primul rând: care este Numele Lui? Mai întâi trebuie să stabilim care este Numele lui Dumnezeu, înainte de a afla unde L-a aşezat El. Noi ştim că El are multe denumiri. EL este şi a fost numit „Tată“; acesta este un titlu. EL a fost numit „Duh Sfânt“, care este tot un titlu. EL a fost numit „Trandafirul din Saron“; aceasta este o denumire. Şi „Crinul din vale“ este o denumire, şi la fel „Steaua dimineţii“; „Iehova-Jireh“, „Iehova-Rapha“, etc. Sunt şapte nume compuse mântuitoare. Dar toate sunt denumiri. Nici una din ele nu este Numele. Dar El are un Nume.

Când El l-a întâlnit pe Moise, El nu avea încă Nume. EL a spus către Moise: „EU SUNT cel ce sunt.“ Noi vedem ce a spus Isus când a fost pe pământ. În Ioan 8 El a spus: „EU SUNT cel ce sunt.“

Ei au spus: „N-ai nici cincizeci de ani, şi ai văzut pe Avraam!“

EL a răspuns: „Mai înainte să se nască Avraam, sunt EU.“ (Ioan 8, 56-59).

EU SUNT a fost în rugul aprins, în stâlpul de foc, în zilele lui Moise a fost în rug. A fost EU SUNT cel ce sunt.

Noi vedem mai departe că Isus a spus: „EU am venit în Numele Tatălui Meu, dar voi nu Mă primiţi.“ Deci Numele Tatălui trebuie să fie Isus. Aşa este! Numele Tatălui este Isus, căci Isus a spus către ei: „EU port Numele Tatălui Meu. EU am venit în Numele Tatălui Meu, dar voi nu Mă primiţi.“ Deci Numele Lui a fost Isus. Gavril L-a numit Isus; proorocii L-au numit Isus. EL a fost într-adevăr Isus. Înainte de naşterea Lui, sfântul prooroc L-a numit deja Emanuel; asta înseamnă: „Dumnezeu cu noi“. Dumnezeu s-a descoperit în trup, pentru a lua păcatele lumii. Pentru că El trebuia să facă aceasta, I-a fost dat Numele Isus. Deci Isus este Numele. Numele a fost aşezat într-un bărbat — nu într-o biserică, nu într-o denominaţiune sau dogmă, ci într-un om. EL a hotărât ca Numele Lui să fie aşezat în Isus Hristos.

Acum observăm, că El a fost şi locul de închinare al lui Dumnezeu. Încă înainte de a fi născut, Numele Lui a fost Isus. Este important faptul că mamei Lui i s-a transmis prin îngerul Gavril, că Numele Lui trebuie să fie Isus, căci El a fost Fiul lui Dumnezeu.

Aici avem răspunsul. Acesta este singurul. Numai El este locul ales de Dumnezeu pentru închinare. Locul pe care l-a ales Dumnezeu pentru a se întâlni cu omul, nu a fost într-o biserică şi nici într-o denominaţiune sau într-o dogmă, ci în Hristos. Acesta este singurul loc unde Dumnezeu se întâlneşte cu un om şi unde el I se poate închina lui Dumnezeu — în Hristos. Acesta este singurul loc. Indiferent dacă voi sunteţi metodişti, baptişti, catolici, protestanţi sau ce sunteţi, există numai un loc unde puteţi să vă închinaţi corect lui Dumnezeu, aceasta este în Hristos. În Romani 8, 1+4 stă scris: „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.“ Aceasta este Evanghelia.

Noi putem să ne deosebim în dogme, noi ne putem deosebi în teorii omeneşti. Voi puteţi merge la biserica metodistă — atunci sunteţi un metodist. Ca baptist sunteţi baptist, ca şi catolic sunteţi catolic, dar dacă aţi fost odată botezaţi în Hristos şi aţi devenit un mădular din trupul Lui, atunci nu mai există nici o divergenţă. Zidul de despărţire este dărâmat şi voi sunteţi liberi pentru că sunteţi în Isus Hristos. Dacă sunteţi în Isus Hristos, atunci voi vă rugaţi lui Dumnezeu în Duh şi adevăr. Este planul lui Dumnezeu ca voi să vă închinaţi Lui în Isus Hristos.

Nici o biserică sau denominaţiune nu poate să pretindă aceasta; nici una nu poate să pretindă aceasta. Cum aţi putea îndrăzni să ridicaţi astfel de pretenţii? Să faci aşa ceva , ar fi un duh anticreştin care vă distrage de la Hristos şi care v-ar îndepărta de la El. Asta nu puteţi să faceţi. Hristos este singurul loc unde Dumnezeu se întâlneşte cu închinătorii Lui.

Astăzi se spune — oamenii îmi spun, ca de exemplu un bărbat care m-a sunat în Beaumont, Texas: „Domnule Branham, dacă numele d-voastră nu este scris în cartea de membri a bisericii noastre, nu puteţi ajunge în cer.“ Vă puteţi închipui aşa ceva? Să nu credeţi aşa ceva! Se spune că voi trebuie să aparţineţi de o anumită biserică, căci altfel nu ajungeţi în cer. Aşa ceva este greşit! Să crezi aşa ceva este anticreştin. Eu spun următoarele: Dacă voi credeţi un astfel de duh, atunci sunteţi pierduţi. Acesta este un semn sigur că sunteţi pierduţi, căci vă îndepărtează de la ceea ce a făcut Dumnezeu. Dumnezeu nu şi-a aşezat Numele într-o biserică oarecare. EL l-a aşezat în Fiul, Isus Hristos, când El şi Fiul Său au devenit una. Acesta este singurul loc adevărat de închinare. Nu s-a pus nici un alt fundament. Nu există o altă stâncă. „Cine se încrede în Hristos, în această stâncă, acela nu a zidit pe nisip.“ Denominaţiunile vor fi distruse şi vor cădea, naţiunile vor trece, dar El va rămâne pentru totdeauna. Nu există un alt loc care l-ar putea găsi un om pentru a se închina lui Dumnezeu şi să primească răspuns de la Dumnezeu — nici un alt loc decât în Isus Hristos. Acesta este singurul loc, pe care l-a ales Dumnezeu pentru a pune Numele Său, şi este singurul loc unde El îi întâlneşte pe oamenii care se închină Lui. Voi sunteţi pierduţi dacă credeţi altceva.

Observaţi, toate cele şapte sărbători evreieşti au fost serbate într-un singur loc. Ei nu sărbătoreau aici o serbare pentru metodişti şi dincolo una pentru baptişti, alta undeva pentru presbiterieni, una acolo pentru catolici sau una pentru protestanţi. Toate cele şapte sărbători au fost serbate în acelaşi loc.

Acesta este un tablou minunat. Noi am vorbit nu demult despre cele şapte epoci ale Bisericii şi am arătat că Dumnezeu a lăsat cele şapte epoci ale Bisericii aşa cum au fost descrise în Cuvânt. Fiecare epocă a împlinit o parte din Cuvânt. Indiferent când a venit, ei au văzut lumina, ca de exemplu acei care au descoperit primii din nou botezul în Numele lui Isus Hristos. Ce au făcut ei? Ei au făcut o denominaţiune, şi au murit chiar acolo. După aceea Dumnezeu s-a dus la alţii. EL nu va rămâne în nici una din aceste dogme şi doctrine. EL nu are nimic de-a face cu acestea. Înaintea lui Dumnezeu nu poate rezista nimic greşit. Cuvântul lui Dumnezeu este sfânt şi neamestecat. Hristos este punctul central al închinării lui Dumnezeu. EL este Dumnezeu.

Toate cele şapte sărbători trebuiau serbate într-un singur loc. Sărbătorile nu puteau fi serbate într-un alt loc sau în şapte locuri. Cele şapte sărbători ale anului trebuiau serbate într-un singur loc. De aceea cele şapte epoci ale Bisericii trebuiau să vină dintr-un singur loc, care era Hristos, care a vorbit în toate cele şapte epoci ale Bisericii. Aşa este. Prin acestea sunt simbolizate cele şapte epoci ale Bisericii. Dar ei au făcut denominaţiuni din acestea.

În legătura aceasta, să privim spre un alt simbol de preumbrire, şi anume serbarea pascală, care-L preumbreşte pe Isus. Noi recunoaştem din aceasta jertfa sângelui prin moarte. Jertfa sângelui a fost un loc prin care a fost simbolizat Hristos. Poate sângera o denominaţiune? Vă puteţi închipui o biserică sau o denominaţiune sângerând? Sigur că nu. Trebuia să curgă sânge de la o fiinţă vie. Aici vine Isus în câmpul vizual prin miel. Mielul a fost un simbol înspre Hristos. Mielul L-a preumbrit pe Hristos, căci El a fost Mielul lui Dumnezeu, care a fost prezentat de Ioan şi care a luat păcatele lumii.

În Exod 12 am constatat că Isus vine aici în câmpul vizual. Observaţi, acolo a fost singurul loc în care moartea nu putea să lovească. Atunci când moartea era pe cale să lovească ţara, trebuia să existe un loc sigur, şi toţi care erau afară, au murit. Exista numai un loc! Asta nu înseamnă că a fost o casă, ci exista numai un loc. Acesta era acolo unde a fost jertfit Mielul. Acolo unde era sângele Mielului, îngerul morţii nu putea să lovească, căci era un loc unde Dumnezeu şi-a pus Numele Său. Deja atunci la început era vorba despre Miel. Observaţi, era numai un singur loc unde nu putea să lovească.

Astăzi este la fel. Există numai un singur loc unde moartea spirituală nu poate să lovească, şi acesta este în Cuvânt. Moartea nu poate face nimic în Cuvânt, căci este Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Dar dacă introduceţi dogme, atunci Cuvântul se retrage. Se va despărţi ca uleiul de apă. Voi nu-l puteţi amesteca. Voi vedeţi, că dacă este introdusă o doctrină într-o denominaţiune, atunci ei urmează toţi această doctrină, iar Cuvântul se stinge în mijlocul lor. Apoi Cuvântul înaintează cu altcineva, se primeşte tot mai mult, aşa cum a fost cu neprihănirea, sfinţirea şi cu botezul cu Duhul Sfânt, până ajunge în bobul de grâu. Vedeţi voi drumul pe care l-a mers Dumnezeu, făcând Numele Lui de cunoscut tot timpul în acelaşi fel, căci El este Cuvântul?

Observaţi, el nu poate muri. Cuvântul vieţii nu poate muri. Vedeţi, cât este de desăvârşit: îngerul morţii nu a fost oprit să lovească Egiptul — pe aceşti oameni mari intelectuali; el nu a fost oprit să lovească ţara lor, clădirile lor mari, pe faraonul şi preoţii ţării lor. Aceasta nu i-a fost interzis îngerului. El putea să lovească orice clădire, orice loc şi pe oricine, dar acolo unde era mielul, el nu putea să lovească. Moartea nu poate lovi acolo unde este locul pregătit pentru Dumnezeu, şi acesta este în Miel.

Observaţi, lui nu i-a fost interzis să lovească israeliţi, preoţi evrei sau pe vreuna din denominaţiuni. Ei trebuiau să fie toţi în locul ales şi pregătit de Dumnezeu, altfel îi lovea moartea.

Biserică, indiferent unde te afli — pentru mine nu este important de unde aparţineţi; dar un lucru trebuie să ştiţi: voi trebuie să fiţi în Hristos, altfel sunteţi morţi. Numai în El puteţi trăi. Biserica voastră ca clădire poate fi bună; o comunitate poate fi corectă din punct de vedere omenesc, dar dacă tăgăduiţi trupul, sângele şi Cuvântul lui Isus Hristos, din clipa aceea voi sunteţi morţi. Este locul ales de Dumnezeu pentru închinare. Chiar acolo se află Numele Lui. A fost alegerea Lui ca să-L aşeze acolo — nu într-o biserică — ci în Fiul, Isus Hristos.

Fiţi atenţi, numai în locul ales de El, în Mielul Lui, în Numele Mielului, este siguranţă.

Fiţi atenţi, a fost un miel masculin, un el, nu o ea. Nu o biserică (ea), ci Numele Lui; nu numele ei. EL nu a vrut să se întâlnească cu omul în numele ei, ci în Numele Lui; în el, în Miel.

Se spune: „Biserica cea mare şi puternică a făcut una şi cealaltă. Ea a rezistat tuturor furtunilor, a crescut numărul membrilor; la număr sunt mulţi; noi suntem o biserică puternică. Ea este ceva mare.“ Dumnezeu însă nu a zis niciodată că „ea“ este, El a vorbit despre EL. EL este locul de întâlnire, Mielul — nu biserica. Nu este numele ei, ci Numele Lui. EL nu a aşezat numele ei nicăieri — El a lăsat ca Numele Lui să locuiască în El! De aceea tot ceea ce facem cu vorba sau cu fapta, să facem în Numele lui Isus Hristos. Dacă ne rugăm, trebuie să ne rugăm în Numele lui Isus. Dacă avem cereri, trebuie să cerem în Numele lui Isus. Dacă mergem, să mergem în Numele lui Isus. Dacă vorbim, să vorbim în Numele lui Isus. Dacă botezăm, trebuie să botezăm în Numele lui Isus Hristos. Tot ceea ce facem cu vorba sau cu fapta, se face în Numele lui Isus Hristos.

Cineva mi-a spus odată când am vorbit despre această temă: „Frate Branham, nevasta mea poartă numele meu. Ea se numea înainte altfel.“ Acesta era un predicator, care astăzi se află poate aici. El a spus mai departe: „Nevasta mea poartă numele meu.“ Eu spun simplu că se numesc Jones, dar ei nu se numesc aşa în realitate. Apoi el a spus: „Ea nu trebuie să se scoale dimineaţa, să ia mătura în mână şi să spună: ,Eu mătur acum în Numele Jones. Eu spăl vasele în numele Jones. Eu cos hainele în numele Jones.‘“ El a mai spus: „Eu nu cred că trebuie spus vreun nume.“

Eu am răspuns: „Eu cred că trebuie s-o facă aşa.“ Aşa este. 

El a răspuns: „Ea nu trebuie să spună asta. Tot ceea ce face ea, face dinainte în numele ,Jones‘.“

Eu am spus: „Tu nu te-ai dus pe stradă, ai prins-o de braţ şi ai spus: ,Vino aici, Jones.‘ Ea a trebuit să devină mai întâi prin căsătorie doamna Jones. Dacă nu, tu trăieşti cu ea în adulter. Iar dacă tu ai fost botezat într-un alt fel decât în Numele lui Isus Hristos, atunci este un botez nelegitim, care nu se găseşte în Biblie.“ De aceea tot ceea ce faceţi cu vorba sau cu fapta, faceţi în Numele lui Isus. Dar mai întâi trebuie să primiţi Numele Lui.

În seara aceasta sunt multe femei bune în această clădire, cumsecade, femei fidele, dar numai una este doamna Branham. Ea este cea care vine cu mine acasă. Ea este soţia mea.

Există mulţi oameni buni în lume, biserici bune şi comunităţi, dar există numai o femeie Isus Hristos. Pentru ea vine El din nou. Ea poartă Numele Lui. Acolo primeşte El închinarea; numai în ea. Este adevărat. Desigur. Noi constatăm că este adevărat.

De aceea tot ceea ce facem cu vorba sau cu fapta, facem în Numele lui Isus Hristos. Nu este dat alt Nume sub cer pentru mântuire, decât Numele lui Isus Hristos. Aşa este scris în Fap. 4: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.“ — numai în Numele lui Isus Hristos a fost denumit totul până în cerurile cele mai înalte. Toată familia din cer este numită după Numele Isus. Aşa o spune Biblia. La fel şi întreaga familie de pe pământ este numită după Numele Isus. Acesta este Numele ales de Dumnezeu, şi acolo L-a aşezat El. Acesta este locul Lui de închinare: în Isus Hristos.

Noi ştim că este aşa. Nu există nici un loc de închinare, în afară de El. Nu există un alt Nume sub cer care le-a fost dat oamenilor, prin care pot să fie mântuiţi. Numele Lui este Numele de răscumpărare al lui Dumnezeu. Dumnezeu are numele Iehova-Jireh; Iehova-Rapha. Jehova-Jireh înseamnă: „Domnul iartă toate păcatele tale.“ Iehova-Rapha înseamnă: „Domnul vindecă toate bolile tale.“ EL are multe denumiri, însă El are numai un singur Nume de răscumpărare care a fost dat omenirii, şi acesta este Numele „Isus“. Acesta este Numele Lui pe care L-a ales El.

Unde l-a aşezat El? EL l-a aşezat în Hristos. A te încrede în toate celelalte nume de biserici, comunităţi, dogme şi titluri, înseamnă moarte. Dacă vă încredeţi că biserica vă duce în cer, atunci sunteţi pierduţi. Dacă credeţi că biserica penticostală vă aduce în cer, atunci sunteţi pierduţi. Dacă vă încredeţi în baptişti, lutherani, presbiterieni, catolici sau altă biserică, în numele lor, titlurile lor sau dogmele lor, atunci sunteţi pierduţi, căci voi nu vă puteţi ruga până nu aţi venit în locul de închinare. Amin! Singurul loc unde se întâlneşte Dumnezeu cu închinătorul, este locul pe care l-a ales El pentru ca Numele Lui să locuiască acolo. Dacă vă încredeţi în toate celelalte, atunci veţi muri.

Eu mi-am mai notat un tablou din Scriptură care se potriveşte pentru Isus. EL trebuia să fie fără cusur. Despre care denominaţiune sau despre care sistem puteţi să spuneţi aşa ceva? Despre care biserică? Despre cea catolică, protestantă, iudaică sau despre alta? Puteţi să spuneţi despre un sistem sau denominaţiune că este fără greşeală? Toate acestea au fost respinse. Dar există un loc. Aleluiah! Acest loc este în Isus Hristos. EL este fără cusur. În El nu este vină. Voi nu găsiţi aşa ceva. Toţi acei care încearcă, susţinând că biserica lor ar fi fără cusur etc., sunt călcători obraznici de Cuvânt, iubitori de sine, jumătate morţi în doctrine laodiceene, însă nu posedă adevărul. Chiar şi Pilat, duşmanul lui, a spus: „Eu nu găsesc nici o vină în El.“ Duşmanul Lui a mărturisit că nu găseşte nici o vină în El. Voi nu Îl puteţi acuza de nici un păcat.

EL a spus către cărturarii din vremea Lui: „Cine din voi Mă poate învinui de vreun păcat? Cine poate să dovedească că eu sunt un păcătos?“ Spuneţi-mi o biserică care ar putea să spună că nu a făcut nimic greşit. Putem spune deschis, că abia există una printre ele care să nu fi ucis şi a făcut şi alte lucruri. Dar totuşi ei se numesc creştini. Nu, nici o dogmă sau o denominaţiune nu este locul de întâlnire şi închinare al lui Dumnezeu.

Prietenii mei, eu nu vreau să vă jignesc, dar eu am răspunderea pentru mesaj, iar mesajul acesta sună: „IEŞIŢI AFARĂ DIN ACEASTĂ ÎNCURCĂTURĂ!“ Dacă vă chem afară, unde am să vă conduc? O să vă conduc în capela-Branham? Noi suntem tot atât de vinovaţi ca şi ceilalţi. Există numai un loc în care vă pot aduce, acolo unde este sigur şi unde sunteţi ocrotiţi de moarte: acesta este în Isus Hristos, locul de închinare al lui Dumnezeu. Acesta este locul pe care vi-l prezint în seara aceasta, acolo unde Dumnezeu şi-a aşezat Numele şi despre care El a făgăduit că se va întâlni cu fiecare care va intra înăuntru, pentru a avea o legătură frăţească cu toţi care sunt în Hristos şi pentru a serba cina cu ei — nu într-o biserică, nu într-o clădire, ci în Hristos. EL este cortul întâlnirii lui Dumnezeu. EL este locul unde Dumnezeu însuşi a venit înăuntru pentru a locui. „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea, pentru a locui în El.“ Acolo a locuit Dumnezeu şi acolo şi-a aşezat El Numele Lui, Isus Hristos. În felul acesta a fost aşezat Numele Lui într-un om, în Fiul Său, Isus Hristos, în care El însuşi a locuit. Acest cort de întâlnire a fost preumbrit prin Ierusalimul cel vechi, sărbătorile, templul cel vechi. În ziua în care a fost adus chivotul la locul cuvenit, a ieşit fum, şi glasul lui Dumnezeu a răsunat. Tot aşa s-a auzit glasul lui Dumnezeu, când El a intrat în cortul întâlnirii, Isus Hristos. Cele vechi fireşti erau un simbol şi preumbrire spre cele noi. Atunci când El a intrat în Hristos, El a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea pentru a locui în El. EU aleg locul unde Îmi aşez Numele, unde Mă voi întâlni cu omul şi unde primesc închinarea.“ Dumnezeu a ales locul. Nu este într-o biserică sau denominaţiune, ci în Isus Hristos. Desigur.

După cum am spus deja, El trebuia să fie fără cusur. Această pretenţie nu o poate ridica nici o denominaţiune. Dacă ei o fac, atunci sunt anticreştini.

Aici mai vedem un tablou de preumbrire înspre El. Conform Exod 12, dacă vreţi să vă notaţi, un miel trebuia ţinut patru zile pentru a-l verifica dacă este vrednic să fie prezentat ca jertfă. El trebuia verificat patru zile în orice privinţă, dacă nu avea cumva vreun cusur, vreo boală sau altceva care să nu corespundă la miel. Trebuia ţinut patru zile sub observaţie.

Poate se gândeşte cineva că a fost jertfit în a patrusprezecea zi. Dar amintiţi-vă: mielul trebuia ales în ziua a zecea, iar în ziua patrusprezece a lunii trebuia jertfit — deci patru zile era păstrat.

Isus, Mielul lui Dumnezeu, a mers la Ierusalim şi nu l-a mai părăsit; numai atunci când El a murit, a fost îngropat şi apoi a înviat. EL a fost expus criticilor patru zile şi patru nopţi. Cât de desăvârşit a fost El simbolizat prin miel! EL a fost supravegheat patru zile. În timpul acesta Pilat a spus: „Eu nu găsesc nici o vină în El.“

Un alt tablou al preumbririi spre El, arată că nici un os din El nu a putut fi rupt. Asta s-a împlinit pe deplin. Când se tăia jertfa, nu era voie să i se rupă nici un os. Dacă totuşi se întâmpla, atunci jertfa nu era primită. Ei au vrut să-I zdrobească fluierele picioarelor. Dar apoi au observat că El era deja mort, şi i-au străpuns coasta cu o suliţă, şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă (Ioan 19, 31-37).

Observaţi aici încă ceva puternic. Eu nu vreau să trec pe lângă aceasta, căci El a fost simbolizat şi prin jertfa de mâncare. Eu îmi amintesc că ei aveau o şcoală de prooroci, aşa cum ne spune Biblia. Era o şcoală bună. Într-o zi a venit Elisei la această şcoală. Ei au vorbit cu el şi l-au rugat să plece spunându-i: „Dacă rămâi aici, atunci lucrurile sunt prea drepte.“ Ei vroiau ca el să plece. Dar înainte de plecare vroiau să-i mai pregătească o masă. Un număr de prooroci şi preoţi s-au dus să strângă verdeţuri pentru pregătirea mâncării. Ei le-au strâns în şorţurile lor. La înapoiere ei au găsit şi verdeţuri otrăvitoare pe care le-au aruncat în oală. Mâncarea a început să fiarbă, şi cineva a strigat: „Ah, moartea este oală! Asta nu o putem mânca.“

Elisei a spus: „Aduceţi-mi o mână de făină.“ Apoi el a luat făina, a aruncat-o în oală şi a spus: „Mâncaţi, acum mâncarea este bună.“

Hristos a fost jertfa de mâncare. Fiecare spic trebuia desfăcut în acelaşi mod, iar fiecare bob trebuia sfărâmat în acelaşi mod. Asta arată că El este Vindecătorul şi El a luat asupra Lui moartea în locul nostru şi a adus viaţă prin legea a doua. Aleluiah! În locul unde este moartea, vine din nou viaţă dacă intră Hristos înăuntru. EL este acelaşi ieri, azi şi în veci. Acolo unde a fost moartea, a intrat viaţa înăuntru, pentru că Hristos care este jertfa de mâncare, a intrat înăuntru.

Ce lecţie mare am putea învăţa din aceste lucruri, dacă ne-am lua timp să ne adâncim în ele!

Fiţi numai atenţi: nici un cuvânt al tablourilor de preumbrire nu a dat greş. Nici un cuvânt care preumbrea ceva, nu a dat greş. Totul a fost preumbrit pe deplin. EL este locul ales de Dumnezeu pentru închinare şi i-a fost dat Numele lui Dumnezeu. EL este Cuvântul lui Dumnezeu; EL poartă Numele lui Dumnezeu. EL este ambele: Cuvântul lui Dumnezeu şi Numele lui Dumnezeu. EL a fost Cuvântul devenit trup. EL a fost Cuvântul lui Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu şi purta Numele lui Dumnezeu — EL era Dumnezeu. Asta a fost El: singurul loc ales de Dumnezeu pentru închinare.

Dumnezeu respinge orice alt loc în afară de Isus Hristos. Voi nu vă puteţi închina Lui altundeva. EL a spus: „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.“ (Mar. 7, 7). Astăzi avem doctrine şi dogme. Toţi învaţă: „Acesta este drumul“, „Acesta este drumul“, deşi Isus a spus: „EU sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.“ Cu alte cuvinte: „EU sunt uşa spre turma oilor. Toţi ceilalţi sunt hoţi.“ EL este singura intrare. EL este uşa; El este calea, adevărul, viaţa; El este totul; singura intrare, singurul loc, singura închinare, singurul Nume. Totul se revarsă în Isus Hristos. Întregul Vechi Testament este legat de El, Noul Testament este legat de El. Şi Biserica de astăzi este legată de El, prin Cuvântul Său şi prin poruncile Sale. Nu există nici un alt loc sau un alt Nume sau altceva, despre care să fi făgăduit Dumnezeu că se întâlneşte cu omul, în afară de Isus Hristos, locul Său ales pentru închinare.

Observaţi, Dumnezeu a făgăduit că se va întâlni cu închinătorii Lui numai în acel loc, şi anume în locul ales de El, nu cel ales de noi sau conform părerii noastre, ci corespunzător gândirii şi alegerii Sale. Acesta urma să fie locul pe care l-a ales El pentru a aşeza Numele Său acolo. Noi am constatat ce alege El pentru a aşeza Numele Său. Totul s-a întâmplat prin propria Lui alegere.

Noi am aflat deci locul în care şi-a aşezat El Numele, adică în Isus Hristos, şi nu există un alt Nume şi un alt loc. Sunteţi mulţumiţi? Atunci spuneţi „Amin“. Problema este: noi am constatat unde este locul acesta şi ştim că nu este acceptat nici un alt loc de închinare decât în Hristos. Voi puteţi să vă pocăiţi; asta puteţi s-o faceţi; dar prin aceasta voi nu vă închinaţi, ci vă rugaţi pentru iertare. În ziua de Rusalii, când ei au văzut că toţi vorbesc în limbi şi se făceau semne şi minuni, ei — biserica — au început să batjocorească şi au zis: „Aceşti oameni sunt plini de must. Ei se poartă ca nişte beţi.“ Fecioara Maria se afla printre cei o sută douăzeci care erau adunaţi. Ei se legănau ca nişte oameni beţi şi vorbeau în limbi, se comportau ciudat. De aceea s-a spus: „ Aceşti oameni sunt plini de must.“

Petru însă s-a ridicat şi a spus: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: ,În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.‘“

Când au auzit ei aceasta, le-a intrat la inimă şi l-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli: „Ce să facem fraţilor?“

Petru a răspuns: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Aceasta este făgăduinţa pentru generaţiile viitoare.“

Deci asta am aflat. Acum vrem să vedem cum putem intra la El. Cum intrăm noi în acest loc de închinare? Asta o clarifică 1. Cor. 12: „Printr-un singur Duh“ — nu printr-o biserică, nu printr-o dogmă, nu printr-un pastor, nu printr-un episcop, nu printr-un preot, ci prin Duhul Sfânt — au fost botezaţi toţi într-un singur trup, care este trupul lui Isus Hristos, şi am primit parte la fiecare dar care este în acest trup. Desigur. Nu printr-o ataşare, mărturisire de doctrină, a sări în sus şi în jos sau o strângere de mână, nici prin altceva, ci prin naşterea din nou suntem botezaţi în trupul Isus Hristos. Amin! Prin Duhul Sfânt suntem botezaţi în trupul lui Isus Hristos. Amin! Prin Duhul Sfânt suntem botezaţi în trupul Hristos. Ce este acest trup?

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.

Cum putem fi noi în acest trup şi să tă¼găduim Cuvântul sau să-l punem într-un loc care nici nu este în trup? Cum putem face asta?

Locul ales de Dumnezeu. Observaţi: dacă aţi fost într-adevăr botezaţi în El, atunci există dovada adevărată în faptul că voi credeţi în El, Cuvântul. Cum puteţi să fiţi o parte din El şi să-L tăgăduiţi? Cum pot eu să tăgăduiesc că mâna mea este mâna mea? Dacă eu aş face aceasta, atunci mental nu ar fi ceva în ordine cu mine. Aşa cum ceva mental nu este în ordine cu mine dacă tăgăduiesc, că aceasta este mâna mea sau că acesta este piciorul meu, aşa nu este spiritual ceva în ordine cu credincioşii care tăgăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-a dat El ca făgăduinţă. Cu aşa numitul credincios nu este ceva în ordine spiritual.

Voi nu puteţi să tăgăduiţi o literă din El, căci voi sunteţi o parte din acesta. Voi sunteţi o parte din El, căci voi aţi fost botezaţi în El prin Duhul Sfânt. Astfel aţi intrat înăuntru în trupul lui Isus Hristos.

Ce lucru minunat! Dumnezeu l-a întâlnit pe Avraam într-un loc deosebit, şi acolo I s-a închinat Avraam. Aşa a fost în timpul întregului Testament. Cuvântul Său făgăduit este trăit de El în voi înşivă. Aţi înţeles aceasta? Cuvântul pe care L-a făgăduit El să-l împlinească în timpul acesta în care trăiţi voi, îl vor citi toţi oamenii în voi, pentru că voi sunteţi o scrisoare deschisă a lui Dumnezeu. Nu ceea ce susţineţi voi, ci ceea ce lucrează Dumnezeu prin voi, va vorbi mai tare decât tot ce puteţi susţine voi. Dumnezeu a spus: „Aceste semne vor urma celor ce cred.“ Asta vorbeşte prin voi.

EL a spus ce va fi în epoca aceasta. Credincioşii acestei epoci trebuie să creadă ceea ce a făgăduit El pentru acum. Exact aşa cum ei trebuiau să intre în corabie pentru a fi salvaţi, sau cum au trebuit să iasă afară din Egipt pentru a fi salvaţi, aşa trebuie să intre în Hristos — în Cuvântul-mesaj că El este acelaşi ieri, azi şi în veci —, pentru a fi acum mântuiţi.

Cum intraţi voi înăuntru? Prin botez. Prin botezul cu apă? Prin Duhul Sfânt! Printr-un singur Duh vom fi botezaţi într-un singur Trup.

Voi nu trebuie să tălmăciţi Cuvântul Său făgăduit — El îl va tălmăci prin voi; când faceţi ceea ce a făgăduit El că o să faceţi. Biserica aceea care Îl urmează, Îi va semăna aşa de mult, încât oamenii o vor recunoaşte. Priviţi spre Petru şi Ioan, cum au fost cercetaţi din cauza vindecării unui bărbat de la Poarta frumoasă. Preoţii aceia au observat de fapt că aceşti doi bărbaţi erau fără şcoală, dar au recunoscut că ei au fost însoţitorii lui Isus. Prin ce? Pentru că ei au făcut aceleaşi lucruri ca şi El.

EL trebuia găsit în ceea ce era al Tatălui Său. Astăzi trebuie să fie la fel.

Gândiţi-vă, El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Dumnezeu se întâlneşte cu voi în El, în singurul loc care există, căci acolo a aşezat El Numele Lui, pe baza alegerii Sale: în Isus. Isus este Numele lui Dumnezeu. Ţineţi minte: Tată, Fiu şi Duh Sfânt sunt titluri pentru Numele Domnul Isus Hristos.

În Matei se spune: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i pe Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.“ Până astăzi este tălmăcit fals, spunându-se: „În Numele Tatălui, în Numele Fiului şi în Numele Sfântului Duh.“ Nici măcar nu este scris aşa. Este scris: „În Numele (singular) Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.“ Tată nu este nume, Fiu nu este nume, Duh Sfânt nu este nume — sunt titluri! Zece zile mai târziu Petru s-a ridicat şi a spus: „Pocăiţi-vă, şi fiecare să fie botezat în Numele lui Isus Hristos.“ N-a făcut el ceea ce i-a poruncit El? Totuşi, El a făcut ceea ce i-a poruncit El. Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh: Domnul Isus Hristos.

În Noul Testament toţi au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Nici o persoană din Biblie nu a fost botezată în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceasta era corespunzător conciliului de la Niceea şi a devenit dogma Romei. Era o rânduială a bisericii catolice. Voi găsiţi aceasta confirmată în catehismul lor. Eu am citit în cartea „Facts of Our Faith“, că aceasta este într-adevăr o dogmă romano-catolică. Aşa este. Ei recunosc că aceasta nu se află în Biblie. Dar ei pretind că au puterea să modifice aceste cuvinte în mod corespunzător, referindu-se la papa. Eu nu sunt de acord cu aceasta. Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, şi „dacă va adăuga cineva ceva la ele“, cum a spus Isus, sau „dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii“ — un cuvânt, nu o frază sau un pasaj, ci un cuvânt! „Dacă scoate cineva ceva…“

La început Dumnezeu a protejat poporul Său cu Cuvântul Său. Un Cuvânt tălmăcit fals a produs fiecare durere de inimă, de fapt toată durerea şi moartea. Eva nu a rupt o frază întreagă — ea nu a respectat un singur cuvânt. Aceasta citim la începutul cărţii. Atunci când a venit Isus, despre care se relatează la jumătatea cărţii, ce a spus El acolo? „Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!‘“ La sfârşitul cărţii, în Apocalipsa 22, 18, la sfârşitul Bibliei, Isus spune: „Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii“, pentru că este un prooroc fals şi a prezentat-o oamenilor fals. Sângele lor va fi cerut din mâinile lui, pentru că a făcut aceasta.

Noi trebuie să ţinem bine de acest loc de închinare care este Isus Hristos, Cuvântul; acelaşi ieri, azi şi în veci. Amin! În ordine. Gândiţi-vă, nu există un alt loc de întâlnire pentru închinare, nici unul, în afară de locul pe care l-a ales Dumnezeu.

Ioan Botezătorul a venit la trecerea de la Vechiul la Noul Testament. Ascultaţi bine acum! Ascultaţi cu atenţie! Ioan, vulturul cel mare, a venit într-o zi zburând din deşert. Aripile lui mari erau întinse. El s-a aşezat pe malul Iordanului. Un vultur mare, un prooroc care a făcut o punte între Vechiul şi Noul Testament. El le-a spus adevărul celor din dreapta şi din stânga. El a proclamat ziua pocăinţei. Atunci când au venit fariseii şi saducheii la el, a spus: „Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ,Avem ca tată pe Avraam!‘ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.“ O, el a început să aducă Evanghelia în faţă şi a spus: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. EL vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.“

Acest vultur mare al Evangheliei se afla acolo şi şi-a exprimat ameninţările lui puternice. El a demascat încălcările lui Irod, care era domnitor în timpul acela, şi se însurase cu nevasta fratelui său. Vă puteţi închipui că acest vultur mare al Evangheliei vine acolo şi tace?

Unii dintre ei au spus: „Nu predica acum despre căsătorie şi divorţ, Ioane, pentru că Irod este acolo.“

Dar el s-a dus acolo şi i-a spus în faţă: „Nu este drept că o ai de nevastă!“ Aşa este. Ce era? El era vulturul acesta din pustie. El nu a fost şcolit sub frica omenească şi sub ameninţările denominaţiunilor, ci sub puterea Dumnezeului Atotputernic, ca să ştie ce este drept. El cunoştea semnul de recunoaştere al lui Mesia. Aleluiah! Acest cuvânt înseamnă: Slavă lui Dumnezeu! Să nu vă temeţi. Eu nu am rănit încă pe nimeni. Eu nu mi-am ieşit din fire. Eu ştiu exact unde mă aflu. O, dacă mă gândesc la El, la vulturul cel mare, care a zburat acolo şi s-a aşezat! El a spus: „Eu Îl voi recunoaşte când va veni!“

Într-o zi el stătea acolo şi predica. Cărturarii stăteau pe partea cealaltă şi spuneau: „Tu crezi că va veni timpul când jertfa zilnică va fi desfiinţată, iar templul acesta măreţ pe care l-am construit, va dispare, astfel încât toată lucrarea pe care am făcut-o noi, denominaţiunile noastre mari, a fost degeaba?“

El a răspuns: „Va veni timpul când va dispare totul.“

Ei au răspuns: „Nu se poate. Tu eşti un prooroc fals.“

Dar el a privit în jur şi a spus: „Vedeţi, acolo este El! Acolo este locul ales de Dumnezeu pentru închinare. Acesta este Mielul, adevăratul Miel, care poartă păcatele lumii!“ El nu a spus: „Aici vin metodiştii. Aici vin baptiştii sau catolicii.“, el a spus: „Acesta este Mielul lui Dumnezeu care poartă păcatele lumii!“ Singura zonă sigură care există, este în Mielul lui Dumnezeu. În El singur este vindecare; nu într-o biserică, o dogmă, un popor, un tată, o mamă, un om sfânt sau un loc sfânt. El este în Dumnezeul sfânt, în Domnul Isus Hristos, unde Dumnezeu şi-a aşezat Numele Său într-un om pentru mântuire, care a plătit preţul pentru noi păcătoşii. Acesta este singurul loc unde este mântuirea.

Aceasta este stânca pe care stau eu. Ioan L-a recunoscut. El a spus: „Eu nu-L cunoşteam, dar când L-am văzut venind, acolo unde am primit însărcinarea“ — nu într-un seminar ca tatăl lui; el nu a fost instruit ca preot; ci în pustiu. El a fost în seminarul teologic al Dumnezeului Atotputernic şi aştepta Cuvântul lui Dumnezeu; nu ceea ce spune un grup de oameni, ci ceea ce spune Dumnezeu. Atunci când Ioan a privit în sus şi a văzut Duhul Sfânt coborând, a spus: „Eu mărturisesc că acesta este El.“ Oh, aici aveţi locul vostru de închinare! Acesta este locul vostru de scăpare. Acesta este Mielul lui Dumnezeu care ia toate păcatele lumii. Nu o biserică, nu o dogmă, nimic altceva în afară de Mielul lui Dumnezeu ia păcatele lumii.

Vedeţi voi, că Ioan a recunoscut? El nu a spus: „Voi fariseilor, voi saducheilor, irodienilor etc. sunteţi corecţi.“ — El a spus: „Acolo este Mielul lui Dumnezeu. Acesta este locul. EL poartă Numele. EL este. Nu există un alt Nume sub cer.“

Vedeţi, ce a spus Isus despre Ioan. Într-o zi Ioan a trimis nişte ucenici la El pentru a auzi ce face. Isus a spus despre el: „El a fost o lumină care a strălucit“, pentru a le arăta drumul corect, pe care ei trebuiau să umble înaintea venirii Sale — înaintea venirii Sale dintâi. Ascultaţi bine! Să nu pierdeţi nimic! Isus a spus că Ioan a fost lumina. Prin aceasta a vrut să spună Mal. 3, 1. Nu este o greşeală. Proorocul cu lumina care strălucea, L-a identificat pe Isus ca singurul Miel. Toţi ceilalţi miei, despre care vorbeau preoţii, şi toate celelalte lucruri erau anulate, căci aici era Mielul. Ioan era bărbatul cu lumina care lumina. Isus a spus că el a fost. În Mal. 3 scrie: „Iată trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.“ (Mat. 11, 10). Acela care a fost trimis să pregătească calea, a recunoscut că El este locul. „Acesta este El. Fiecare confuzie este exclusă. Acesta este El. Eu văd că Îl urmează semnul. Eu ştiu că El este, căci o lumină a venit din cer şi s-a oprit deasupra Lui.“ El era convins că El este.

În timp ce ne apropiem de sfârşit, vreau să te întreb ceva, fratele meu. Avem voie să spunem următoarele: în Mal. 4, în ultima parte, nu ne-a fost făgăduit un vultur, căruia îi va urma lumina stâlpului de foc, ca să-i demonstreze astăzi bisericii rătăcite că El, cum spune în Evrei 13, 8, este acelaşi ieri, azi şi în veci? Nu ne-a fost făgăduit că va veni iarăşi unul zburând din pustiu? Amin! Acesta este exact adevărul! Cum se potriveşte aceasta cu Luca 17, 30, după ce se va descoperi Fiului omului– Vulturul, pentru a dovedi că toate celelalte locuri de închinare, ca denominaţiunile etc., sunt nevalabile.

Dumnezeu şi-a ales locul Lui. Ioan a spus: „Acesta este El.“ Acelaşi lucru ne este făgăduit pentru timpul acesta. Conform ultimelor versete din Mal. 4, urmează ca inimile copiilor să fie întoarse din nou, că El nu este mort, că aceste lucruri nu se potriveau pentru o altă epocă, că botezul în Numele lui Isus nu era pentru trecut, ci că El mai este astăzi acelaşi. Amin! Toate celelalte locuri de închinare să fie date de ruşine — aceasta este sarcina vulturului pentru ultimele zile. El trebuie să dovedească că toate celelalte sunt o nebunie, că denominaţiunile sunt o nebunie. Dar totuşi el să-i facă atenţi că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Aleluiah!

În Apoc. 4, 7 ne este relatat despre cele patru făpturi vii, despre care am vorbit nu demult. Atunci am constatat că prima era un leu. Aceasta a fost prima făptură care s-a ridicat, pentru a se împotrivi provocărilor din timpul acela. Era leul din seminţia lui Iuda. După el a venit următoarea făptură vie. Noi am constatat că a doua era un viţel, un animal pentru sarcini, pentru jertfă. În zilele catedralelor romane, s-a stins aproape toată creştinătatea, căci a fost jertfită. Următorul a fost omul — era o fiinţă cu o faţă omenească. Acest om i-a reprezentat pe reformatori, pregătire omenească, teologie, etc. Ultima fiinţă care urma să vină, putea să zboare. Biblia spune că va fi un vultur zburător. Aleluiah! Şi în prooroci stă scris, că în ziua aceea va fi lumină. Oh! „În ziua aceea va fi lumină.“

A existat o vreme a reformatorilor; aceasta a fost o zi mohorâtă, care nu se poate numi nici zi şi nici noapte. Dar spre seară — spre seară urma să fie altfel.

(Fratele Branham cântă)

Spre seară va fi lumină. Singurul loc ales de Dumnezeu pentru închinare.

Ce urmează să rezolve acest mesaj? Ce va face el? În timpul lui, spre seară, urmează să fie lumină. De ce? Pentru a-i călăuzi pe copiii Lui prin acelaşi semn al stâlpului de foc, care i-a călăuzit pe copiii lui Israel prin pustiu acasă în ţara făgăduită. Acesta este singurul loc care există. Acesta este singurul Nume al lui Dumnezeu pentru mântuire. După El, Isus Hristos, a denumit El întreaga familie cerească, când se mai afla încă pe pământ.

O, Biserică, o, voi oameni, păcătoşi, prieteni, nu vă încredeţi în nimic altceva decât în Isus Hristos. Să nu vă încredeţi într-un predicator. Să nu vă încredeţi în nimeni, că ar putea să vă mântuiască. Să nu vă încredeţi într-o biserică, o dogmă sau denominaţiune. Încredeţi-vă în Isus Hristos, căci El este lumina ceasului acesta. Să ne aplecăm capetele.

(Fratele Branham cântă.)

O, frate, soră, dacă nu te-ai pocăit încă, dacă nu eşti încă botezat în Numele lui Isus Hristos — vrei să faci în seara aceasta începutul? Vreţi să-I daţi lui Dumnezeu posibilitatea să vă primească în acel loc, în care vă puteţi închina Lui? Gândiţi-vă, în afară de El nu există nici un alt loc, despre care Dumnezeu a făgăduit că se va întâlni cu voi pentru a primi rugăciunile voastre.

Tu spui: „Frate Branham, eu mă rog tot aşa de sincer ca şi ceilalţi.“ Asta a făcut şi Cain. El a adus ca şi Abel o jertfă, dar a fost jertfa greşită. Poate mergeţi la biserică, plătiţi zeciuiala voastră şi îndepliniţi sarcinile voastre de creştin, aşa cum se cuvine, şi sunteţi aşa de sinceri ca oricare alt bărbat sau ca oricare altă femeie. Eu mă aflu în acest oraş de peste treizeci de ani şi predic acelaşi mesaj. Eu îmbătrânesc. Eu nu voi mai fi multă vreme la voi. Dar gândiţi-vă, vocea mea este înregistrată şi va vorbi în ziua judecăţii împotriva voastră.

Există numai un loc, în care Dumnezeu şi-a aşezat Numele, şi acesta nu este o biserică, ci Isus. Există numai un singur loc de închinare, numai un loc unde veţi fi primiţi, şi acesta este în iubitul Isus Hristos. Nu le-a fost dat oamenilor un alt Nume sub cer, prin care pot fi mântuiţi — nu o biserică, nu o dogmă, nimic altceva decât Isus Hristos. Acesta să fie mesajul acestui ceas, pentru a întoarce inima copiilor spre credinţa părinţilor, care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Nu vreţi să-L primiţi în seara aceasta?

În timp ce capetele noastre sunt aplecate, să ridice mâinile acei care vor să fie incluşi în rugăciune. Noi nu putem să vă chemăm la altar, căci sunt prea mulţi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aici la stânga sunt aproximativ trei sute. Voi cei din dreapta mea, veţi ridica mâinile şi veţi spune: „Eu vreau să fiu inclus în rugăciune.“ Eu cred că sunt vreo sută cincizeci în dreapta mea. Nu departe de aici este o capelă cu un bazin mare, un pastor bun, fratele Orman Neville, şi lucrătorii lui. Sunt bărbaţii de aici. Voi vă puteţi adresa lor. În fiecare zi, fiecare noapte, în fiecare ceas, oamenii care s-au pocăit pot să se boteze, dacă vor. Este pregătit întotdeauna. Dacă urmaţi porunca, atunci vi se dă siguranţa prin făgăduinţa lui Dumnezeu, că veţi obţine botezul cu Duhul Sfânt, dacă sunteţi sinceri în inimă.

Există numai un loc pentru închinare. Acesta nu este capela, acesta este în Hristos. Cum putem ajunge în El? Printr-un singur Duh vom fi botezaţi toţi într-un singur trup. Să ne rugăm.

Dumnezeule scump, când ei au ridicat mâna, au arătat ce este în inima lor. S-a întâmplat din convingere şi siguranţă, pentru că au nevoie de ajutorul Tău. Eu mă rog pentru fiecare din ei, Tată. Eu voi cita acum Cuvântul Tău. TU ai spus: „Cine va auzi Cuvântul Meu şi crede în Cel ca M-a trimis, acela are viaţă veşnică şi nu intră la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.“

Tată, eu nu am fost câteva săptămâni în oraşul acesta, şi când m-am întors, am întrebat de unul şi de celălalt şi am auzit că nu mai sunt aici.

„Ce s-a întâmplat?“

„Ei au plecat de la noi.“

Dumnezeule scump, unul după altul este chemat. Unul după altul trebuie să accepte solicitarea şi să treacă prin valea umbrei morţii. Fiecăruia din noi muritorii, îi va veni ziua. În seara aceasta ne-ai făcut oferta, că dacă credem în El şi ne botezăm în Numele Lui, ne vei lua în trup, în trupul lui Hristos — nu într-o biserică, ci în trupul lui Hristos. Acest trup este deja pregătit. EL nu va trebui să vină în faţa judecăţii. Dumnezeu şi-a vărsat deja mânia peste acest trup, şi acest trup este eliberat de păcate. Pentru că noi suntem în El, suntem liberi de păcate prin jertfa de împăcare. Din cauza aceasta El a murit pentru noi. În acest trup noi avem legătura unii cu alţii, iar sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţă de orice păcat şi murdărie.

Dumnezeu şi Tată, eu Te rog să-l primeşti pe fiecare în împărăţia Ta. Îngăduie aceasta, o Dumnezeule. Să nu piară nici unul din ei — nici un băiat, nici o fată, nici un bărbat, nici o femeie. Doamne, dintre cei din familia mea sunt unii aici în seara aceasta care nu sunt încă sub sânge. Îmi amintesc bine ceea ce mi-a spus tatăl meu. De aceea eu mă rog, Dumnezeule scump, ca nici unul din ei să nu piară. Îngăduie, Doamne. Eu cred acum cu tot ce am.

Lucrează în seara aceasta la fraţii mei şi surorile mele, la prietenii mei din acest loc şi peste tot, unde se aude transmisia telefonică. Diferite state din est până la coasta de vest sunt în legătură telefonică. Eu mă rog, scumpe Dumnezeule, pentru toţi care sunt pe coastă în Tucson, în California, în Nevada şi Idaho, în est şi în Texas, în timp ce fac această invitaţie, ei ascultă în adunările mici, în benzinării şi în casele lor. O, Dumnezeule, fie ca fiecare bărbat pierdut sau fiecare femeie, fiecare băiat, fiecare fată să vină în ceasul acesta la Tine. Admite aceasta acum. Noi ne rugăm în Numele lui Isus, ca ei să găsească acest loc sigur, cât mai este timp, căci noi vedem scrisul de pe perete. Pământul devine nervos. Eliberarea este aproape. O parte din naţiunea noastră se va scufunda, cealaltă parte se va legăna prin cutremure şi va crăpa, aşa cum a spus Isus. Să nu fie prea târziu pentru ei, Doamne. Fie ca ei să primească acum. Noi Ţi-i predăm Ţie acum ca preţ de biruinţă al acestei adunări şi al Evangheliei. În Numele lui Isus. Amin.

Îl credeţi? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Câţi cred că este adevărul? Voi cei din stânga ridicaţi mâna. Câţi din partea dreaptă cred asta? Ridicaţi mâinile. Dumnezeu să vă binecuvânteze. După cum văd, sunt toţi. Acesta este adevărul, prieteni. Dumnezeu ştie că este adevărat.

Dacă voi sunteţi în El, atunci aveţi intrare la tot pentru ce a murit El. Pentru ce a murit El? „EL a fost rănit pentru fărădelegile noastre şi bătut pentru greşelile noastre: pedeapsa a fost asupra Lui pentru pacea noastră, şi prin rănile Lui am primit vindecarea.“ Credeţi voi asta? Credeţi că voi aţi fost vindecaţi acum prin jertfa Lui de împăcare?

Sunt bolnavi printre noi? Să ridice mâinile; indiferent dacă sunteţi pe partea dreaptă sau stângă. Sunt foarte mulţi bolnavi. Eu nu pot să fac un rând de rugăciune. Vedeţi, ei nu pot să vină pe platformă; nu este posibil. În alte locuri, în casele de rugăciune etc., şi în capela noastră au loc ore de rugăciune pentru bolnavi. Eu vă rog acum ceva. Câţi credincioşi sunt acum aici? Ridicaţi mâinile. În ordine. Eu voi cita Cuvântul, care este Hristos. Ultima poruncă a lui Isus către Biserică a fost, să se meargă în toată lumea. EL a spus următoarele: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: … îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.“ Câţi ştiu că aşa scrie în Mar. 16? Spuneţi. „Amin“. Eu vă rog acum ca credincioşi, să vă aşezaţi mâinile peste cineva de lângă voi. Aşezaţi mâinile peste cineva care este în faţa voastră, şi să ne rugăm toţi unii pentru alţii. Puneţi mâinile peste cineva din apropierea voastră.

Doamne, în faţa mea sunt multe batiste, resturi de stofe. Undeva este o mamă pe moarte sau un copil aproape de moarte; peste tot sunt bolnavi. Noi citim în Biblie, că ei au luat şorţuri şi baticuri de pe Pavel, pe care le-a purtat el, şi le-au aşezat pe bolnavi, iar duhurile rele au ieşit şi bolile dispăreau. Doamne, noi ştim că nu suntem Pavel; dar noi mai ştim că Tu mai eşti Isus, singurul loc pregătit de Dumnezeu pentru închinare. Aceşti oameni au mărturisit astăzi că ei cred ca oamenii aceia de atunci. Cu siguranţă Tu ai croit o cale pentru ei. De aceea eu îmi aşez mâinile peste aceste batiste în Numele lui Isus Hristos, şi mă rog ca bolile şi suferinţele din trupurile acestor oameni să dispară.

Noi am fost învăţaţi, că Israelul a ieşit ascultător din Egipt. Ei se aflau pe drumul înspre ţara făgăduită. Marea Roşie le era în cale, atunci Dumnezeu a privit prin stâlpul de foc, marea s-a speriat, s-a retras şi a lăsat Israelul să treacă, pentru ca ei să ajungă în ţara făgăduită. O, Dumnezeule, priveşte în seara aceasta în jos prin sângele lui Isus. Fie ca bolile să dispară şi Satana să fie aruncat afară. Fie ca oamenii să pătrundă la El şi să accepte făgăduinţa sănătăţii şi puterii, aşa cum a spus Dumnezeu: „Doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.“

După cum vezi acum, Doamne Isuse, oamenii şi-au aşezat mâinile unii peste alţii. Ei mărturisesc prin aceasta credinţa în ceea ce ai spus Tu: „Aceste semne vor urma celor ce cred …“ Toţi se roagă unii pentru alţii în felul lor.

Doamne, ei au urmat chemarea. Satana, cel mai mare înşelător, nu are nici un drept să reţină un copil al lui Dumnezeu. El este biruit. Isus Hristos, singurul loc pentru închinare, singurul Nume adevărat, l-a biruit pe Golgota. Şi noi pretindem acum, pentru că El a biruit fiecare boală şi fiecare suferinţă prin sângele Său. Eu cer de la Satana să părăsească această adunare. În Numele lui Isus Hristos, ieşi afară din aceşti oameni, ca să devină liberi!

Fiecare care acceptă vindecarea pe baza Cuvântului scris, să depună mărturie ridicându-se şi spunând: „În Numele lui Isus Hristos primesc acum vindecarea mea!“ Ridicaţi-vă acum. Slavă lui Dumnezeu! Aici o aveţi. Vedeţi, acolo se ridică ologii şi alţii în picioare. Slavă lui Dumnezeu! Asta este. Credeţi numai. EL este aici. Ce minunat!

Voi, care nu sunteţi în adunare, ci ascultaţi la telefon, ar trebui să vedeţi asta. Eu cred că acum se ridică toţi, cei mai mulţi dintre ei. Oh, ce timp minunat. Prezenţa Domnului! Acolo unde este prezenţa Domnului, este libertate. Duhul lui Dumnezeu ne eliberează. 

Noi credem că El ne-a vindecat. EL ne-a mântuit. Asta credem noi. Pentru acei care vor să fie botezaţi, bazinul este pregătit. În orice timp, în orice ceas, când vreţi să veniţi, va fi cineva aici care se va ocupa de aceasta. Să cântăm acum cântarea cea veche: „Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc, căci El m-a iubit mai întâi …“ Ridicaţi mâinile voastre către Dumnezeu şi cântaţi din toată inima. Mâine dimineaţa la ora 9.30 vrem să vă revedem în această clădire, când vom vorbi despre tema „Căsătorie şi divorţ“. În ordine. Noi vrem să cântăm împreună:

Eu Îl iubesc …

Unde s-a întâmplat? Pe crucea de pe Golgota. Eu vreau să daţi mâinile celor din apropierea voastră şi să spuneţi: „Dumnezeu să te binecuvânteze, călătorule!“, în timp ce mai cântăm o dată:

Eu Îl iubesc …

O, Îl iubiţi? Nu este El minunat? Este El locul vostru de adăpost? EL este stânca din ţara secetoasă, un adăpost în timpul furtunii, singurul loc de refugiu pe care îl cunosc eu.

Credinţa mea se apropie de Tine …

Noi vrem să ne aplecăm capetele şi să cântăm.

În timp ce avem capetele aplecate, îl rog pe pastorul nostru iubit, fratele Orman Neville, să încheie adunarea cu o rugăciune.