Voi trebuie să vă naşteţi din nou!
/ William Branham
Voi trebuie să vă naşteţi din nou!
(You must be born again!)
31. 12. 1961, dimineaţa, Jeffersonville, Indiana - SUA
W. M. Branham
Am vorbit cu fratele Neville despre ceea ce vom face. Am încercat să-l conving să predice în dimineaţa aceasta iar eu să predic deseară. Dar rezultatul este că eu trebuie să predic şi în dimineaţa şi în seara aceasta. El are putere de convingere. Noi am hotărât să rămânem toţi într-o singură încăpere, pentru că nu suntem prea mulţi. Înainte de a începe, vreau să fac de cunoscut ceva.
Printre noi sunt oameni care au venit din New York să locuiască aici. Eu nu i-am mai întâlnit niciodată înainte. Fratele Neville mi-a povestit despre ei. Am auzit că rulota lor a luat foc aseară şi a ars. Am mers acolo ca să văd ce este cu ei. Ei sunt nişte creştini plăcuţi, oameni mai săraci, cum suntem aproximativ noi toţi. Fratele Wood şi alţi fraţi s-au gândit dacă am putea să-i ajutăm şi să le cumpărăm o rulotă nouă. Ei au fost foarte drăguţi şi ne-au spus că nu au destui bani să plătească în continuare asigurarea, dar reprezentantul asigurării le-a plătit poliţa. Vom vedea luni sau marţi dacă asigurarea le va înlocui rulota. Noi simţim împreună cu ei şi vrem să facem totul ca să-i ajutăm, ca să ştie că noi, ca fraţi şi surori în Isus Hristos, simţim unii împreună cu ceilalţi. Eu cred că fiecare simte cu ei în situaţia aceasta şi le va ajuta puţin. Este ceva neobişnuit, cred, pentru că eu nu am strâns niciodată bani. Îl voi ruga pe fratele Neville să facă lucrul acesta. Astfel eu i-am dat povara lui, nu-i aşa? Bine. Mulţumesc, frate Ben. Sunt sigur că ceea ce puteţi să daţi va fi preţuit. Frate Neville, vino aici. Eu nu ştiu cum se face. Fă ce crezi că este bine. [Fratele Neville se roagă şi ridică jertfa.] Amin.
Mă gândeam că în timp ce se întâmplă aceasta, pot să mă uit prin unele texte şi notiţe vechi pe care le-am scris, din care să vorbesc în dimineaţa aceasta. Cred că toţi predicatorii fac lucrul acesta.
Cum se numesc fraţii? Elliott. Fratele şi sora Elliott şi fiul lor sunt în dimineaţa aceasta aici? Dacă da, ridicaţi-vă vă rog! Vreţi să le spuneţi ceva oamenilor? [Fratele Elliott îşi exprimă mulţumirea.] Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Elliott. Este foarte frumos. Mulţumesc. Dumnezeu să fie cu tine, cu sora Elliott şi cu fiul vostru.
Ei vin din New York. Eu n-am ştiut că au fost aici. Au spus că au fost aici la o discuţie sau că m-am rugat cândva o dată pentru ei. Eu am făcut cunoştinţă cu ei doar ieri când i-am întâlnit şi am constatat că sunt nişte creştini drăguţi şi oameni foarte cumsecade. Au locuit în New York în valea Hudson. Poate au crezut mesajul printr-o bandă şi au vândut tot şi au venit aici - şi-au predat viaţa şi timpul lui Hristos. Noi vrem să exprimăm aici, frate şi soră Elliott, că şi noi suntem călători. Suntem călători şi străini în această lume. Noi căutăm un oraş al cărui Meşter şi Ziditor este Dumnezeu. În această nenorocire care v-a lovit, când Satana a provocat focul pentru a vă alunga, noi suntem sută la sută lângă voi, cu tot ceea ce facem, ca să vă ajutăm să vă ridicaţi din nou. Ridicaţi-vă în Numele Domnului Isus şi mergeţi înainte. Nu fiţi deznădăjduiţi. Multe sunt necazurile celui drept, dar Dumnezeu îl scapă din toate. Noi vedem că aceste lucruri se întâmplă, dar noi ştim să privim spre Mântuitorul nostru care este mai mult decât Biruitor, şi la fel suntem şi noi în El, Cel care ne-a răscumpărat.
Astăzi este o zi încărcată. Mă gândeam ca înainte de masă să predau ca într-o oră de şcoală duminicală şi în seara aceasta, la 19.30, dacă este în voia lui Dumnezeu, voi aduce mesajul meu pentru anul nou. Ultima duminică am adus mesajul meu de crăciun. Şi fratele Neville va aduce un mesaj de anul nou. Eu îl văd pe fratele Stricker, fratele Collins şi alţi predicatori. Fratele Palmer din Georgia este aici. Şi alţii au venit. Sunt predicatori de la care veţi auzi ceva în seara aceasta.
Ieri l-am sunat pe fratele Neville şi ceva mi-a atins inima. Este anul nou şi, în acelaşi timp, prima duminică. De ce să nu venim aici în seara aceasta când lumea sărbătoreşte prin chefuri, şi să luăm cina la miezul nopţii, să-I slujim Domnului? Fratele Neville a fost de acord şi a spus că ar fi bine. Dacă este în voia Domnului, voi împărţi cina în seara aceasta la ora 2400. Nu vom începe anul nou cu strigături - asta pot s-o facă alţii dacă vor. Noi vrem să o facem într-un mod sfânt şi sincer şi să ne apropiem de anul acesta în timp ce ne predăm lui Hristos cu toată sinceritatea. Aşa să o facem; nu să deschidem o pagină nouă, să începem un an nou, sau ceva de felul acesta. Noi nu credem în aşa ceva. Oamenii deschid o pagină nouă pentru ca în ziua următoare să o dea înapoi. Noi vrem să ne predăm viaţa Lui şi astăzi la miezul nopţii să luăm cina. Eu cred – din câte-mi amintesc, că este pentru prima dată de când sunt predicator, când procedăm aşa. Îţi aminteşti, frate Neville? Este ceva nou pentru noi. Anul nou se nimereşte rar ca acum. Gândul acesta m-a atins şi m-am gândit că ar fi ceva extraordinar.
Eu cred că, pentru un timp mai îndelungat, va fi ultima dată când vorbesc aici pentru voi. Eu intru într-un an nou, în câmpul de misiune, în slujba Domnului. Săptămâna viitoare voi merge la Phoenix. Voi avea 15-16 adunări una după alta şi voi merge prin văile Sunny Slopes, Scottsdale şi toate celelalte. La sfârşitul acestor adunări va avea loc o conferinţă de cinci zile cu oamenii de afaceri creştini. Ei au organizat-o în aşa fel încât pot să vorbesc către toate denominaţiunile. Toate bisericile din întreaga metropolă vor fi acolo în valea Maricopa. Ei încep în cincisprezece. Eu voi merge cu zece zile înainte. Poate îl voi vizita pe prietenul meu, fratele Moore, şi pe alţii. Defileele vor fi acoperite cu zăpadă, de aceea trebuie să plec din timp.
De obicei fratele Roy Borders organizează ordinea adunărilor. În timpul sărbătorilor de iarnă eu îmi fac de obicei o listă cu călătoriile pe care le voi face în anul următor. În anul acesta nu mă simt călăuzit s-o fac. Eu mă simt călăuzit să încep cu prima adunare şi să văd, de acolo, unde mă va călăuzi El şi apoi, iarăşi, de la următoarea adunare mai departe. Vreau să merg după cum mă călăuzeşte El.
Eu mă aştept ca anul acesta să se întâmple ceva. Nu demult, am avut multe viziuni. Într-o dimineaţă am avut iarăşi una ieşită din comun. Toate se referă la ceva puternic, care este pe cale să se întâmple. Eu mă încred în El mai departe. Unele viziuni nici nu le înţeleg. Noi nu înţelegem viziunile. Ele sunt simbolice, câteodată nu le înţelegem exact, dar ştim că ele sunt totuşi adevărate. Ele se vor împlini. Eu le scriu pe hârtie.
Cred că s-a anunţat, sau se va anunţa, că diaconii şi comitetul se vor aduna mâine seară la ora 19. Eu vreau să o anunţ încă o dată, în caz că ei sunt în cealaltă încăpere, ca să audă. Mâine seară la ora 19, se adună toţi, pastorul, diaconii şi comitetul. Chiar mai înainte mi s-a spus că ei au o adunare, mâine seară. Fratele Neville vrea să vorbească cu fraţii şi de aceea se adună.
În timp ce ne apropiem de Cuvânt în dimineaţa aceasta, nu vrem să ne grăbim cu nimic. Voi mai aveţi la dispoziţie toată ziua, seara şi ziua de mâine. Noi vrem să nu ne grăbim în lucrurile acestea. Eu ştiu desigur, că oamenii sunt obosiţi şi vor să meargă acasă. Ei se gândesc la masa de amiază. Bărbaţii voştri aşteaptă. Este în ordine. Mergeţi încet afară. Cine vrea să rămână aici, să rămână. Mâine nu trebuie să lucraţi, de aceea ne luăm timp. Din cauza aceasta m-am gândit că în loc să predic 3-4 ore, este mai bine dacă învăţ 8-10 ore.
Toţi fraţii din Georgia şi Alabama mi-au făcut o bucurie mare. Eu eram în birou. Toţi au plecat, în afară de Billy. Fratele West şi ceilalţi sunt prieteni scumpi, eu nu-i văd acum, dar cred că sunt aici - au sunat şi au întrebat: „Fratele Branham va ţine şcoala duminicală, duminică dimineaţa?” În Louisville s-a anunţat la ştiri că intrările şi ieşirile sunt blocate din cauza gheţii.
Billy a răspuns: „Este posibil. Ori fratele Neville, ori el vor ţine adunarea”. Ei au spus: „Este bine dacă este posibil, atunci vom veni”. Ei au venit din Alabama pe străzile acoperite de gheaţă. Eu nu sunt vrednic să am astfel de prieteni. Aşa este. Nu sunt vrednic să am astfel de prieteni. De aceea nu-mi prea place să anunţ adunările, pentru că sunt oameni care cred mesajul şi vin de departe, pentru că mă iubesc.
Eu am dorit dintotdeauna să fiu iubit. Când eram mic, nu mă iubea nimeni. Nimeni nu avea nevoie de mine. Aici în Indiana, eram pentru copii un mâncător de porumb, pentru că am fost născut în Kentucky. În familie aproape toţi băieţii au băut şi au fumat, în afară de mine. Eu am fost un exilat în familie, un exilat la şcoală, un exilat la lucru. Indiferent unde mă duceam, eram un exilat, până când am găsit pe cineva care m-a iubit cu adevărat – Isus. El a spus: „Eu îţi dau taţi şi mame, fraţi, surori şi prieteni”.
Ce ciudat lucrează El prin marea Sa înţelepciune şi providenţă. Se pare această dragoste este conectată şi cu o simţire deosebită; sau mai bine zis, cu o reacţie deosebită. Fiindcă că El m-a chemat ca slujitor al Lui, când privesc în mijlocul oamenilor şi văd păcatul strecurându-se, atunci trebuie să mă împotrivesc din răsputeri. Eu aşa văd lucrurile, şi este greu să le spun. Dar aşa lucrează dragostea profundă - dragostea autentică!
Dacă fetiţa sau băieţelul vostru s-ar juca afară pe stradă, unde circulă maşini şi voi ştiţi că mai devreme sau mai târziu ei vor fi răniţi, iar ei ar zice: „Tată, eu vreau să mă joc aici afară”, atunci le veţi zice voi: „Bine, băiete. Dă-i drumul şi joacă-te pe stradă”? Cine-ar face-o, nu ar fi un tată adevărat. Chiar dacă ar trebui să-l luaţi cu forţa sau să-l bateţi, să-l legaţi: voi l-aţi ţine departe de stradă ca să nu fie omorât. Este aşa? Aşa trebuie să procedaţi şi cu Evanghelia. Trebuie să-i zgâlţâiţi şi să-i împingeţi, să faceţi tot ce puteţi ca oamenii să trăiască în rânduială. Sper că fiecare înţelege aceasta. Eu cred că într-o zi, când totul a trecut şi perdelele vor luate de pe feţele noastre, vom înţelege.
Frate Way, frumoasa Biblie pe care tu şi sora Way mi-aţi dăruit-o de Crăciun va fi bună să-mi ţin notiţele în ea şi să nu le mai scriu într-un caiet separat. Dacă voi avea timp, le voi scrie cu maşina. Nu vreau să le scriu de mână, pentru că eu însumi nu-mi pot citi scrisul; cum ar putea altcineva să-l descifreze? Eu am spus că am un scris prescurtat propriu, şi eu însumi trebuie să studiez ceea ce am scris. Dar, într-o zi, vreau să scriu cu maşina. Este o Biblie din care poţi scoate foile afară. În dimineaţa aceasta vreau să citesc două texte. Astfel eu am posibilitatea să iau o foaie din Geneza şi s-o aşez lângă Apocalipsa şi să le citesc. Apoi la spate are foi goale unde poţi scrie toate textele pentru un mesaj. Este minunat. Eu sper că astfel pot să câştig multe suflete pentru Hristos.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Eu vreau să vă mulţumesc încă o dată pentru toate cadourile de Crăciun pe care mi le-aţi dat. Biserica mi-a dat un costum nou. O, cum preţuiesc eu aceasta. Eu am primit două costume noi, de Crăciun. Un frate din adunarea cea mică din Macon, Georgia, fratele Palmer, mi-a trimis un costum nou. Şi biserica [Tabernacolul] mi-a dat unul. Sunt atâtea lucruri frumoase şi cadouri în bani. De la biroul de impozite mi s-a spus că dacă este un cadou de Crăciun sau de ziua mea de naştere, pot să-l primesc, celelalte trebuie să le pun în lucrare. Dar asta este în ordine. Vă mulţumesc tuturor în numele soţiei mele şi al copiilor, şi ne exprimăm recunoştinţa. Voi sunteţi foarte drăguţi. Noi am dori să vă facem la toţi câte un cadou, dar ştiţi că n-am putea. N-aş putea s-o fac. Sunt sigur că voi înţelegeţi. Eu ştiu că şi fratele meu iubit care stă aici simte la fel. Noi simţim în felul acesta că oamenii ne iubesc. Noi îi preţuim.
Acum, să ne aplecăm capetele pentru rugăciune şi să ne pregătim pentru mesajul din această dimineaţă. Noi venim acum în prezenţa Dumnezeului celui viu, cu seriozitate şi în teamă de El, în Numele Domnului Isus, ştiind că nu am putea veni înaintea Tatălui ceresc referindu-ne la William Branham sau la Orman Neville sau la oricine altcineva, căci am fi respinşi repede. Dar noi avem siguranţa că El a spus: „orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da”. Eu nu cred că aş putea să primesc ceva de la El, dacă aş cere în numele meu, dar ştiu că dacă folosesc Numele Fiului Său, cererea mea este ascultată, căci mă încred în El. În El trăim şi existăm noi. Suntem recunoscători, Dumnezeule, în dimineaţa aceasta pentru tot ceea ce înseamnă El pentru noi. În El este toată viaţa şi fiinţa noastră.
Eu Îţi mulţumesc, Doamne, pentru biserica aceasta mică, pentru pastorul lor, pentru comitet, pentru diaconi şi pentru ceilalţi membri. Eu sunt recunoscător că Duhul Sfânt veghează asupra lor. Fie ca marele Duh Sfânt să-i conducă întotdeauna pe drumul pe care trebuie să meargă ei. Noi citim în Vechiul şi în Noul Testament, că atunci când îi lovea boala pe sfinţi, toată biserica se aduna şi Îl chema pe Dumnezeu ca dintr-o singură inimă, şi cererea lor era îndeplinită. Toate mădularele trupului lui Isus Hristos posteau şi se rugau şi Dumnezeu a auzit şi a răspuns rugăciunii.
Tată, fie ca această biserică mică să fie legată prin legăturile dragostei şi prin Duhul Sfânt, până când va deveni ca aceia, şi în anul care urmează să nu fie niciun fel de neînţelegeri între noi. Să existe o dragoste dumnezeiască şi fiecare să umble pe calea lui Hristos, astfel ca mulţi călători obosiţi să vină şi să fie mântuiţi. Să se spună că atunci când aţi intrat pe uşa acestei mici clădiri, prezenţa lui Dumnezeu v-a întâmpinat cu un bun venit iubitor. Ia boala din mijlocul nostru, Doamne.
Noi suntem recunoscători că avem inimi înfometate după auzirea Cuvântului Tău. Continuă să pui în inimile noastre această foamete după Tine, Doamne, cum a spus David în vechime: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” Ne gândim la un cerb mic, sfâşiat de câini sălbatici şi care sângerează. El îşi pierde viaţa dacă nu găseşte apă. Dacă găseşte apă, viaţa lui va fi înnoită. Fie ca aşa de însetaţi să fim noi, Doamne, încât să trebuiască să-L avem pe Hristos ca să existăm. Noi trebuie să-L avem pe Hristos pentru a deveni Biserica care vrem să fim. Dacă trăim cum vrem, vom muri. Noi trebuie să-L avem pe Hristos.
Acum când deschidem Cuvântul Tău în dimineaţa aceasta, pentru a găsi mângâiere şi o cărare care să ne aducă mai aproape de El, eu mă rog, Tată, ca Duhul Sfânt să ne deschidă Cuvântul pentru ca noi, Doamne, ca slujitori ai Tăi, să fim mai bine pregătiţi pentru anul care vine. Noi ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.
M-am gândit azi dimineaţă să las mesajul de anul nou pentru seara aceasta şi acum să intrăm în Scriptură, ca la o lecţie de şcoală duminicală. Voi vorbi despre una din temele cele mai importante din câte cunosc eu din Biblie. Este prima învăţătură pe care a predicat-o Domnul nostru şi eu cred că este bine să o studiem pentru începutul de an.
Dacă vă este prea răcoare, atunci ridicaţi mâna. Eu cred că am simţit-o şi aici. Doc, reglează căldura puţin mai sus, căci simt că e cam rece şi ştiu că voi, şi mai ales cei cu copii, o simţiţi şi acolo.
Să deschidem în dimineaţa aceasta la Efeseni 4 şi să citim de la vers. 11 şi apoi din Ioan 3 de la vers. 1-12. În Efeseni 4 de la vers. 11 stă scris:
„Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, profeţi; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste”.
Eu am citit-o pentru ca voi să vă adânciţi mai departe după ce ajungeţi acasă. Citesc acum textul din Ioan 3, un text biblic foarte cunoscut.
„Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, şi să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu este născut cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am spus: Trebuie să fiţi născuţi din nou. Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul”. Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?” Isus I-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri? Adevărat, adevărat îţi spun, că noi vorbim ce ştim, şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?”
Dumnezeu să binecuvânteze Cuvântul Său. În dimineaţa aceasta vreau să iau ca temă prima învăţătură a lui Isus. Prima învăţătura a lui Isus a fost: „Voi trebuie să fiţi născuţi din nou”. Doresc s-o prezint ca într-o lecţie de şcoală duminicală şi nu să predic, ca să nu fiu răguşit în seara aceasta. Eu am simţit în inima mea că această temă le pare enigmatică oamenilor. Noi auzim multe despre aceasta şi m-am gândit că ar fi bine dacă studiem în această dimineaţă subiectul acesta pentru a primi claritate. Începutul este: „Voi trebuie să fiţi născuţi din nou!”, şi merge foarte adânc.
Noi observăm că oamenii au multe păreri deosebite despre aceasta. Aproape toate bisericile spun că voi trebuie să fiţi născuţi din nou, dar fiecare dintre ele are o altă tălmăcire despre ceea ce înseamnă să fii născut din nou. Dacă m-aş duce la metodişti, ei spun: „Noi credem că trebuie să fii născut din nou”. Dar cum o tălmăcesc? Dacă mă duc la biserica baptistă, ei spun: „Noi credem că trebuie să fii născut din nou”. Dar cum o tălmăciţi? Eu aş putea să mă duc la fiecare biserică, şi dintre acestea sunt nouă sute de denominaţiuni şi biserici diferite, şi aş primi nouă sute de interpretări diferite. Pentru că există atâtea interpretări diferite, dar totuşi, numai o singură învăţătură biblică, adevărul trebuie să fie undeva.
Gândiţi-vă, că nu se spune „voi ar trebui să fiţi născuţi din nou”, ci „voi trebuie” Noi, cei care vorbim limba engleză, înţelegem ce înseamnă cuvântul „trebuie”. Aceasta este o cerinţă absolută: voi trebuie s-o faceţi. Vedeţi, este un „trebuie”, nu un „ar trebui”, sau „ar fi mai bine dacă aţi avea”, ci: „voi trebuie să fiţi născuţi din nou”. O, dacă am putea să luăm Cuvântul acesta să-l descompunem ca să vedem ce înseamnă, [să vedem că fără naşterea din nou este imposibil să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu]. Dar dacă este atât de important încât este imposibil să intri în Împărăţia lui Dumnezeu, şi nici măcar n-o vezi dacă nu eşti născut din nou, şi există atâtea tălmăciri diferite despre cuvântul „născut din nou”, atunci trebuie să cercetăm din toată inima ca să vedem ce înseamnă.
Nu este nimeni aici care vrea să meargă în chinuri. Voi nu călătoriţi sute de mile pe străzi acoperite de gheaţă, şi nu vă cheltuiţi banii doar pentru a veni aici la biserică şi să daţi mâna cu oamenii (deşi vă place s-o faceţi) şi să-l ascultaţi pe pastor, pe mine sau pe un alt predicator cum vorbeşte din Cuvânt. Aţi găsi aşa ceva oriunde aţi fi: pastori şi predicatori aşa cum suntem noi, slujitori ai lui Dumnezeu. Dar este ceva ce vă atrage aici, în locul acesta deosebit. De aceea, este sarcina noastră ca pastori să ne îngrijim ca turma să fie păscută şi hrănită corect, pentru că Dumnezeul cel Atotputernic va cere sângele vostru de la noi. În ziua judecăţii vom da socoteală pentru voi. Deci, văzând răspunderea aceasta mare care ne-a fost dată, şi faptul că Dumnezeu ne-a dat oameni care ne iubesc şi care vin aici să ne asculte, noi trebuie să folosim timpul pentru a păzi permanent sufletele voastre. Dacă vedem că se întâmplă un lucru cât de mic, care nu este corect, este de datoria noastră să mergem la persoana respectivă, pentru că noi suntem păstori care păzesc turma. Şi dacă văd că oile mănâncă buruieni otrăvitoare, atunci trebuie să le îndepărtez de acolo şi să smulg buruienile, ca să nu ajungă la ele; altfel, oile vor muri.
În vestul ţării există o buruiană dăunătoare animalelor. Se numeşte canabis. Nu ştiu dacă aţi auzit de ea. Dacă un cal o mănâncă, nu mai puteţi face nimic cu el. El va deveni un proscris. Nu poţi să pui o şa pe el şi nu poţi face nimic cu el. Canabis îi spune. Voi trebuie să vă ţineţi animalele departe de aceasta. Dacă vă lăsaţi calul să mănânce aşa ceva, care-i provoacă asemenea convulsii, atunci sunteţi un cowboy rău. Aceasta arată că nu vă interesează.
Un pastor adevărat, un slujitor adevărat al lui Hristos, ar fi un exemplu rău pentru Hristos, dacă s-ar uita la oaia care mănâncă ceva ce-o va îndepărta de Dumnezeu şi-o va face să încalce Cuvântul şi poruncile Lui. Nu trebuie să faceţi asta. Trebuie să fiţi foarte atenţi.
Deci, această învăţătură măreaţă a lui Isus, o găsim scrisă în Biblie: „voi trebuie să fiţi născuţi din nou”. Există aşa de multe versiuni despre aceasta, după cum am spus deja, încât m-am gândit că în dimineaţa aceasta trebuie să clarific acest subiect cum ştiu mai bine, mai ales pentru cei care m-au întrebat ce înseamnă şi cum ar putea ei să devină creştini adevăraţi. N-o prezint ca pe o predică, ci ca pe o învăţătură de şcoală duminicală, pentru ca oamenii să înţeleagă mesajul. Deci, există multe interpretări despre aceasta.
În timp ce spun asta, eu ştiu că se înregistrează şi vreau să le spun pastorilor care poate că vor primi această bandă: aşa cum cred şi învăţ eu, poate că se va deosebi puţin de ceea ce învaţă biserica în mod obişnuit, dar eu cred că pot dovedi cu Scriptura că voi sunteţi născuţi din Duhul şi apoi botezaţi în Trupul [lui Hristos] prin Duhul Sfânt.
Mulţi învaţă că naşterea din nou are loc atunci când oamenii vin în faţa adunării şi recunosc, ca păcătoşi, că doresc să-L accepte ca Mântuitor personal pe Hristos. Mulţi cred că naşterea din nou este botezul în apă. Unii din ei cred că sunteţi născuţi din apă când sunteţi botezaţi în apă. Există multe versiuni despre aceasta. Mulţi cred că dacă recită un crez şi cred o învăţătură a unei biserici şi spun „Eu cred în sfânta biserică cutare, şi cred că Dumnezeu este Mântuitorul oamenilor. Începând de azi sunt membru al acestei biserici sau adunări şi în părtăşie cu creştinii”, asta ar fi naşterea din nou.
Deşi mărturia de credinţă pe care o spun ei, eu cred că nu poate fi criticată – unii dintre ei sunt curaţi şi sfinţi, alţii chiar conform Scripturii –, dar Scriptura nu este folosită în mod corect. Chiar dacă este folosită Scriptura, eu cred că naşterea din nou este mai mult. Indiferent cât de bine sunteţi intenţionaţi, eu cred că naşterea din nou înseamnă mult mai mult decât bunele voastre intenţii şi decât gândurile voastre. Este mai mult decât atât.
Nu vreau să spun următoarele în batjocură religioasă şi nu vreau să murdăresc nicio biserică, dar multe lucruri îmi amintesc de un iudeu... Este o glumă. Eu nu cred că de la amvon ar trebui să se spună glume. Acesta nu este un loc de spus glume. Dar pentru a scoate în evidenţă punctul acesta, pentru a vă arăta ce vreau să spun, mă gândesc la ceva, care este ca o glumă.
Un preot catolic s-a dus odată acasă, într-o vineri, la cineva care tocmai devenise membru al bisericii catolice. Acesta avea şuncă prăjită şi a spus: „Părinte, îmi pare rău, dar mi-am amintit numai acum că astăzi este vineri. Dar eu cred că în conformitate cu învăţătura cea măreaţă a bisericii noastre, prin care tu m-ai făcut din iudeu, catolic, prin stropirea cu apă sfinţită, tot aşa voi lua eu acum un pic din aceeaşi apă şi voi stropi şunca aceasta ca să fac un peşte din ea”. Acum, asta nu înseamnă că şunca a şi devenit peşte. Este tot şuncă, indiferent cât de sfântă s-ar pretinde a fi apa.
Şi indiferent cât de mult încercăm noi să credem că suntem în regulă dacă spunem un crez sau ne alăturăm unei biserici, voi sunteţi tot aceiaşi ca şi înainte, până când sunteţi născuţi din nou cu adevărat, prin Duhul lui Dumnezeu. Nimic nu vă schimbă: nici crezul vostru, nici apartenenţa voastră de o biserică, nici schimbarea ideilor voastre, nici intenţiile voastre bune, indiferent cât de bune ar părea acestea. Cu acestea încă nu este în ordine. Trebuie să se întâmple ceva. Naşterea din nou este o trăire, ceva ce se întâmplă. Nu acele lucruri pomenite aduc naşterea din nou. Diferitele biserici spun: „Acceptaţi asta sau credeţi cealaltă, şi apoi este totul în ordine”. Dar nu este!
Motivul pentru care trebuie să fim născuţi din nou este, după cum spune Biblia, faptul că noi toţi am fost născuţi în păcat, zămisliţi în nelegiuire, şi am venit în această lume spunând minciuni. Aceasta ne arată că natura noastră este păcătoasă de la început. Nu este nimic bun în noi. Noi nu putem avea nici o pretenţie pe baza cunoştinţei noastre, a sincerităţii noastre sau cât de mari sau mici suntem, noi suntem de la început pe dos şi n-avem ce face. N-aveţi ce face. Isus spunea: „cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”. Voi puteţi să vă tot îngrijoraţi, să tot visaţi la aceasta, să citiţi despre aceasta, să studiaţi şi să vă adânciţi, şi totuşi voi înşivă nu vă puteţi ajuta. Totul cade la pământ. Eu sunt atât de bucuros că este aşa, căci dacă ar depinde de cunoştinţă, atunci ar fi numai pentru cei deştepţi. Unde am rămâne noi, cei fără şcoală? Noi n-am avea nici o şansă. Dar Dumnezeu, de la început, nu a stabilit aşa. Bisericile o fac întotdeauna complicat. Dumnezeu o face simplu. Este în aşa fel încât pot s-o vadă şi s-o primească toţi. Este pentru oricine o doreşte.
Un om nu-l poate salva pe celălalt. Indiferent de ceea ce ar zice, niciun om nu-l poate salva pe altul. Indiferent cât este de înţelept cineva, ce fel de funcţie are – poate să fie pastor, preot, episcop, cardinal sau papă – el nu poate face nimic pentru mântuirea vieţii unui om, pentru că el însuşi este un păcătos, născut în păcat, zămislit în nelegiuire, şi venit în lume ca mincinos. El este un mincinos de la început, şi fiecare cuvânt pe care îl spune este o minciună, dacă este în contradicţie cu Cuvântul şi cu planul lui Dumnezeu.
Dar Dumnezeu a conceput un plan pentru mântuirea omului. Şi omul nu poate adăuga nimic la planul acesta. Este planul lui Dumnezeu. Noi vom studia planul în dimineaţa aceasta. Care este planul lui Dumnezeu? El a spus: „Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi”. De aceea noi nu vom îndrăzni să schimbăm nici măcar o frază sau să facem altceva din ea. Noi trebuie să uităm toate ritualurile noastre. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Altfel nu poate să se întâmple. Dumnezeu are un plan pe care L-a făcut El însuşi.
Gândiţi-vă, mai întâi trebuie să fiţi născuţi din nou, altfel nu o să înţelegeţi niciodată. El a spus de două ori: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu este cineva născut din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”. Asta a accentuat-o în mod deosebit. Dacă se spune: „Adevărat, adevărat!”, atunci este scos în evidenţă în mod deosebit, ca şi cum ar fi scris cu litere mari: „Adevărat, adevărat, Eu vă spun!” Acest cuvânt este tradus în multe locuri ca „absolut”. „Absolut, absolut, Eu vă spun!” Cine a spus asta? Un cardinal, un preot, un pastor, un evanghelist sau un papă? Dumnezeu însuşi! Nu există nici o scuză. Nu poate fi altfel, indiferent cât de important este cineva, ce nume poartă, cât de popular este el, el nici măcar nu poate înţelege Împărăţia lui Dumnezeu până nu este născut din nou. Este o temă puternică. „Adevărat, adevărat îţi spun”. Fiţi atenţi! Luaţi traducerea grecească şi veţi observa că nu vezi numai cu ochii, ci şi cu inima. Voi nu puteţi vedea Împărăţia lui Dumnezeu cu ochii voştri, pentru că este o Împărăţie duhovnicească. Cu alte cuvinte, voi nu veţi fi niciodată în stare să înţelegeţi Împărăţia lui Dumnezeu, până nu sunteţi născuţi din nou. Altfel, rămâne o taină nedescoperită. Dacă sunteţi născuţi din nou, planul Împărăţiei lui Dumnezeu devine o realitate pentru voi.
Dacă un antreprenor de construcţii vrea să construiască o clădire, trebuie să ştie să citească un proiect. Nu are nici un sens să înceapă să construiască, dacă nu înţelege proiectul. Dacă l-a înţeles, atunci el ştie cum trebuie construită clădirea. Aşa este. Aşa este şi cu zidirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Voi trebuie să înţelegeţi proiectul şi voi nu-l cunoaşteţi până nu sunteţi născuţi din nou. Şi dacă sunteţi născuţi din nou şi totuşi îl respingeţi, ce se întâmplă atunci?
Nu demult m-am întâlnit cu o fată cu a cărei mamă am fost prieten în tinereţe. Ea a fost o femeie drăguţă, frumoasă. Acum o cheamă Huff; înainte de căsătorie se numea Lee. Când eram pastor în biserica baptistă Milltown ei făceau parte din „Biserica Fraţilor Uniţi”. Ei mă simpatizau mult. Eu ieşeam cu ea. Ei locuiau în apropiere de fratele Wright. Am fost de multe ori la ei. Fata era foarte încântătoare şi mi-a fost o micuţă prietenă. Fratele Lee, un bărbat cumsecade, loial învăţăturii „Fraţilor Uniţi”, m-a invitat într-o seară la el acasă, să rămân peste noapte. Eu am zis: „Frate Marrion, voi veni cu plăcere”. După încheierea serviciului divin, eu şi fata am mers înainte. Eu trebuia să deschid câteva porţi. Trebuia să mergem pe după un munte, până să ajungem la casa mare de lemn. Noi am rămas afară în curte şi am aşteptat până când au venit mama, tata şi sora ei mai mică. Apoi ne-am dus în casă şi am mâncat, în seara aceea. Mama ei a pregătit ceva. Tatăl ei şi cu mine am dormit împreună la parter, într-un pat mare, pe o saltea de paie. Am dormit foarte bine. A fost mai bine decât pe oricare din aceste somiere pe care le puteţi cumpăra acum, vă spun eu. Mama şi cele două fete au dormit sus.
Fratele Lee a avut un vis în noaptea aceea. El întotdeauna a polemizat cu mine despre botezul în Numele Domnului Isus Hristos. El nu credea aşa. El era antreprenor de construcţii. Deci, a spus: „Frate Branham, tocmai am avut un vis. Mă duceam în New Albany şi cineva mi-a dat un proiect ca să-i construiesc o casă. Dar totuşi când am văzut cum a desenat ferestrele şi celelalte lucruri, eu am zis: ,Asta nu este corect. Asta nu poate fi corect. Nu este corect.‘ Astfel am construit cum am crezut eu că este bine. Când s-a întors persoana respectivă din concediu din Florida, casa era aproape gata. El s-a uitat la casă, a luat planul, s-a uitat la el şi a zis: ,Ascultă, tu mi-ai construit casa greşit.‘ Eu am răspuns: ,Nu, n-am construit greşit.‘ El a întrebat: ,Ce este cu asta şi cu cealaltă?‘ Eu am spus: ,Asta nu vine acolo.‘ El a răspuns: ,Stric-o şi construieşte din nou după proiect, dacă vrei să te plătesc.‘” Atunci el m-a întrebat pe mine: „Frate Branham, ce crezi despre acest vis?” Pe lângă casă curgea un râu, şi noi ne-am dus acolo. El a spus: „Eu nu vreau să stric nimic în Ziua aceea”. Eu i-am răspuns: „Fă-o acum corect. Construieşte conform planului”.
Fiica lui s-a căsătorit cu un băiat bun. El este mecanic aici la construcţia vapoarelor. Degetele de la o mână i-au fost tăiate. Un om cumsecade... Ei au o familie drăguţă, trei fetiţe, toate credincioase, cântă trio. Când avem aici adunări, ele vin şi ne cântă. Una dintre fete cântă foarte bine la pian şi dădea lecţii de muzică clasică deja de la 15-16 ani. Copiii de la şcoală au tachinat-o cu diferite lucruri, pentru că era credincioasă. Lucrul acesta a împovărat-o aşa de tare încât a avut o criză de nervi şi şi-a pierdut minţile. Au adus-o în Louisville. În lunea următoare trebuia să fie dusă într-un spital de boli mintale. Medicii nu au fost de acord să mă lase s-o văd. Dar eu m-am dus ca vizitator şi m-am aşezat cu mama şi tatăl ei pe marginea patului. În timp ce stăteam acolo, Duhul Sfânt a venit în sanatoriul „Doamna păcii noastre” în care sunt pacienţii pentru care mai sunt speranţe. Dacă nu se mai poate face nimic, atunci sunt trimişi la Madison, Indiana. În săptămâna aceea ea trebuia să fie trimisă acolo, pentru că nu mai era niciun ajutor pentru ea. În timp ce stăteam acolo, mi-a fost dăruită o vedenie, în care i-am vorbit fetei în Numele Domnului Isus. Mama ei a luat mâna soţului ei şi a spus: „Niciodată nu este pe dos”. Eu am spus: „Nu vă îngrijoraţi! Totul va fi în ordine cu ea.” Eu am părăsit repede clădirea.
Seara, către ora 9 a sunat telefonul. Sau, cred că a fost puţin mai devreme de ora 9, înainte de a merge la biserică. A fost într-o duminică. Tatăl ei mi-a spus cu o inimă copleşită de bucurie: „Eu nu m-am putut duce acasă şi să ţin ştirea cea bună pentru mine, frate Branham. Doctorul a venit înăuntru, a examinat-o pe fiica mea şi a zis: ,Ce s-a întâmplat cu ea? Mâine poate să meargă acasă.‘” Când a murit mama mea, acum câteva săptămâni, fata aceasta a venit cu prietenul ei. Ei au cântat în trio. O, eu vă spun, planul pentru construcţie, Cuvântul lui Dumnezeu ne explică programul despre cum putem să fim născuţi din nou.
Mai întâi ne recunoaştem ca păcătoşi, cărora li se cuvine osânda. Noi toţi suntem născuţi în păcat şi zămisliţi în nelegiuire. Nu este nimic bun în noi. Cugetul nostru este rău, sufletul nostru stricat, gândirea noastră este răutăcioasă, fiecare gând al unui om este rău – omul este păcătos. Trupul nostru, de asemenea, este slab, duhul nostru nu este bun, noi suntem plini de stricăciune. Cum poate iasă ceva bun din ceva stricat? Daţi-mi voie să vă spun asta din Iov 14: „Omul născut din femeie, are viaţă scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră”. Şi profetul merge mai departe spunând: „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul”. Îţi laşi găleata în fântână şi apoi o scoţi iarăşi afară. Apa este stătută şi miroase. Te uiţi înăuntru: este murdară, are viermi. Nu este nici o posibilitate să scoţi apă curată. Toată lumea este stricată. Sufletul, cugetul omului, trupul lui, totul este stricat prin păcat. El este născut după trup în păcat, zămislit în nelegiuire şi vine în această lume spunând minciuni, astfel încât sufletul lui este stricat şi nu este nimic bun în el. Unul nu-l poate salva pe celălalt pentru că toţi sunt pe dos. Dacă luaţi o găleată de apă murdară de aici şi una de dincolo, dacă le amestecaţi, atunci aveţi şi mai multă murdărie. Nu este nimic curat acolo.
Dar Dumnezeu s-a hotărât să-l salveze pe om. El a luat asupra Sa fărădelegea noastră, a tuturor. Pedeapsa păcatului în care aţi fost născuţi, este moartea. Păcatul este moarte. Pedeapsa a fost aşa de mare, încât niciunul dintre noi nu i-a putut ajuta celuilalt. Astfel, a trebuit să se găsească cineva care să plătească această pedeapsă.
Dacă pedeapsa pentru părăsirea acestei încăperi ar fi 100 de miliarde de dolari? Nimeni de aici nu ar putea să iasă afară, pentru că niciunul dintre noi nu poate plăti. Numai dacă ar veni cineva care să plătească pentru noi toţi! Este nevoie de Cineva. Noi n-o putem face. A fost nevoie de Unul care a putut s-o facă - Unul care este vrednic. Oh, cum aş dori să mă opresc puţin aici şi să vorbesc despre Rut şi Naomi, ca să vă arăt cum răscumpărătorul înrudit, ca să răscumpere proprietatea căzută, trebuia să fie mai întâi vrednic, trebuia să fie înrudit. De aceea Dumnezeu, Duhul, Iehova, s-a înrudit cu noi când s-a făcut trup. El s-a înrudit cu noi. Trebuia să fie aşa. El trebuia să aibă dreptul. El este Acela care a făcut izvorul cu Sânge scurs din Emanuel. El a fost Acela care a purtat fărădelegile noastre.
Eu am un exemplu minunat în Numeri. Mi-am notat aici versetele. Este un exemplu minunat, dacă aţi putea să-l vedeţi. Este vorba despre şarpele de aramă care a fost înălţat în pustie. Când Israelul a fost muşcat de şerpi, nu exista niciun leac. În mijlocul lor nu era niciun doctor care să aibă vreun leac. Aveau doctori printre ei, dar nu pentru muşcătura aceea de şarpe. După cum am spus deja, în mijlocul nostru nu există doctori care să vindece păcatul. Este o muşcătură mortală. Noi suntem toţi vinovaţi, născuţi în nelegiuire. Noi toţi suntem vinovaţi. Dar ce a făcut Dumnezeu? Ei au fost vinovaţi şi trebuiau să plătească pedeapsa prin moarte. Dar Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să înalţe un şarpe de aramă, să-l pună pe o prăjină. Oamenii nu puteau să facă nimic, absolut nimic, nu trebuiau să plătească cu bani, nici să spună crezuri sau să se ataşeze unei biserici. Vedeţi ce simplu era? Priviţi şi trăiţi! Nu să vă alăturaţi unei biserici, nu o senzaţie, nu trebuie să aveţi o simţire deosebită. Doar priviţi şi trăiţi! Asta-i tot! Aşa de simplu. Nu dacă reţineţi cele zece porunci veţi trăi; nu dacă cunoaşteţi toate dispoziţiile – doar priviţi şi trăiţi! Nu trebuie să faceţi mai mult! Toţi cei care l-au privit au trăit.
Când a fost Isus aici pe pământ, vorbindu-i lui Nicodim a spus: „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului”. De ce? În acelaşi fel, pentru acelaşi lucru, cu acelaşi scop, ca să facă aceeaşi lucrare. De multe ori oamenii sunt dezorientaţi că Isus este reprezentat prin şarpe. Această comparaţie I se potriveşte. Aţi observat că şarpele era mort? Nu era viaţă în el. Isus a murit. Ca atunci când Cain l-a omorât pe Abel, şi acesta a murit pe altar împreună cu jertfa lui. După ce Abel a omorât jertfa pentru păcat şi a adus-o acolo, el a murit pe acelaşi altar împreună cu jertfa lui. Ca să fiţi născuţi din nou, trebuie să muriţi pe altar împreună cu Jertfa voastră, să fiţi aşa de morţi cum a fost şi El. Şi sunteţi născuţi din nou. Şarpele nu avea viaţă în el.
Voi întrebaţi: „De ce a fost făcut din aramă?” Arama reprezintă judecată dumnezeiască. Aţi observat în Biblie, în Vechiul Testament, altarul pe care era arsă jertfa era de aramă. Arama vorbeşte despre judecată. În zilele lui Ilie, el a privit spre cer ca să vadă dacă vine ploaia după rugăciunea lui şi a spus: „Cerul este ca arama”. Ce era? Judecată dumnezeiască peste un popor necredincios, peste o naţiune necredincioasă care L-a părăsit pe Dumnezeu. Era judecată dumnezeiască – aramă. Şarpele reprezenta păcatul deja judecat, pentru că şarpele a fost judecat în grădina Eden. El a fost şarpele condamnat.
Dacă priviţi înspre Isus, atunci vedeţi pedeapsa. Singurul Dumnezeu, El însuşi S-a făcut trup, Dumnezeu a venit pe pământ şi a luat asupra Lui păcatul nostru al tuturor, şi judecata şi mânia Dumnezeului Atotputernic a venit peste trupul Său, când a fost răstignit pe cruce. Aceasta este judecata adevărată. El a călcat singur în teascul mâniei lui Dumnezeu. El a mers singur pe drumul acesta. El a murit singur, fără ajutorul unui înger, al unui om, al bisericii Sale, al mamei Sale, al fraţilor Săi, al Tatălui Său. Părăsit de Dumnezeu, de oameni şi de natură, a murit singur pentru a ne arăta că nici chiar natura nu ne poate ajuta în ceasul morţii. Niciun prieten, niciun preot, niciun papă, niciun pastor! Este moartea – dar a fost Unul care a luat-o pentru noi toţi asupra Sa.
În şarpe nu era viaţă. El a fost încremenit total. Aceasta a fost pedeapsa. El a murit şi pământul s-a ruşinat. El a murit şi stelele s-au ruşinat. El a suferit până când soarele nu a mai strălucit. A suferit în aşa fel încât luna şi-a stins lumina. El a suferit până când elementele pământului au devenit aşa de negre şi de întunecate ca miezul nopţii. Nimeni nu a suferit vreodată aşa, şi nimeni nu ar fi putut să sufere astfel; niciun muritor nu ar fi putut trece prin aceasta. Dar El a suferit. Dumnezeu a pus peste El nelegiuirea noastră a tuturor, şi judecăţile Sale, iar El a călcat singur în teascul mâniei lui Dumnezeu, fără niciun ajutor. Nu a fost nimeni ca să-L ajute. Dumnezeu a pus pedeapsa pe El. Toţi erau sub pedeapsă şi nimeni nu-L putea ajuta, pentru că noi toţi suntem vinovaţi. Niciun mare preot nu putea să vină să-L ajute. Nimeni, niciun papă, niciun înger. Totul stătea înapoi, observând. Acestea au fost cele mai mari momente din istoria lumii. El a murit şi niciun strop de viaţă nu a mai rămas în El, s-a făcut precum şarpele de aramă, un semn înmărmurit care atârna pe cruce.
Cum trebuie să ne purtăm pentru a întâmpina această naştere? Cum ajungem la această naştere? Voi trebuie să treceţi printr-un proces – tot ce trăieşte din nou trebuie să moară mai întâi. Voi nu puteţi să păstraţi duhul vostru cel vechi. Nu puteţi să rămâneţi cu obiceiurile voastre, nu puteţi să aveţi aceleaşi gânduri. Voi trebuie să muriţi. Trebuie să muriţi aşa cum a murit El. Voi trebuie să muriţi pe altarul Lui precum Abel şi mielul lui. Trebuie să muriţi cu mielul vostru. Trebuie să muriţi, gândurile voastre trebuie să moară pentru ca gândurile Lui să ia naştere în voi. Gândul care era în Hristos, să fie în voi. Voi trebuie să gândiţi gândurile Lui.
Frate, soră, lăsaţi-mă să v-o spun cât de clar pot eu s-o spun. Cum puteţi să gândiţi gândurile Lui şi totuşi să tăgăduiţi Cuvântul Lui, pretinzând că sunteţi născuţi din nou? Întrebaţi-vă personal aceasta. Cum puteţi să faceţi aşa ceva? Nu se poate. Dacă sunteţi născuţi din nou, aveţi şi gândurile Lui. Dacă este în voi gândirea lui Hristos, atunci sunteţi o făptură nouă. Aşa învaţă Biblia. Dacă un frate vrea să caute cuvântul „creatură” în lexicon, va constata că cuvântul „creatură” este tradus prin „creaţie nouă”, pentru că voi sunteţi o creaţie. Ca oameni, v-aţi născut printr-o dorinţă sexuală omenească pe acest pământ, dar acum sunteţi o creatură nouă prin Duhul. Gândurile voastre proprii sunt moarte, aşa de moarte şi fără viaţă ca şi şarpele de aramă sau ca El, când a murit şi cerurile şi pământul şi toate celelalte au mărturisit că El a murit.
El a murit, şi în trupul Lui apa s-a separat de sângele Lui. Moartea Lui a fost aşa de groaznică, încât s-ar putea zice că pământul a avut o criză de nervi. Acesta s-a cutremurat încât pietrele au căzut de pe stânci. Cine ar mai fi putut muri astfel? Moartea niciunui papă n-ar fi produs aşa ceva, moartea niciunui pastor nu putea să producă aceasta. Dar când Dumnezeu în trup a murit pe cruce, pământul a avut o criză de nervi. Tot ce a adus la existenţă Cuvântul lui Dumnezeu – pietrele, pământul, pomii, stelele şi luna – propriul Său Cuvânt vorbit a privit cum Creatorul a devenit trup şi păcatul a fost pus asupra Lui. Mânia lui Dumnezeu s-a revărsat asupra Lui, încât şi luna şi soarele şi-au pierdut lumina. Pământul a avut o criză de nervi, ar fi fost despicat în bucăţi, dacă nu ar fi trebuit să fie în viitor pentru noi.
Dacă elementele pământului au fost aşa de zguduite când au văzut ce se întâmplă, atunci ce ar trebui să se producă în mine şi în tine? Ce ar trebui să se întâmple cu sufletele noastre când privim şi vedem ce a făcut Dumnezeu pentru noi? Şi toate acestea s-au întâmplat pentru mine şi pentru tine. Ce ar trebui să producă aceasta în noi? Să trăim mai departe în păcat? Dumnezeu să ne păzească! Noi ar trebui să ne înfrânăm de la păcate şi să murim faţă de păcat. Nu vedeţi ce a făcut păcatul cu El? Păcatul L-a omorât. El a luat pedeapsa păcatului asupra Lui, şi prin aceasta mi-a adus mie şi ţie dreptatea lui Dumnezeu. Dacă primim dreptatea lui Dumnezeu în noi, atunci păcatul este mort în fiinţa noastră muritoare. O, eu sper că înţelegeţi.
Da, pentru a fi născut din nou trebuie să treceţi printr-un proces al morţii. Luaţi un bob de grâu. Ca să iasă la viaţă, trebuie să moară mai întâi. Înainte de a ieşi la viaţă un bob de grâu, trebuie ca mai întâi să moară. Bobul acela, grâul, floarea, pomul, iarba, legumele, tot ce trebuie să iasă la viaţă, mai întâi trebuie să moară. Atunci voi cum vreţi să scăpaţi? Mai întâi trebuie să muriţi. Voi trebuie să muriţi. Cum să muriţi? Să muriţi faţă de voi şi faţă de toate celelalte, ca să puteţi fi născuţi din nou. Asta trebuie să se întâmple cu voi. Dacă nu muriţi, atunci nu puteţi veni la viaţă.
Ştiaţi că în fiecare zi trebuie să moară ceva, ca voi să puteţi trăi. Poate în mijlocul nostru sunt adventişti de ziua a şaptea – mulţi spun: „Eu nu aş putea să împuşc o veveriţă, frate Branham. Nu aş ucide un cerb, un iepure, sau să prind un peşte, pentru că eu cred că nu trebuie să ucidem”. Ai ştiut, fratele meu, că şi legumele şi fructele pe care le mâncaţi au viaţă în ele? Voi trebuie să le ucideţi. Singura modalitate de a exista în viaţa aceasta, este ca ceva să moară pentru ca voi să trăiţi prin acea viaţă moartă. Dacă trebuie să moară ceva, pentru ca viaţa voastră muritoare să existe aici pe pământ, atunci nu trebuia să moară Cineva ca prin viaţa Lui să puteţi trăi veşnic? Puneţi-vă întrebarea aceasta. Şi acesta este Hristos, pentru că nimeni altcineva nu are nemurirea. Numai Fiul are nemurirea. Şi El vi se oferă – nu aveţi altceva de făcut decât să-L primiţi!
Trebuie să moară. Asta nu înseamnă deschiderea unei pagini noi în anul acesta. Voi spuneţi: „Frate Branham, eu vin de mult timp aici, sunt membru al bisericii. În anul acesta nou, voi deschide o pagină nouă şi voi începe iarăşi”. Nu despre asta este vorba. Nu răsfoirea unei pagini noi, ci să muriţi cu adevărat şi să fiţi născuţi din nou! Înţelegeţi? Voi trebuie să vă simţiţi aşa de vinovaţi când staţi în prezenţa Lui – fie că sunteţi metodişti sau baptişti sau indiferent pe ce drum mergeţi – voi trebuie să vă simţiţi vinovaţi, aşa de vinovaţi încât să vă omoare. Aşa este. Vă va ucide. Viaţa voastră lumească va muri. Voi trebuie să vă recunoaşteţi aşa de vinovaţi în prezenţa lui Dumnezeu, până când viaţa voastră lumească va muri. Atunci problema păcatului s-a rezolvat pentru voi când staţi în prezenţa Lui. Dacă vi se întâmplă astfel, atunci veţi trăi sigur, după ce aţi murit. Dar mai întâi trebuie să muriţi dacă vreţi să trăiţi. Voi vedeţi ce vreau să spun, şi anume ce este naşterea din nou. Mai întâi trebuie să muriţi, ca să fiţi născuţi din nou. Dacă mai aveţi încă lucrurile lumii în voi, nu sunteţi născuţi din nou. Cum vreţi să aveţi pretenţia că sunteţi născuţi din nou, şi lucrurile acestei lumi mai sunt încă în voi? Cum puteţi să o faceţi?
Acum câteva zile am văzut un grup de tineri creştini. Eu nu spun că ei n-ar fi. Dar eu am văzut nişte imagini cu femei şi bărbaţi creştini simpatici, care se aflau în costume de baie, împreună, într-un bazin de înot. Ei spuneau: „Aceasta este dragostea adevărată”. Aceasta este murdărie adevărată, dar nu dragoste. Dragostea se exprimă cu totul altfel.
Sufletele noastre sunt puse pe altarul de aramă, prin credinţă. Judecata lui Dumnezeu începe şi jertfa noastră este mistuită. Amintiţi-vă, când Ilie şi-a pus jertfa pe altar, sub cerul de aramă, a fost mistuită. Baal n-a putut să-şi mistuie jertfa. Eu nu vreau să spun următoarele, dar trebuie s-o fac. Poate voi mergeţi în vreo biserică, acceptaţi crezurile lor, felul acela de botez şi aduceţi jertfele care sunt cerute acolo, poate vă ridicaţi şi vorbiţi în limbi, fugiţi dintr-o parte în alta sau vă ridicaţi şi plângeţi – dar când jertfa a fost într-adevăr primită de Dumnezeu, este mistuită. Atunci lumea este moartă pentru voi. S-a terminat cu voi, pentru că noi ne considerăm morţi şi îngropaţi. Noi am murit… Suntem ascunşi în Hristos. Şi pe lângă aceasta – după ce am murit şi am fost îngropaţi şi ascunşi în Hristos – vom fi pecetluiţi de Duhul Sfânt.
Vedeţi ce vreau să vă spun? Voi aţi murit. Sufletele noastre sunt puse pe altarul de armă al judecăţii divine. Care a fost pedeapsa? Moartea. Dacă voi vă puneţi pe altarul lui Dumnezeu şi este exprimată moartea pentru păcătos, atunci cum vă puteţi ridica de acolo şi să trăiţi mai departe în păcat, dacă Dumnezeu a acceptat jertfa voastră? Vă este clar acum? Voi muriţi. Sunteţi mistuiţi. Din voi nu mai rămâne nimic. Voi staţi acolo ca şarpele de aramă, aşa cum a fost Hristos când L-au luat de pe cruce mort şi rece. Voi sunteţi morţi. De ce? Sunteţi pe altarul judecăţii lui Dumnezeu. În ce constă judecata Lui? Dacă judecătorul spune condamnarea, care este pedeapsa? Moartea. Iar dacă voi vă puneţi sufletul pe altarul judecăţii Sale, atunci înseamnă moartea voastră. Înţelegeţi acum?
Oh, voi poate vă ridicaţi şi faceţi orice; poate dansaţi în Duhul, poate plângeţi, poate fugiţi încolo şi încoace, poate aparţineţi de fiecare biserică, puteţi să faceţi ce vreţi – acum mă refer la penticostali – apoi vă duceţi şi necinstiţi nevasta unui bărbat, unele femei strică o căsnicie. Voi mergeţi iarăşi înapoi, indiferent cât de mult vă mustră Cuvântul lui Dumnezeu ca să faceţi ce este corect, voi totuşi nu vreţi să-l recunoaşteţi. Voi femeilor, nu vă lăsaţi părul să crească, nu vă îmbrăcaţi corect. Voi procedaţi ca lumea, pentru că nu aţi murit încă pentru lume, ci trăiţi în ea. Unii dintre bărbaţi nu încetează cu fumatul şi cu băutul. Voi nu încetaţi să poftiţi după femei scârboase, îmbrăcate imoral, când le vedeţi pe stradă. În loc să vă întoarceţi cu spatele şi să plecaţi, voi le doriţi. De ce? Voi mai trăiţi cu lumea. Dar dacă jertfa voastră a fost primită, sunteţi morţi. Aşa este. Auziţi ce vreau să vă spun? Înţelegeţi despre ce vorbesc?
Sufletul vostru este aşezat pe altarul de aramă al judecăţii lui Dumnezeu – atunci jertfa voastră este acceptată de Dumnezeu. Dar dacă voi încă mai trăiţi cu lumea, Dumnezeu nu a acceptat-o. Voi, care vorbiţi despre primirea Duhului Sfânt şi care trebuie să aşteptaţi atât de mult – aici o vedeţi: numai dacă Dumnezeu vă acceptă jertfa şi judecata Lui v-a omorât toate gândurile. Poate voi spuneţi: „Eu voi deschide o pagină nouă”. Nu este asta. „Eu am fumat dar nu o voi mai face”. Încă nu este asta. Numai dacă Dumnezeu primeşte jertfa pe altarul de aramă al judecăţii Sale. Ce este judecata Lui? Moartea. Aceasta este pedeapsa. Sufletul care păcătuieşte şi rămâne în păcat va muri. Indiferent de ceea ce aţi făcut. Isus a spus: „Mulţi vor veni în ziua aceea la Mine şi vor spune: ,Doamne, nu am făcut noi asta şi cealaltă?‘” El va răspunde: „Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege”.
Atunci când jertfa este mistuită de foc, fumul se ridică în sus iar voi vă ridicaţi împreună cu jertfa voastră în ceruri şi sunteţi pecetluiţi faţă de lucrurile acestei lumi. Sufletul nostru este pe altarul Lui.
Ce se întâmplă cu voi după ce aţi murit? Atunci veţi fi zămisliţi din nou. Prima dată aţi fost zămisliţi în fărădelege, acum veţi fi zămisliţi din nou. Ce este? Cuvântul viu. Amin. O, asta o schimbă acum, nu-i aşa? Acum am murit, după ce am văzut ce este de făcut. Ce se întâmplă acum? Voi sunteţi zămisliţi din nou prin Cuvântul viu. Ce este? Cuvântul devine viu în voi. Voi începeţi să vedeţi lucrurile altfel. Ceea ce nu aţi putut să vedeţi cândva, vedeţi acum. Acum este altceva: aceasta va face ca toate versetele să vină laolaltă, totul se potriveşte la fix. Ceva începe să se întâmple. Voi muriţi pentru gândirea voastră proprie. Acum sunteţi zămisliţi din nou, pentru că suntem spălaţi în apa Cuvântului. Aşa este?
Ce faceţi voi cu un prunc imediat după naştere? Este spălat. Corect? Îndată ce un om a murit faţă de sine şi este născut din Dumnezeu, este spălat în apa Cuvântului. Amin. Dacă se spune: „În Numele lui Isus”, atunci voi spuneţi „în Numele lui Isus”. Dacă se spune: „Voi trebuie să fiţi născuţi din nou”, atunci voi spuneţi acelaşi lucru. Indiferent de ceea ce spune Dumnezeu, voi sunteţi spălaţi în apa Cuvântului. Amin. Acum sunteţi pregătiţi pentru viaţă, pregătiţi pentru început. Acum sunteţi născuţi din nou, născuţi în familia lui Dumnezeu, aveţi un Tată nou. Desigur. Înainte aţi avut un îngrijitor, acum aveţi un Tată nou. Voi nu puteţi să fiţi născuţi fără să aveţi un tată. Dacă sunteţi născuţi într-o comunitate bisericească, asta este ceea ce aveţi. Dacă sunteţi născuţi într-o dogmă, atunci aveţi numai asta. Dar dacă sunteţi născuţi din Dumnezeu, zămisliţi prin Cuvântul Lui, atunci aveţi un Tată nou, pe Dumnezeu care este pregătit să-şi facă de cunoscut Cuvântul printre noi, cu voi şi să-l vorbească prin voi. O, un Tată nou: Dumnezeu. El este pregătit acum să-Şi ia Cuvântul pe care deja l-a vorbit, să-l pună în voi şi să-l facă viu. Înţelegeţi? Acum veţi fi educaţi în el. Acum sunteţi pregătiţi să primiţi această educaţie pentru copii. Aceasta este partea cea mai grea, şi anume când credeţi că trebuie să faceţi ceva, şi Cuvântul vă desparte de aceasta şi vă arată altceva. „De ce cred ei acolo aşa?” Nu contează ce cred ei, aici este ceea ce a spus Dumnezeu. Voi trebuie să fiţi în lucrarea Tatălui. Acum sunteţi născuţi din nou. Acum voi o să fiţi în ordine, lăsaţi-vă conduşi. Aveţi un Tată nou.
Dacă sunteţi născuţi din nou şi aveţi un Tată nou, atunci aţi primit şi o natură nouă. Natura cea veche a murit şi voi aţi primit alta nouă. Cândva aţi mers într-o direcţie, acum mergeţi în alta. Înainte aţi mers în jos, acum mergeţi în sus. Înclinaţiile voastre se orientează după lucrurile de sus. Înclinaţii noi! Voi nu mai iubiţi lucrurile acestei lumi. Afecţiunea voastră este orientată spre Dumnezeu. Pe voi nu vă interesează ce spun oamenii, fie că ei râd de voi şi spun că sunteţi demodaţi sau indiferent de ceea ce spun, pe voi nu vă interesează pentru că sunteţi născuţi de sus şi înclinaţiile voastre sunt orientate spre lucrurile care vin de sus. Dumnezeu nu se ruşinează de voi, şi vouă nu vă este ruşine de El. Aşa este. Puteţi citi Evrei 11. Eu mi-am notat aceasta - cum le mergea oamenilor din timpul acela. Ei umblau prin pustiu îmbrăcaţi în piei de oi şi sufereau de sărăcie, ei, de care lumea nu era vrednică. Citiţi, o să vă facă bine. Din aceasta puteţi vedea ce se întâmplă cu omul a cărui natură a fost schimbată.
Ce fel de natură ai atunci, frate Branham? Natura Lui. Dacă eu aş avea natura tatălui meu, aş face lucrurile pe care le făcea tatăl meu. Dar acum, după ce sunt născut din nou, depinde de noul meu Tată. Dacă eşti născut numai într-o biserică, atunci ai un părinte bisericesc, şi-l poţi numi „părinte” dacă vrei. Spuneţi-i cum vreţi, este părintele vostru. Dar dacă Dumnezeu este Tatăl vostru, atunci sunteţi născuţi în familia lui Dumnezeu şi căutaţi lucrurile lui Dumnezeu. Atunci sunteţi un copil al lui Dumnezeu. Natura voastră este natura lui Dumnezeu. Unii spun: „O, biserica noastră crede că zilele minunilor au trecut!” Cum puteţi crede că zilele minunilor au trecut, dacă în voi este natura lui Dumnezeu? El însuşi este o minune. Natura Lui este o minune, lucrările Lui sunt o minune. Toată fiinţa Lui este o minune. Cum puteţi fi voi altceva decât o minune? Naşterea voastră din nou este o minune. Viaţa voastră nouă este o minune. Chiar şi natura voastră este o minune – voi puteţi privi în urmă şi puteţi spune: „Aceste lucruri sunt moarte”. Vedeţi? Voi sunteţi o creatură nouă, o creaţie nouă. Sigur.
[Vouă vi se întâmplă ca puiului de vultur care a fost clocit împreună cu puii de găină.] Când au ieşit puii, toţi erau pui de găină, mai puţin unul. El era un vultur. Era cu totul altfel. De la naştere a aparţinut de o altă categorie. Sămânţa, oul, a fost altfel şi a dat naştere altei păsări. Desigur că a arătat mai ciudat; pentru ceilalţi el se comporta ciudat. Dar el de fapt se comporta normal, după cum îi era soiul. El nu putea să se comporte altfel, pentru că era un vultur. Există mulţi din aceştia în denominaţiuni. Ei sunt de fapt vulturi. Nu este drept să priveşti cum se tăvălesc în murdărie şi în lucrurile acestei lumi. Este de datoria voastră să-i chemaţi afară.
Într-o zi a venit vulturul-mamă. Credeţi voi că cloşca a putut să-l mai ţină pe pământ? Indiferent cât de mult a cotcodăcit şi a spus: „Vino aici dragă, eu am găsit ceva aici” – înclinaţiile lui erau îndreptate către lucrurile de sus, şi el a zburat în sus - nicio denominaţie. Voi nu mai puteţi să-l chemaţi înapoi. Pe un om născut din Dumnezeu, nu-l mai puteţi chema înapoi în stricăciunea păcatului. El a murit şi a fost născut din nou. El este o făptură nouă. El are natura unui vultur. El trebuie să zboare în sus, înspre cer. Trebuie să meargă în sus, unde este mama lui, Părintele lui. Poate să tot spună cineva: „Veniţi, ataşaţi-vă de biserica noastră, aceea este fanatism”.
Deci, dacă puiul de vultur stă acolo şi aude strigătul mamei, se uită în jur şi întreabă: „De unde vine strigătul?” Poate ea îi striga puiului de vultur: „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”. Cloşca zice: „Zilele minunilor au trecut, gluc, gluc, gluc. Zilele minunilor au trecut. Aşa ceva nu există. Acesta este fanatism”. O, voi nu puteţi să-l mai reţineţi. Eu pot să aud cum zice: „Mamă, cum pot să ajung acolo sus?” „Mişcă-ţi simplu aripile. Mai mult nu trebuie să faci. Tu eşti un vultur. Umblă prin credinţă”. „Cum va fi, mamă?” „Nu ştiu, mergi pur şi simplu înainte”. Iată-l! După primele bătăi din aripi a reuşit să ajungă pe un stâlp de gard. Aşa de departe a ajuns deja. Ea a spus: „Vino, te prind eu”. Asta este.
O natură nouă, o fiinţă nouă, o creatură nouă, natura Tatălui vostru. Atunci veţi crede şi veţi iubi fiecare Cuvânt pe care l-a spus El. Fiecare cuvânt omenesc contrar Cuvântului este o minciună. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia are dreptate. Pe mine nu mă interesează ce spune biserica. Biblia are dreptate, pentru că natura voastră a fost transformată. Dacă tatăl vostru este o biserică, atunci credeţi în biserică ca tată. Dacă este Dumnezeu Tatăl vostru, atunci veţi crede Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă o biserică este tatăl vostru, veţi crede în aceasta, pentru că aveţi natura ei. Dar dacă este Dumnezeu Tatăl vostru, atunci veţi crede Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă o biserică este tatăl vostru, veţi crede cuvântul ei, veţi crede ce spune biserica. Dar dacă sunteţi născuţi din nou, veţi crede ce spune Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Tatăl vostru, nu lumea sau crezurile bisericii.
Aceasta îmi aminteşte de povestea cu raţa care era printre găini. Raţa era un pic cam ciudată pentru găini. Era mai greoaie şi avea un cioc mai mare, care era pentru un scop anume. Eu cred că un creştin li se pare oamenilor câteodată aşa - un pic fanatic - dar aceasta are un scop. Atâta timp cât raţa umbla cu puii de găină şi cu cei de curcă, era comică. Ei aveau un cioc mic şi nu aveau formatul unei raţe. Într-o zi, cloşca şi-a condus puii şi răţuşca la plimbare. Răţuşca rămânea tot în spate. Ea nu vorbea ca toate celelalte. Limba ei era diferită. Ei nu se puteau înţelege.
Aşa este cu un creştin născut din nou. El a ieşit din altă sămânţă. Eu cred că mulţi din denominaţiuni şi biserici sunt raţe autentice dar au ca şi conducător o găină, de aceea ei nu înţeleg. Asta sună necuviincios, dar nu o spun cu o intenţie rea. Eu vreau să scot în evidenţă ceva.
Într-o zi ea a lăsat răţuşca un pic prea departe de hambar. După hambar curgea o apă, era un izvor, un pârâu. În timp ce mergea după găină, puiul de raţă se întreba ce înseamnă toate acestea şi de ce nu-i plac mâncărurile care le mănâncă ceilalţi. Nu i se părea corect. Nici lucrurile pe care le făceau ceilalţi nu i se păreau corecte. După un timp el a simţit o adiere. „Asta miroase bine. De unde a venit?” O, adierea aceasta mică din cer. Este ca o briză care te răcoreşte, ca o predică care vă vorbeşte, care vă atinge. Voi simţiţi cum Cuvântul este ancorat adânc. O, este o rază de soare cerească.
Răţuşca se gândea: „Asta este totuşi altceva. Această adiere este pentru natura mea!” Ea a mai respirat o dată. „Este undeva. Voi nu puteţi să-mi spuneţi că nu este; este aici pe undeva. Eu ştiu că pe aici pe undeva este ceva căruia-i aparţin” - nu în această dogmă. Ştiţi ce vreau să spun? Ea a mirosit apă, avea natura unei raţe, şi o raţă şi apa aparţin împreună. Aşa aparţin împreună credinciosul şi Dumnezeu. Ea a respirat încă o dată adânc. Adierea a devenit mai puternică. După aceea a început să bată vântul, (ca vâjâitul unui vânt puternic, ştiţi voi). Voi ştiţi, briza vântului a adus mirosul apei până la ea. Ea n-a mai putut să reziste. A fugit peste deal, a lipăit cât a putut de repede, ţinând ciocul cel mic în aer. Ea a mirosit apă!
Cloşca cea bătrână a zis: „Fanaticule, vino înapoi!” Degeaba! Ea a mirosit apa şi a fost pe drum într-acolo.
„Există un izvor umplut cu sângele din venele lui Emanuel, şi când păcătoşii se scufundă în acesta se curăţă de toate petele”.
Un creştin adevărat nu vrea să aibă vreo legătură cu lumea. Ei nu vor să trăiască aici la întâmplare, să umble fără să ştie unde se află. Astăzi ei sunt metodişti, mâine sunt baptişti, prezbiterieni, penticostali, etc. O frate, asta este jalnic. Un creştin adevărat doreşte o răcorire a Duhului, o răcorire a lui Dumnezeu în viaţa lui, ceva ce-l face o făptură nouă. Când vor găsi această cale de ieşire, ei vor călători şi când străzile vor fi acoperite de zăpadă, numai să fie aici. Ei pleacă, pentru că ei sunt de la început raţe. Da. Nicio dogmă, nu, nu, nu, nu.
Dacă voi mai iubiţi încă lucrurile acestei lumi, atunci sunteţi înşelaţi. Jertfa voastră nu a fost încă primită. Natura voastră nu a fost încă schimbată. Ştiţi acum ce înseamnă să fiţi născuţi din nou? Natura voastră este transformată. Voi deveniţi o creatură nouă. Mai întâi trebuie să muriţi şi apoi să fiţi născuţi din nou.
Eu ştiu că ar fi timpul să închei, dar mai daţi-mi câteva minute. Voi trece repede peste aceste texte.
Dacă voi mai iubiţi lumea, nu puteţi avea pretenţia că sunteţi născuţi din nou, indiferent de ceea ce aţi făcut - poate aţi plâns sau aţi avut nişte simţiri deosebite. Acestea sunt în ordine, nu am nimic împotriva lor. Creştinii plâng, sunt pătrunşi. Voi spuneţi: „Frate Branham, eu am vorbit în limbi.” Asta este bine.
Eu mă uit acum la o femeie care nu demult a venit la mine cu o viziune sau un vis pe care l-a avut, şi pentru care am primit tălmăcirea. A fost greu să-i spui nevestei unui predicator penticostal că nu are Duhul Sfânt. Dar ea chiar nu-L avea. Însă L-a primit. Da, este altceva.
Nu este vorbirea în limbi, nu este dansul în Duh. Pe niciunul din aceste lucruri nu vă puteţi baza. Este vorba despre o moarte şi o naştere, despre o natură transformată. Lucrurile vechi sunt moarte. Totul a devenit nou. Lumea este moartă, Dumnezeu a făcut totul nou. Dumnezeu este viaţa voastră şi lumea este moartă pentru voi. Aţi înţeles acum? În regulă.
Acum, fiţi atenţi. Eu trebuie să tai acum, pentru a curăţa drumul de buruieni. Cu bărbaţii şi femeile care nu vor să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu şi de învăţătura Lui, deşi pretind că sunt născuţi din nou, nu este ceva în ordine. Vreau să vorbesc puţin cu femeile. Dacă o femeie ştie că Cuvântul lui Dumnezeu condamnă tăierea părului, purtarea de pantaloni scurţi sau lungi şi purtarea de haine imorale, şi totuşi nu are atâta decenţă încât să-şi lase părul să crească şi să se îmbrace ca o creştină, atunci este înşelată. Pe mine nu mă interesează ce aţi trăit. Poate aţi vorbit în limbi, dar asta este ca şi cum aţi arunca boabe de fasole pe o piele uscată de vacă. Poate aţi dansat în Duh până s-a cutremurat clădirea, dar asta nu are nimic de-a face. Voi arătaţi doar că dragostea faţă de lume mai este încă în voi. Dumnezeu condamnă asta. El a spus: „Nu…” O femeie trebuie să aibă părul lung. Firea ne învaţă că bărbatul trebuie să aibă părul scurt, pentru că Dumnezeu este deasupra bărbatului, dar bărbatul este deasupra femeii. Dacă o femeie îşi taie părul, îşi necinsteşte capul, pe soţul ei. Dacă un bărbat îşi lasă părul să crească, îşi necinsteşte Capul, care este Hristos. Înţelegeţi?
„Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială”. Curat, femeiesc. Şi totuşi, fără a avea bunul simţ ca s-o faceţi, voi spuneţi: „Slavă lui Dumnezeu! Aleluia! Eu am vorbit în limbi! Aleluia! Slavă lui Dumnezeu!” Asta arată că duhul din voi este pe dos. Dacă voi aţi avea natura Cuvântului, aţi accepta Cuvântul de fiecare dată. Cuvântul a devenit trup. Cuvântul era Dumnezeu, Cuvântul este Dumnezeu; şi Cuvântul este în voi, vă face un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, un urmaş al Lui, care crede Cuvântul.
„Eu nu cred în botezul în Numele Domnului Isus Hristos. Aleluia! Pe mine nu mă interesează cum încerci să-mi explici, eu cred ce zice pastorul meu”. Faceţi mai departe aşa, el este tatăl vostru. Dar dacă Dumnezeu este Tatăl vostru, atunci veţi fi în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Predicatori! Mulţi vor veni şi vor spune în ziua aceea: „Doamne, nu am scos noi draci în Numele Tău?” (Predicatori!) „Nu am făcut noi minunile cele mari?” (Evanghelişti pe câmpul misiunii). „depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” - copii nelegitimi. Aşa este.
Dacă sunteţi născuţi din Dumnezeu, sunteţi spălaţi în apa Cuvântului, despărţiţi de lucrurile din lume, şi-L credeţi pe Dumnezeu. Voi sunteţi morţi. Sunteţi morţi pentru gândurile voastre proprii, morţi pentru ideile voastre - morţi pentru toate celelalte, în afară de Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta trăieşte în voi, este lucrător prin voi şi dovedeşte că este Cuvântul lui Dumnezeu. Voi spuneţi: „Eu sunt mort pentru lume, sunt mort pentru lume, frate Branham”. Şi apoi tăgăduiţi Cuvântul lui Dumnezeu? Isus a spus: „Şi aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor fi crezut”. Acum trecem la ceea ce înseamnă „să fii născut din nou”.
Dacă mai sunteţi furioşi, răi şi aroganţi, iar când spune cineva ceva despre voi imediat vă ridicaţi şi vă pregătiţi pentru ceartă - vreţi să spuneţi că sunteţi născuţi din Duhul lui Dumnezeu? Nu. Duhul lui Dumnezeu nu procedează aşa. Nu! Duhul lui Dumnezeu este smerit, blând, plăcut, răbdător. Acesta este Dumnezeu - iubitor, prietenos, iertător. Acesta este Duhul lui Dumnezeu. Da.
Dar ei se ţin tare de denominaţiune şi vorbesc în limbi, profeţesc, fac tot felul de lucrări. Isus a spus că ei le vor face. „…având doar o formă de evlavie”. Ţin tare de denominaţiune pentru că aceea este tatăl lor. Ei sunt născuţi dintr-un tată denominaţional. Dar dacă voi sunteţi născuţi din Dumnezeu, atunci El este Tatăl vostru. El este Cuvântul. Indiferent câte simţiri aţi avut, tot mai sunteţi copii ai Satanei, până când muriţi pentru lume şi înviaţi în Hristos. Fiţi atenţi acum - repede!
La un suflet, indiferent dacă este bun sau rău, moartea nu schimbă nimic. Eu mi-am notat multe texte biblice, pentru că am vrut să lămurim ce este un suflet. Ce este un suflet? Asta sunteţi voi. Voi aveţi un suflet, partea din interiorul vostru. Când muriţi, sufletul trece în locul destinat în starea care este. Voi nu-l puteţi trage în sus, indiferent cât de mult aţi face pentru aceasta. Sufletul trebuie schimbat aici, născut din nou.
Voi întrebaţi: „Cum este cu Duhul Sfânt, frate Branham?” Duhul Sfânt vă botează în Trup pentru slujbă, dar prin credinţă voi primiţi viaţa veşnică. „Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică”. Apoi veţi fi botezaţi în Trup prin Duhul Sfânt, ca darurile să devină vizibile. Dar voi credeţi şi primiţi viaţa veşnică. Cine crede, are viaţa veşnică. Şi dacă credeţi, voi muriţi şi sunteţi născuţi din nou, înnoiţi, făpturi noi.
Ţineţi minte, sufletul, bun sau rău, nu poate fi schimbat prin moarte. Moartea doar îl duce la destinaţie. Auziţi? Iar dacă mai aveţi în voi lumea şi dragostea pentru lume, atunci acesta va muri cu voi. Pentru că lumea trebuie să moară. Dumnezeu a condamnat lumea – starea lumii. Dumnezeu a condamnat-o şi ea trebuie să moară. Dacă lumea este în voi, atunci veţi muri cu lumea. Eu nu văd cum poate fi mai clar. Dacă sufletul este bun, născut din Dumnezeu, trebuie să meargă la Dumnezeu. Dacă este de la lume, va pieri cu lumea. Dacă este de la Dumnezeu, atunci va trăi cu Dumnezeu, şcolit sau neşcolit. Cult sau incult - dacă lumea mai este acolo, trebuie să moară. Şi dacă lumea este în sufletul vostru şi voi tânjiţi după lucrurile lumii, atunci veţi pieri cu lumea. Este clar, nu-i aşa? Ar trebui să fie clar. Voi sunteţi o parte a unei lumi moarte. Aşa cum lumea este moartă şi voi sunteţi morţi împreună cu lumea.
Dar dacă sunteţi născuţi din nou, atunci trăiţi cu Hristos, atunci înclinaţiile voastre sunt înspre lucrurile de sus, şi nu înspre lucrurile acestei lumi. Dacă sunteţi născuţi din nou prin Duhul lui Dumnezeu, deveniţi o parte din Dumnezeu şi veţi fi în veci cu El. Moartea nu vă poate atinge dacă sunteţi născuţi din nou. Voi sunteţi veşnici. Aţi devenit dintr-o fiinţă muritoare o fiinţă veşnică. Voi aţi trecut de la moarte la viaţă. Eu vorbesc despre viaţa veşnică. De la moartea veşnică la viaţa veşnică. Dacă voi sunteţi din lume, atunci veţi muri aici împreună cu aceasta. Ioan scrie: „Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El”. Voi nu puteţi să iubiţi lumea. Isus a spus: „Nu puteţi să-L iubiţi şi pe Dumnezeu şi pe Mamona.” Mamona este lumea. Nu puteţi să iubiţi lumea şi pe Dumnezeu în acelaşi timp. „Cine zice că Mă iubeşte, şi nu păzeşte poruncile Mele” – adică Biblia – „este un mincinos, şi adevărul nu este în el”. Asta e.
Oh, tabernacol Branham şi voi, toţi ceilalţi oameni buni, să facem un inventar. Este anul nou. Să începem, să facem ceva - să scoatem lucrurile lumii afară de la noi. Dacă mai sunt acolo, scoateţi-le afară.
Eu trebuie să mă grăbesc.
Oamenii de azi acceptă toate felurile de duhuri. Ei se duc şi acceptă duhul unei biserici, acceptă chiar şi duhuri care se dau drept duhuri ale lui Dumnezeu şi se prezintă ca născuţi din nou şi tăgăduiesc faptul că fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este adevărat. Vă puteţi închipui ca Duhul lui Dumnezeu să tăgăduiască propriul Său Cuvânt? Voi, romano-catolicilor, puteţi să spuneţi că sunteţi născuţi din Duhul lui Dumnezeu şi apoi să acceptaţi acele dogme contrare Bibliei, şi să tăgăduiţi Cuvântul lui Dumnezeu, şi apoi totuşi spuneţi că Duhul lui Dumnezeu este în voi? Duhul care a scris Biblia ar putea s-o tăgăduiască? Ar fi ca şi cum eu m-aş ridica şi aş spune ceva, apoi mai târziu aş spune contrariul. Dacă Dumnezeu a spus ceva, atunci El nu mai poate spune contrariul. Biblia spune că este imposibil ca Dumnezeu să mintă pentru că El este izvorul adevărului deplin.
Voi metodiştilor şi baptiştilor, care aţi fost botezaţi în titlul „Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”, o ştiţi acum altfel. Luaţi-vă Biblia! Voi vă ataşaţi de o biserică, vă strângeţi mâinile, duceţi scrisoarea de recomandare dintr-o parte-n alta, şi apoi pretindeţi că sunteţi născuţi din nou prin Duhul lui Dumnezeu? Cum puteţi să faceţi asta şi apoi vă uitaţi în Cuvântul lui Dumnezeu şi vă mai numiţi creştini născuţi din nou? Dacă voi aţi murit faţă de biserică, faţă de crezuri, faţă de lume şi sunteţi morţi pentru toate celelalte în afară de Dumnezeu – şi Dumnezeu este Cuvântul… Asta este!
Să vedem. Ei acceptă fiecare duh. Ei au duhuri ale bisericii şi tot felul de duhuri. Ascultaţi cu atenţie!
Cuvântul lui Dumnezeu vine la profet. Aşa spune Biblia. În încheiere mai am câteva gânduri pe care vreau să vi le spun, şi apoi mă opresc.
Cuvântul lui Dumnezeu a venit la profeţi. Ce a venit la profeţi? Cuvântul unei biserici? Cuvântul unui crez? CUVÂNTUL DOMNULUI! Ce a fost? Profetul a descoperit Cuvântul lui Dumnezeu. Aceştia sunt profeţi adevăraţi. Avem şi profeţi falşi. Imediat vom vorbi şi despre ei. Dar Cuvântul adevărat a venit la profetul autentic. Nu putea să fie altceva. Nu un crez a venit la profet. Nu o denominaţie a venit la profet. Nu! Cuvântul Domnului a venit la profet, şi el l-a descoperit oamenilor. Profetul autentic a avut Cuvântul adevărat.
Cum testaţi un profet? Vedeţi dacă are Cuvântul adevărat. Dacă nu are Cuvântul adevărat, atunci trebuie să fie unul fals. Dacă spune altceva decât Cuvântul acesta, care este Cuvântul lui Dumnezeu, atunci cuvântul fiecărui profet este o minciună, dar Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu vine de la profet, atunci el este un profet autentic, pentru că Cuvântul vine la profeţii adevăraţi. Au existat întotdeauna şi profeţi mincinoşi. Profeţi autentici – Cuvântul adevărat. Profeţi mincinoşi – cuvântul fals, „crezurile noastre, denominaţiunile noastre, ataşaţi-vă aici, spuneţi asta, credeţi asta, faceţi asta…”
Dar Cuvântul adevărat vine la profetul adevărat, şi el vă spune Cuvântul adevărat. Urmaţi Cuvântul adevărat şi aveţi o trăire autentică a Cuvântului, pentru că Cuvântul devine trup în voi şi voi deveniţi copii ai lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu curge direct din Dumnezeu în voi, pentru că voi sunteţi din firea Lui, Duhul Lui este în voi, şi voi veţi face lucrările lui Dumnezeu. Aleluia! Aşa spune Biblia.
Profeţii falşi aduc cuvinte false. Ce fac ei? Ei au senzaţii false. Profeţii falşi au destul din Cuvântul adevărat pentru a-l prezenta apoi în mod fals. Vreţi un verset pentru aceasta? 2 Tim. 3. Profetul fals are destul din Cuvântul adevărat, pentru a-l putea prezenta fals, pentru că Biblia spune că ei vor avea o formă de evlavie. Pentru a avea o formă de evlavie, ei trebuie să aibă şi un pic de adevăr. O formă de evlavie, dar tăgăduiesc puterea! Care putere? Puterea care vă îndreaptă pe voi şi vă face diferiţi, care vă face să-I slujiţi lui Dumnezeu, să nu mergeţi la dansuri şi în lucrurile din lume condamnate în Biblie, care vă face să nu vă tăiaţi părul. Profeţii mincinoşi spun că nu este aşa de important.
Cineva mi-a spus nu demult (eu cred că am spus-o deja aici, nu ştiu): „De ce nu-i laşi pe bărbaţi şi pe femei în pace? Oamenii cred că tu eşti un profet!” Eu am răspuns: „Nu sunt!” „Dar oamenii cred că eşti. De ce nu-i înveţi cum să aibă viziuni şi cum să facă lucrările lui Dumnezeu?” Eu am spus: „Cum pot să-i învăţ algebră, dacă ei nu-şi cunosc alfabetul?” Cum puteţi să luaţi un copil de la grădiniţă şi să-l trimiteţi la facultate şi să-l învăţaţi despre rădăcina pătrată? Cum puteţi s-o faceţi dacă ei nu ştiu ce este alfabetul? Ştiţi voi ce înseamnă alfabetul (ABC-ul)? Always Believe Christ! (Crede-L pe Hristos întotdeauna). Aşa este. Nu crede biserica, nu crede dogma lor – crede-L pe Hristos. De ce? A-L cunoaşte pe El înseamnă viaţă. Corect? Nu să cunoşti un crez. El nu are crezuri. Nu să cunoaşteţi Cuvântul Lui - voi trebuie să-L cunoaşteţi pe El ca Mântuitor personal în naşterea din nou. Isus i-a spus lui Nicodim: „Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?”
Cum o să credeţi lucrurile duhovniceşti – să intraţi în Duhul, să aveţi viziuni, cum puteţi să ordonaţi învăţătura, dacă nici măcar lucrurile pământeşti nu le puteţi crede? Voi nu puteţi să credeţi că trebuie să vă îmbrăcaţi corect, nu puteţi să credeţi că trebuie să încetaţi cu fumatul, cu minciuna, cu furia şi cu toate celelalte lucruri şi să încetaţi cu poftele! Cum puteţi să-i învăţaţi pe oameni să intre în Duhul, dacă ei încă mai posedă toate aceste lucruri?
Profeţii mincinoşi au cuvinte false: crezuri, denominaţiuni, senzaţii. Ei spun: „O, slavă lui Dumnezeu, asta este tot ce trebuie să faceţi. Vreţi să purtaţi mantaua lui Ilie? Slavă lui Dumnezeu. Goliţi-vă gândurile şi nu vă gândiţi la nimic. Spuneţi numai: ,O umple-mă, umple-mă.‘” Diavolul o va face cu siguranţă. Pe asta vă bazaţi? „Ooh, a venit peste mine, frate Branham. Eu am simţit-o. Ooh, slavă lui Dumnezeu! Aleluia!” Voi săriţi în sus şi în jos şi spuneţi: „Oh, am primit-o”. Şi apoi trăiţi aşa cum trăiţi? „După roadele lor îi veţi cunoaşte” – nu după senzaţii.
„Oh, frate, vrei să primeşti Duhul Sfânt? Îngenunchează la altar şi spune: ,Glorie, glorie glorie‘, până când vei vorbi în limbi.” Şi apoi vă întoarceţi şi trăiţi cum vreţi, minţiţi şi furaţi? Dacă vi se vorbeşte despre botezul în Numele Domnului Isus Hristos, voi spuneţi: „Acesta este fanatism, biserica mea învaţă altfel!” Şi apoi spuneţi că sunteţi născuţi din nou, spălaţi în apa Cuvântului? Undeva nu este ceva în regulă!
Voi veţi crede fiecare Cuvânt aşa cum stă scris aici. Noi nu avem nevoie de altceva, numai de ceea ce spune Biblia. Aceasta nu acceptă tălmăciri proprii. Dumnezeu a tălmăcit-o, şi aşa este. Cuvântul Lui este aici. Nu spune Biblia în 2 Petru, cred, că nu acceptă tălmăciri proprii? Desigur, nici o tălmăcire proprie. Este scris exact aşa cum a fost gândit. Lăsaţi-o cum este scris. Va aduce aceleaşi rezultate.
Învăţătorii mincinoşi produc naşteri false. Profeţii adevăraţi vor aduce Cuvântul, naşterea din Cuvânt, Hristos. Profeţii mincinoşi vor produce naşteri false, naşteri din biserici, din crezuri, naşteri ale denominaţiunilor. Iată, frate penticostal, senzaţii false – şi le spun oamenilor că au primit Duhul Sfânt numai pentru că vorbesc în limbi. Eu am văzut draci care au vorbit în limbi. Creioanele care erau acolo scriau în limbi necunoscute. Asta nu înseamnă absolut nimic. Vedeţi, trebuie să fie o viaţă: după roadele lor îi veţi cunoaşte. „Frate Branham, tu crezi în vorbirea în limbi?” Desigur! „Crezi tu în jubilare?” Desigur, eu cred că aceasta aparţine de cel credincios. Eu cred Cuvântul lui Dumnezeu. Dar dacă nu este viaţă care să susţină aceste experienţe…
Se spune foarte pompos: „Slavă lui Dumnezeu! Aleluia!” Şi apoi vreţi să-mi ziceţi că este de la Hristos? Hristos a fost smerit, blând şi prietenos. Dacă mergeţi într-un oraş trebuie să fie totul periat, corect, costumul nu are voie să aibă nici o cută. Voi trebuie să aveţi ceva foarte bun, altfel nu veniţi. Trebuie să fie şi o sumă de bani, altfel nu ţineţi o adunare. Toate denominaţiunile trebuie să vă bată pe umăr. Niciuna nu L-a bătut pe umăr pe Hristos, pentru că El a fost Cuvântul. Aşa este.
Cei falşi au destul din adevăr, pentru a face o formă de evlavie. Ascultaţi! Vreau să vă spun ceva aici. Vreau să fiţi atenţi! Acest fel de zămisliri false! O zămislire falsă conduce milioane de oameni înspre o naştere falsă. Învăţătorii mincinoşi îi îndrumă pe oameni să creadă într-o senzaţie. Se spune: „Pentru că aţi fost legănaţi de aici încolo, aţi primit. Pentru că un simţământ deosebit a venit peste voi, pentru că aţi văzut lumini înaintea ochilor şi v-aţi împiedicat, aceasta este mantaua lui Ilie peste voi. Aşa este, voi aţi primit-o. Ştiţi voi ce sunteţi? Sunteţi fiii descoperiţi ai lui Dumnezeu!” Dar totuşi unde vă aflaţi? Sunteţi biruiţi! Aşa este. Voi spuneţi: „O, slavă lui Dumnezeu, într-o noapte am avut un vis! O da, eu am văzut asta şi cealaltă! Tu nu crezi în vise?” Sigur că da! Dar dacă visul nu corespunde cu Cuvântul, atunci este greşit. Aici este adevărul. Rămâneţi la el! Gândiţi-vă la acest lucru: milioane de oameni sunt conduşi înspre o naştere falsă.
Eu am vrut să aduc cu mine un ziar în care scrie că părintele ecumenic al bisericii greco-ortodoxe a vorbit cu papa Ioan al XXIII-lea şi a spus: „Poate noi n-o vom vedea în generaţia noastră, dar marea fraternitate a protestanţilor cu catolicii se va împlini”. Eu mă gândeam: „Slavă lui Dumnezeu!” Cineva a tăiat-o din ziar şi mi-a scris. Eu cred că a fost fratele Norman, el a spus: „Frate Branham, este mai târziu decât credem.” Uitaţi-vă astăzi, ministrul apărării, preşedintele şi ceilalţi – naţiunea aceasta este sub controlul catolic.
Fiţi atenţi! Voi spuneţi: „Ei sunt creştini!” A fi creştin înseamnă să fii ca Hristos, să ai Duhul Lui. Corect? Este nepoliticos, dar eu vreau totuşi să v-o spun: dacă voi spuneţi că un porc este o oaie, devine acesta o oaie? Dacă voi aţi spune: „Eu m-am săturat ca tu să fii un porc! Eu vreau un miel! Te voi lua, te voi peria, îţi voi spăla dinţii, părul ţi-l voi pieptăna şi astfel voi face din tine un miel; îţi voi pune o fundă roză la gât şi tu vei fi un miel în loc de porc”. Voi spuneţi: „Mieluţule, mieluţule”, dar el va grohăi mai departe. Dacă îl lăsaţi în cocină, va mânca toate lăturile pe care le va găsi. Nu este stropirea pe care o faceţi, nu este spălarea cu apă – este vorba despre o moarte şi despre o naştere. Voi spuneţi: „Eu îţi voi da să mănânci numai lucernă. Îţi voi da mâncare pentru oi”. Puteţi să-i daţi lucernă, el rămâne tot un porc. Asta este tot. De ce? Firea lui este de porc.
Dacă voi iubiţi lumea sau lucrurile lumii, mai sunteţi încă un porc. Aşa este. Numai prin puterea lui Dumnezeu se poate transforma sufletul vostru. Muriţi ca porc, puneţi-vă obiceiurile de porc pe altar, aşezaţi-vă voi însuşi pe altar şi deveniţi o jertfă a lui Dumnezeu. Lăsaţi să vină focul judecăţii să vă mistuie ca porc şi, prin naşterea din nou, să facă din voi un miel. Atunci nu veţi mai mânca lături, nu le-aţi mai putea digera. Dintr-un porc nu poţi să faci un miel, numai spunând că este un miel.
La fel este cu o persoană care se numeşte creştină numai pe baza unui crez sau a unei senzaţii. Voi spuneţi: „Slavă lui Dumnezeu, frate Branham, am dansat toată noaptea în Duh. Am vorbit în limbi”. (Eu vorbesc acum penticostalilor). „Am dansat în Duh. Oh, eu am avut senzaţii de diferite feluri. Dar vreau să-ţi spun ceva, să nu începi să vorbeşti cu mine despre Numele lui Isus şi lucrurile acestea”. Hai, porcuşorule. Tu eşti tot un porc, asta-i tot.
„Oile Mele ascultă glasul Meu”. Eu le spun: „Păi frate, arătaţi-mi un text biblic unde o persoană a fost botezată „în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”. „Indiferent de ceea ce rezultă, aleluia, eu nu vreau nimic din lucrurile de la ,Jesus Only‘.” Dar cine a spus ceva despre lucrurile de la ,Jesus Only‘? Eu vorbesc despre Biblie. Mişcarea ,Jesus Only‘ – este un grup de denominaţii cu dogme proprii. Una nu poate să o acuze pe cealaltă dacă sunt în aceeaşi situaţie. Eu vorbesc despre creştinii adevărat, sută la sută născuţi din nou prin Duhul lui Dumnezeu, care au picăturile de rouă ale cerului în viaţa lor. Despre asta vorbesc eu. Dacă voi sunteţi metodişti şi aţi trăit asta, amin! Atunci trebuie numai să fiţi îndrumaţi spre Cuvânt, îl veţi urma ca raţa când s-a dus la apă. Aşa este.
Oamenii vor astăzi scurtături. Ei spun că se primeşte într-o clipă. „Slavă lui Dumnezeu!” Ce este? Ce fac ei de fapt? În seara aceasta ei sunt undeva în... Eu aş putea să spun câteva nume, dar nu vreau s-o fac, pentru că se înregistrează. În seara aceasta ei sunt într-un club de noapte cu o chitară, dar mâine dimineaţă ei vor fi într-o biserică şi cântă la aceeaşi chitară. Aceasta este murdărie! Biblia spune în Isaia 28.8: „Toate mesele sunt pline de vărsături murdare” şi „Câinele s-a întors la ce vărsase, şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”. De ce? Ei încă sunt câini şi porci. Acesta este motivul pentru care se întorc înapoi la mocirlă şi la vărsături. Ei nu sunt născuţi din nou. Dacă ar fi fost născuţi din nou, atunci ei ar fi făpturi noi.
Ştiţi voi, pe o cioară bătrână puteţi s-o vopsiţi în toate culorile, şi în culoarea măslinie a unui porumbel, sau în alb – în interior rămâne tot o cioară murdară, un uliu bătrân, o pasăre răpitoare, care mănâncă hoiturile de pe pământ. Aşa este. Dar voi ştiţi că un porumbel nici măcar nu trebuie să facă o baie. O, aleluia! Porumbelul are în trupul lui uleiul care este printre pene şi care îl ţine curat tot timpul, pentru că vine din interior înspre exterior. Un uliu poate spune: „La mine este tot aşa! Pun un pic de apă sfântă şi le-am aranjat”. Nu, aşa nu merge, trebuie să iasă din interior înspre exterior, şi nu invers. Este o naştere. Se spune: „Slăvit să fie Dumnezeu, eu merg la biserică ca şi tine! Aleluia! Biserica mea este tot aşa de bună ca şi a ta”. Bine, uliule… Dar un porumbel este uns din interior. Porumbelul are o glandă cu secreţie interioară pe care nicio altă pasăre nu o mai posedă. Uleiul vine din interior şi îl ţine curat în exterior. El nu trebuie să se cureţe. Este ceva în el prin care rămâne curat. O, soră Way, aleluia! Ceva din interior îl ţine curat.
Se spune: „Eu m-am ataşat de biserică săptămâna trecută. Mi-ar place să beau cu voi, dar… Hmm, fumul acela de ţigară este aşa de plăcut! Oh, soră, ştiu că sunt demodată, eu trebuie să-mi las părul să crească. Nu este îngrozitor? Tu ştii, rochiile acelea frumoase, mini, pe care le purtam, după care se uitau toţi, acum nu mai am voie să le port. Ştii, săptămâna trecută m-am ataşat de biserică”. Deplorabilă ce eşti, toată apa sfântă din lume nu te-ar putea curăţa. Dar frate, dacă este ceva în tine atunci vei fi spălat tot timpul. Tu stai numai liniştit şi vei fi spălat.
Nu trebuie să-i spuneţi unei oi: „Tu trebuie să produci lână”. Asta este problema penticostalilor, este problema creştinătăţii: ei încearcă să producă ceva. O oaie nu trebuie rugată să producă lână. Ea poartă lâna. Voi purtaţi roadele Duhului. Nu ziceţi: „Slavă lui Dumnezeu. Eu trebuie să mă vopsesc pe faţă, trebuie să trăiesc o senzaţie, să dansez în Duhul, atunci o am”. Nu, nu! Trăiţi naşterea din nou şi se va întâmpla de la sine. Nu trebuie să spuneţi: „Să studiez toată noaptea, să fac asta sau cealaltă, să mă ataşez de aceia sau de ceilalţi? Trebuie să cred dogmele, să fac penitenţe?” Nu! Muriţi numai, atât, fiţi născuţi din nou şi va veni din interior spre exterior. Printr-o stropire sau spălare cu puţină apă nu merge, aşa cum nu poţi face dintr-un porc un miel. Dar dacă în interior este un miel, atunci nu va mai fi niciodată un porc. M-am exprimat brutal, dar eu nu am şcoală. Trebuie s-o fac aşa.
Ştiţi voi, nu demult am citit despre Ioan Botezătorul şi m-am gândit la ceea ce a spus el şi cum s-a exprimat: „Pui de năpârci”. El a crescut în pustiu. El i-a cunoscut. Dacă tropăiţi puţin din picioare, ei se ascund. „Pui de năpârci!” El a mai spus: „Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor”. Pomi, năpârci, securi, acestea au fost expresiile pe care le cunoştea el. Aşa Îl recunoaşteţi pe Dumnezeu – în ceea ce ştiţi voi. Uitaţi-vă la un porc şi la un miel! Dacă spălaţi porcul cel mic şi bătrân şi faceţi totul cu el, totuşi el rămâne un porc. Trebuie să fie renăscut, înainte de a putea fi un miel.
Scurtături! În seara aceasta sunt aici şi fac aşa ceva, mâine vor să predice. Penticostalii admit aceste lucruri. Da. Ei vor o scurtătură spre cer: „Aleluia, tot ce trebuie să fac este să îngenunchez aici, să nu mă gândesc la nimic şi să spun aleluia, aleluia, şi am mantaua lui Ilie. Mâine voi scoate draci. Aleluia, aleluia, eu o am! Slavă lui Dumnezeu”. Ei vor scurtături către cer şi vor să ia cu ei cât de mult se poate din lume. Nu puteţi să luaţi absolut nimic. Nu există scurtături. Voi trebuie să veniţi pe calea Golgotei, pe la altarul de aramă, pe la şarpele de aramă. Voi trebuie să muriţi, într-adevăr să muriţi. O, Dumnezeule, de ce nu pot să mă exprim mai bine? Voi trebuie să muriţi, trebuie pur şi simplu să muriţi pentru voi, să muriţi pentru lucrurile din lume, şi să fiţi născuţi din nou. Amin. Nimic de la lume, lucrurile lumii sunt moarte. Nu există scurtături. Ei vor să vină repede, nu vor să crească. Noi creştem în Domnul. Este nevoie de creştere şi de experienţă.
Pe coasta de vest li se spune oamenilor: „Oh, noi avem botezul nemuririi. Noi vă botezăm în apă, iar voi pe loc deveniţi bărbaţi tineri şi femei tinere”. Ei au „mantale” de-ale lui Ilie, au pe „fiii lui Dumnezeu descoperiţi”. „Da frate, Dumnezeu îi descoperă pe fiii Lui acum. Astăzi eşti un păcătos, mâine eşti un fiu descoperit al lui Dumnezeu”. Aiurea! Unde găsiţi voi aşa ceva în Cuvânt? Pruncii nu se nasc maturi. Ei sunt născuţi ca bebeluşi şi apoi cresc şi devin bărbaţi.
Ascultaţi! Daţi-mi voie să vă citesc ceva din Efes. 4.12:
„…pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului (El este Adevărul), în dragoste, să creştem (Cum? Mâine? Nu! Să creştem în El!) în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”. Să creştem în toate privinţele!
Eu îmi amintesc de prima predică pe care am ţinut-o. M-am ridicat şi am crezut că a fost chiar extraordinar. Toate femeile bătrâne care erau acolo au plâns un pic şi au spus: „O, ce băiat minunat.” Bătrânul pastor, doctorul Davis, era avocat. Când m-am dus jos, el a spus: „Vreau să vorbesc cu tine, în casă”. Eu am spus: „În ordine!” În ziua următoare m-am dus acolo şi foarte sigur pe mine am întrebat: „Cum am făcut-o, dr. Davis?” El a răspuns: „A fost cea mai rea predică pe care am auzit-o vreodată”. Eu am întrebat: „Cum???” El a repetat: „Cea mai proastă pe care am auzit-o vreodată.” Eu am spus: „Frate Davis, toţi au plâns”. Răspunsul lui a fost: „Da, ei plâng la înmormântări, la naşteri şi alte ocazii”. El a spus: „Problema este, Billy, că tu nu ai citat nici măcar o dată din Cuvântul lui Dumnezeu. Tu ai vorbit despre o mamă care a murit, sau ceva asemănător şi i-ai făcut pe toţi să plângă. Pe baza acestor lucruri şi senzaţii fireşti nu poţi fi născut din nou. Naşterea din nou se întâmplă prin Cuvânt, Billy!” O, el mi-a luat vântul din pânze. Eu sunt aşa de bucuros c-a făcut-o. Nu să sari în sus şi în jos, şi să strigi. Nu este aceasta. Cuvântul dă viaţă. Cuvântul aduce la viaţă. Nu trăiri – Cuvântul!
El a spus: „Eu mă gândesc la primul meu caz ca avocat, Billy. Eu am bătut cu pumnul în bară şi am spus: ,Uitaţi-vă la femeia aceasta săracă! Uitaţi-vă cum arată ea. Soţul ei a bătut-o.‘ Eu am plâns şi mi-am scos batista şi m-am comportat ca toţi ceilalţi avocaţi. Credeam că trebuie să trec prin aceleaşi simţiri. Eu am spus: ,Domnule judecător, de ce nu-i aprobaţi divorţul? Uitaţi-vă, ea a mărturisit că soţul ei a bătut-o pe spate.‘ Pe sub hainele ei nu se putea vedea. Eu am spus: ,De ce nu îi este aprobat divorţul?‘ Judecătorul cel bătrân stătea şi se uita. Avocatul cel bătrân al părţii opuse, care avea experienţă, a spus: ,Domnule judecător, cât timp va mai asculta judecătoria aceste prostii?‘”
Prea mulţi o fac în felul acesta. Se face prea mult fără a avea destul Cuvânt care să susţină acele lucruri. Deveniţi maturi! Se spune: „O, el a dansat în Duhul ieri seară, frate Branham. El este în ordine”. Pentru mine nu este în ordine. El trebuie să crească, să fie încercat, condimentat, crescut către Hristos.
Nu demult am citit în istoria bisericii. Cred că sora Arnold a spus „Amin”, atunci când am făcut o observaţie din istoria bisericii. Ea a citit-o. Într-o seară, un tânăr dintr-o mănăstire din zilele sfântului Martin a spus: „Domnul m-a făcut un profet bătrân al Vechiului Testament. Eu sunt unul dintre profeţii cei bătrâni”. Nu-mi amintesc acum numele episcopului din şcoala aceea. Dar el fusese pregătit de Martin. Cu tânărul acela nu era ceva în regulă, aşa că ceilalţi fraţi l-au lăsat în pace. El a profeţit astfel: „În seara aceasta Dumnezeu va coborî şi-mi va da o mantie albă ca să mă aşez printre voi şi voi veţi recunoaşte că eu sunt unul dintre profeţii Vechiului Testament”. Exact aceasta s-a întâmplat în seara aceea la ora 24. S-au auzit voci, oamenii s-au mişcat dintr-o parte în alta, băiatul a primit o mantie albă. El a ieşit şi a spus: „Nu v-am spus eu? Acum voi toţi trebuie să-mi urmaţi îndrumările. Eu sunt un profet al Vechiului Testament”.
Dar episcopul cel bătrân nu a putut fi de acord cu el. Nu era conform Cuvântului. Profeţii nu sunt făcuţi, ei sunt predestinaţi. Şi în primul rând un profet nu ar proceda astfel. Roadele dovedeau că el nu era un profet. El a spus: „Vom petrece restul nopţii în post şi rugăciune şi vom cânta cântări”. A trecut o zi sau mai multe. Episcopul cel bătrân s-a rugat şi a spus: „Doamne, ce este cu băiatul acesta?” Cine vedea mantaua, spunea că aşa ceva nu mai văzuse până atunci. Chiar şi scriitorii au venit s-o vadă. Nici ei nu mai văzuseră aşa ceva. Era acolo. În cele din urmă şi-au amintit că ei cunosc un bărbat care era într-adevăr un profet. Era Martin. Ei au spus: „Tu trebuie să faci ceva ca să ne dovedeşti. În ce priveşte Scriptura, tu eşti pe dos. Ce-ai spune să mergi la Martin, să stai în faţa lui şi să-i povesteşti asta?” El a răspuns: „Mie mi-a fost interzis să merg înaintea lui Martin”.
Cine are aur adevărat, nu trebuie să se teamă de control. Aşa este cu cel care are adevărul. Acesta este motivul pentru care vă provoc. Poate să vină cineva şi să îmi dovedească că botezul în Numele lui Isus Hristos este greşit? Arătaţi-mi dacă naşterea voastră a fost în legătură cu moartea. Dacă mai aveţi lumea în voi, atunci sunteţi din lume. Arătaţi-mi lucrurile acestea. Nu trebuie să vă faceţi griji, verificaţi-le. Iată Maşina pentru testat!
Lui i s-a spus: „Totuşi, tu trebuie să mergi”. Un grup de fraţi l-au luat şi mantaua a dispărut. Nu ar înghiţi şi penticostalii de azi aşa ceva? Arăta aşa de real, dar nu era conform Cuvântului.
Martin a spus că Satana i s-a arătat odată, cu o coroană de aur cu două sau trei rânduri de stele strălucitoare. Era mare, drăguţ, arăta bine, era pieptănat, dichisit, cu o manta frumoasă, cu încălţăminte de aur în picioare. El a venit şi a spus: „Martin, mă cunoşti?”
Oamenii care nu au viziuni, poate nu vor înţelege, dar lucrurile vin prin duhuri diferite şi sunt aşa de înşelătoare! Biblia spune că şi cei aleşi ar fi înşelaţi dacă ar fi cu putinţă. Aleşii sunt cei predestinaţi şi născuţi pentru scopul acesta.
Deci, el a venit la acest ales şi a spus: „Martin, mă cunoşti? Eu sunt Hristos. Mă vei recunoaşte?” Martin s-a îndoit. Părea ceva ciudat. El a aşteptat un moment. Satana a repetat: „Nu mă vezi? Eu sunt Hristos. Nu mă recunoşti?” El a spus-o de două sau de trei ori.
Martin a răspuns: „Satano, eu te cunosc. Domnul meu nu este încă încoronat. Sfinţii Lui Îl vor încorona”. Acesta este Cuvântul.
Aşa are şi biserica catolică multe dogme provenite de la duhuri rele şi care sunt în contradicţie cu Cuvântul. Ei au trebuit să tăgăduiască mai întâi Cuvântul ca să accepte dogmele, şi să se îndepărteze de la Biblie. Rămâneţi cu Cuvântul. Acesta este astăzi firul vieţii. Se vor ridica duhuri care vor încerca să înşele. Aşa spune Biblia. Aşa cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, aşa se vor împotrivi adevărului aceşti bărbaţi cu minţile stricate, vor face minuni şi tot felul de semne. Dar rămâneţi cu Cuvântul! Cuvântul Domnului a venit la profeţi, ei l-au vestit, iar noi îi credem pe profeţi.
Fiţi atenţi! El a spus: „Eu te recunosc, Satano. Domnul meu nu este aşa ca tine. Domnul meu a plecat cu o manta veche, cu semnele cuielor la mâini, fără coroană, cu sânge pe şuviţele de păr. Când se va întoarce, va veni tot aşa, căci Biblia spune că va reveni la fel cum a plecat”. Şi Satana a dispărut.
O, cum vine el şi face totul aşa de strălucitor. „Oh, ei au vorbit în limbi, ei sunt cei mai buni oameni dintre toţi pe care i-am văzut”. Nu credeţi asta! Fiţi atenţi.
Eu sper că nu vă plictiseşte Cuvântul. Creştinii născuţi din nou cresc în statura lui Hristos în viaţa lor. Ei sunt născuţi din nou şi viaţa lor începe să se formeze ca a unui prunc. El începe să crească. Înainte de a băga de seamă, ei sunt maturi. Amin. Asta este. Zi de zi, an de an rămân aceiaşi. Acum, înapoi la Cuvânt: „Dacă rămâneţi în Mine”.
Se spune: „Eu sunt născut din nou. Aleluia! Eu m-am alăturat lor. În ultimul an am mai crezut în Numele lui Isus, acum m-am retras şi cred altceva. Eu am crezut că trebuie să fii sfânt, dar acela a spus aşa şi aşa.” Ei sunt rătăcitori, bătuţi de fiecare vânt de învăţătură. Asta este. Dar voi trebuie să fiţi născuţi din Duh şi crescuţi în statura lui Hristos. Înţelegi, frate Dauch? Crescuţi în statura lui Hristos! Prin viaţa voastră se dovedeşte. De exemplu, dacă eşti născut ca profet, atunci vei rămâne aşa. Dacă eşti născut ca creştin, aşa vei rămâne. „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele...” Aceasta vă creşte în statura lui Hristos. Nu vă comportaţi ca un avocat tânăr, bateţi, strigaţi, plângeţi, spuneţi una sau cealaltă şi faceţi o mulţime senzaţii – fiţi cineva care în decursul anilor a crescut în statura lui Hristos, care este condimentat şi dovedit şi stă acolo la cârmă. „Pe Hristos, Stânca neclintită stăm, toate celelalte sunt nisipuri mişcătoare”. Denominaţiunile şi crezurile să vină şi să treacă: păstrează-mă smerit, Doamne, să rămân la Cuvânt şi să înaintez prin şuvoi. El ne va conduce la mal. Statură de om mare în Hristos…
Acum, fiţi atenţi, după moarte nu mai puteţi schimba nimic. Fiţi atenţi la oamenii care vin şi mărturisesc despre senzaţii şi toate celelalte lucruri. Mâine se îndepărtează şi sunt altundeva. Aţi văzut-o? Sute dintre ei! Voi vedeţi ce se întâmplă. Ce ar fi dacă oamenii ar muri în starea aceasta? Moartea nu ar schimba nimic.
O, creştini, la sfârşitul acestor cuvinte, lăsaţi-mă să vă mai spun ceva: haideţi să ne întoarcem la El şi la Cuvântului Lui cu toată sinceritatea. Veniţi în smerenie ca creştini şi fiţi născuţi din nou din Duhul Său. Dacă sunteţi născuţi din nou, atunci veţi fi dovediţi prin roadele pe care le purtaţi. Ai înţeles asta, soră Peckenpaugh? Ca creştini sunteţi recunoscuţi după roadele pe care le purtaţi. „După roadele lor îi veţi cunoaşte”. Aceasta este o dovadă. Poate nu cunoaşteţi alfabetul, dar tot puteţi fi o doamnă, o creştină. Poate sunteţi urâţi de lume – dacă sunteţi urâţi pentru ceva ce aţi făcut, atunci o meritaţi - dar să fii urât pentru Numele Lui, este cu totul altceva.
Poate nu eşti un teolog. Gândiţi-vă la bărbatul care a fost născut orb şi pe care l-a vindecat Isus. El a fost orb din naştere, el nu avea pupile, şi Isus l-a vindecat. Când bărbatul a început să vadă, fariseii l-au întrebat: „Cine a făcut asta?” Ei nu puteau tăgădui că s-a întâmplat ceva. Bărbatul nu era un teolog. El nu ar fi putut argumenta aşa cum ar face-o un predicator. El nu le putea explica. El nu cunoştea Testamentul. El nu ştia cum va fi născut Mesia şi ce fel de lucrări va face Acesta. Bărbatul nu ştia. El nu era un teolog. Dar ce-a făcut? Ei au spus: „Dă-I slavă lui Dumnezeu! Noi suntem teologi şi ştim că acesta este un păcătos”.
Bărbatul nu putea dezminţi cuvântul lor, dar el a spus următoarele: „Dacă el ca păcătos poate să facă asta, atunci ce este cu voi? Dacă este păcătos sau nu, eu nu ştiu, nu pot să spun. Dar una ştiu: eu am fost orb şi acum pot să văd”. Ce făcea el? El s-a justificat. Ceva s-a întâmplat cu el. El a fost adus din întuneric la lumină, de la nevedere la vedere.
Iar un om care este născut din Duhul lui Dumnezeu, care a avut cândva o formă de evlavie, care a tăgăduit Cuvântul şi puterea şi se spunea că zilele minunilor au trecut, va crede după naşterea din nou, chiar dacă nu este un învăţat şi chiar dacă nu este în stare să explice.
Surorile şi fraţii mei de culoare o să mă ierte dacă am să spun ceva despre un frate negru din sud. Despre el se spunea că avea întotdeauna o Biblie cu el, deşi nu putea să-şi citească nici numele. Se spunea:
- Moise, de ce ai Biblia cu tine?
- Este Cuvântul lui Dumnezeu.
- O crezi tu?
- Desigur, eu o cred. O cred din copertă în copertă, şi cred chiar şi ceea ce scrie pe copertă: Sfânta Scriptură.
- De unde ştii tu că este Sfânta Scriptură?
- Eu cred pur şi simplu.
Mai mult nu avea nevoie. El credea pur şi simplu. El nu ştia de ce, dar el credea. Ei l-au întrebat:
- Moise, ai face tot ce îţi zice Biblia?
- Desigur, dacă o spune Biblia, atunci o fac.
Asta e!
- Bine. Moise, dacă Domnul ţi-ar porunci să sari prin zidul de piatră de acolo? Cum ai putea să sari prin pietrele acelea?
- Spune Biblia să sar prin zidul de piatră?
- Dar dacă Dumnezeu ţi-ar vorbi şi ţi-ar spune să sari prin zidul de piatră?
- Dacă Dumnezeu mi-ar porunci să sar, atunci aş sări.
- Cum poţi să sari prin zid dacă nu este o spărtură în el?
- Dacă ar fi Dumnezeu Cel care mi-ar porunci să sar, atunci El ar face o spărtură când voi ajunge acolo.
Aşa este.
Aveţi curajul să luaţi Cuvântul lui Dumnezeu, să staţi acolo şi spuneţi: „Aşa este”! Fie ca femeia aceasta mică şi nervoasă de aici care crede că va muri şi că totul este pe dos cu ea, să procedeze astfel. Tu nu vei muri! Ea întreabă: „Ce pot să fac, frate Branham?” Ia Cuvântul Lui şi bazează-te pe el! Fă-o numai o dată. Bazează-te pe Cuvânt şi vezi ce se întâmplă. Spune-i Diavolului că este un mincinos. Toţi aceşti ani ai fost la menopauză – ai circa 57 de ani. Depărtează-te de lucrul acesta, este Diavolul! Ia Cuvântul lui Dumnezeu şi spune: „Prin rănile Lui sunt vindecată”, şi fii atentă ce se întâmplă. Atunci vei înceta să te gândeşti că ai avut infarct şi toate celelalte. Tu nu ai infarct şi toate celelalte. Este o minciună. Tu nu le ai. Crede numai Cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă voi sunteţi născuţi din nou, atunci Dumnezeu vă confirmă. Dumnezeu confirmă toată natura. Prin ce? Prin roade. Aşa confirmă El slujba Lui. Toţi slujitorii Lui sunt confirmaţi în acelaşi fel cum este confirmată natura.
Cum recunoaşteţi voi un piersic? După piersici. Cum recunoaşteţi voi un măr? Face mere. Cum recunoaşteţi un creştin? Prin semnele unui creştin pe care le poartă, prin viaţa creştină care se vede. Cum recunoaşteţi un învăţător? Cuvântul este vestit prin el. Cum recunoaşteţi un profet? Cuvântul este vestit prin el, depune mărturie şi este confirmat. Se confirmă singur. Cum se întâmplă? Dacă mori şi devii una. Aşa este. Dacă murim şi devenim o făptură nouă în Hristos Isus, atunci suntem chemaţi şi rămânem cu chemarea noastră. Roadele Duhului ne însoţesc dacă suntem slujitorii Lui. Când suntem născuţi din nou, roadele vieţii lui Hristos ne însoţesc. Cum recunoaşteţi un piersic? Face piersici. Cum recunoaşteţi un creştin? El lucrează ca Hristos, umblă ca Hristos, vorbeşte ca Hristos, trăieşte ca Hristos, este biruitor asupra păcatului. Spune el cumva: „Vedeţi ce-am făcut eu?” Hristos nu a procedat aşa. El I-a dat Tatălui toată slava. Aşa este. Prin aceasta o recunoaşteţi. „După roadele îi veţi cunoaşte”. „Adevărat, adevărat îţi spun, dacă cineva nu este născut din nou, nici măcar nu poate să înţeleagă Împărăţia lui Dumnezeu”.
Aceasta nu este mesajul meu de anul nou, ci sfatul meu pentru voi, creştinii care Îl iubiţi pe Dumnezeu: dacă veniţi la altarul de aramă al judecăţii lui Dumnezeu şi vreţi să fiţi născuţi din nou, aşezaţi-vă personal pe el. Nu aşteptaţi să vă ridicaţi de acolo; voi trebuie să muriţi. Acesta este sfârşitul vostru, asta este totul. Dacă voi nu o faceţi, dacă nu simţiţi c-o puteţi face, atunci nici să nu încercaţi. Nu veţi reuşi. Trebuie să se întâmple cu o sinceritate adâncă.
Deşi mai am zece sau mai multe pagini cu notiţe şi texte biblice pentru lecţia aceasta, eu închei.
Aşezaţi-vă pe altarul de aramă al judecăţii lui Dumnezeu, fiţi morţi pentru lume aşa cum a fost Hristos. Deveniţi aşa de morţi ca şarpele judecat din grădina Edenului, reprezentat apoi prin şarpele de aramă: în el nu era viaţă. Viaţa lui a dispărut. Hristos era fără viaţă. Ei L-au luat de pe cruce şi L-au aşezat în mormânt. El a fost mort. Apoi El a înviat pentru îndreptăţirea noastră. Şi noi murim pe altar împreună cu Mielul nostru şi suntem înviaţi în neprihănirea Lui. De unde ştim noi asta? Pentru că viaţa Lui care L-a înviat din morţi, este aceeaşi viaţă care ne învie pe noi din starea moartă a lumii şi ne face o făptură nouă în Hristos Isus, apoi prin Duhul Sfânt suntem pecetluiţi în Împărăţia lui Dumnezeu până în ziua răscumpărării noastre.
„Adevărat, adevărat îţi spun, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh, nu poate să înţeleagă Împărăţia lui Dumnezeu”. Nu încercaţi să o înţelegeţi. N-o să puteţi niciodată. Isus a spus că nu veţi putea. Acceptaţi-o pur şi simplu. Acceptaţi-o pe baza Cuvântului Său. Nu mergeţi orbeşte să spuneţi: „O Doamne, dă-mi o simţire”. Nu cu „Doamne, eu Îţi spun!” Nu. Spuneţi: „Doamne, ucide-mă. Scoate lumea afară din mine. Eu încă mai iubesc lucrurile lumii”. Prin aceasta nu mă refer la creaţie, la apusul soarelui, la toate aceste frumuseţi - nu despre acestea vorbesc. Eu mă gândesc la pofte, la obscenitate, la rânduiala lumii, la lucrurile acestea ale lumii. Ele mor automat, ele nu vă mai ţin. O să vi se pară murdare. „Eu nu pot să înţeleg cum pot trăi oamenii astfel”, veţi zice. Veţi striga împotriva acestor lucruri. Cu cât veţi vedea mai multe, cu atât vă va fi mai rău. Voi nu puteţi încheia compromisuri. Acolo unde mai sunt lucrurile din lume, nu este loc pentru voi. Voi sunteţi morţi pentru lume. Şi murind odată faţă de lucrurile lumii, puteţi să luaţi iarăşi legătura cu acestea? Nu puteţi s-o faceţi. N-o faceţi! Muriţi faţă de lucrurile din lume!
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fiţi creştini născuţi din nou. Fiţi născuţi din nou şi voi, femeilor, nu va mai trebui să spuneţi: „Cel mai greu lucru pentru mine este să-mi las părul să crească”. Voi bărbaţilor nu veţi mai spune: „Cel mai greu lucru pentru mine este să nu mă înfurii. Băiete, tre’ să-i spun nevestei mele. O iau s-o scutur un pic şi să-i spun: ,Eu sunt un creştin, ştiu că n-ar trebui să fac asta, dar taci din gură şi stai jos!‘” Nu faceţi asta!
Vouă v-ar place să vină o vreme când să puteţi să vă puneţi mâna pe umărul ei şi să-i spuneţi: „Dragă, asta nu i se cuvine unui creştin”. Aşa vreţi voi să fiţi, nu-i aşa? Puteţi fi aşa! Dacă vă loveşte cineva peste un obraz, nu trebuie să scoateţi cuţitul. Dacă vă loveşte cineva peste un obraz, voi întrebaţi: „Frate, din ce cauză ai făcut asta?” Vedeţi? Asta este. Acesta este creştinism. Dacă vorbeşte cineva ceva rău despre voi, în loc să faceţi vâlvă mare, retrageţi-vă undeva şi spuneţi: „Tată ceresc, omul este muritor. Te rog să scoţi duhul acela din el. Nu-l lăsa s-o facă. Te rog salvează-i viaţa”.
Nu spuneţi: „Doamne, eu ştiu că n-ar fi trebuit să spun asta!” Poate nici n-o exprimaţi cu buzele voastre, dar o gândiţi în inimă. Vedeţi? Poziţia inimii contează. Dacă sunteţi născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu, atunci îl iubiţi pe fiecare. Voi nu iubiţi ceea ce face, nu vreţi să luaţi parte la aceasta. Nu. Rămâneţi departe de lucrurile lumii şi păstraţi-vă curaţi. Singura modalitate prin care trebuie s-o faceţi, este să iasă din interior în afară, ca la porumbel. El nu trebuie să spună: „Astăzi trebuie să-mi şterg toate penele”. Nu, el are un ulei în sine, pentru că este un porumbel şi acesta îl ţine curat tot timpul. Aşa este.
Nu vreţi s-o faceţi şi voi aşa? Nu vreţi să-L primiţi pe El aşa? Aceasta este somaţia mea de anul nou. Vreau să conving această biserică mică. Cum vă iubesc eu pe voi! Cum iubesc eu acest mic grup de oameni! Cât de mult vreau să vin în această clădire şi doar să mă uit. Ştiţi ce am dorit întotdeauna să văd? O biserică umplută cu Duhul în preajma căreia să nu se poată opri păcatul. Îndată ce un mădular ar face ceva pe dos, Duhul l-ar aduce imediat la iveală. Atunci respectivului i-ar fi frică să se alăture creştinilor dacă n-a recunoscut totul şi dacă n-a rezolvat problema, căci altfel ar fi descoperit în adunare. Vedeţi? N-ar fi frumos? Atunci dacă cei necuraţi ar veni şi s-ar aşeza printre voi, Duhul Sfânt ar descoperi tainele inimii lor. Dacă este lucrător la unul, atunci va fi şi la celălalt. Fiecare dintre voi să fie în rugăciune, toţi în unitate, într-un singur gând, pentru că suntem toţi mădulare ale acestui Trupului care se mişcă, toţi născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu, botezaţi în acelaşi Trup – n-ar fi aceasta minunat? Putem s-o avem. Dumnezeu ne-a făgăduit-o. Dar mai întâi moartea, îngroparea şi învierea cu El.
Acum să ne aplecăm capetele pentru rugăciune. Aici sunt şi câteva batiste.
Dumnezeule sfânt, noi recunoaştem, Doamne, că suntem în casa lui Dumnezeu, într-un loc sacru. Ne aflăm aici şi avem legătură cu Trupul lui Hristos, care este casa lui Dumnezeu. Mădularele Trupului sunt adunate. Unul este de aici, celălalt este de dincolo şi toţi s-au adunat. Astăzi, în această lecţie de şcoală duminicală, învăţătura a fost lungă, dar Tată, eu cred că Tu ai rânduit-o astfel, ca să înţelegem ce înseamnă naşterea şi învierea, ce înseamnă să fii născut din nou. În primul rând noi trebuie să murim pentru a fi născuţi din nou. Tu nu Îţi schimbi niciodată legea. Legea naturii încă este în vigoare. Aceasta ne arată că orice sămânţă trebuie să moară mai întâi pentru a fi născută din nou. Şi noi recunoaştem că mai întâi trebuie să murim pentru a fi născuţi din nou. Eu mă rog astăzi cu foarte mulţi, Doamne, ca să ne ierţi. Mulţi s-au bazat pe trăirile pe care le-au avut şi au crezut că sunt născuţi din nou. Dar roadele vieţii lor arată că au fost aduşi la pomul greşit.
Tată, din cauza aceasta am vrut ca în dimineaţa aceasta să aduc mesajul ca pe o lecţie de şcoală duminicală, când m-a rugat fratele Neville să predic. Tată, eu am făcut-o din dragoste şi din toată inima, pentru ca oamenii să recunoască şi să nu se odihnească pe o trăire pe care au avut-o, ci să trăiască serios în fiecare zi, nu numai în timpul adunării, ci şi atunci când stau sub o presiune din afară. Fug ei la cruce pentru a primi ajutor când vine necazul, sau umblă după duhul propriu şi după gândurile proprii? Când sunt deranjaţi, răspund ei cu aceeaşi monedă? Aceasta este întrebarea, Tată.
Noi recunoaştem că este imposibil ca unul să-l salveze pe celălalt, dar Tu, o Dumnezeule, ai un drum pregătit, ai adus o jertfă atotsuficientă. Aceasta este unica posibilitate prin care putem veni, nu printr-o biserică, nu printr-o o dogmă, nu printr-o o denominaţiune, nu printr-o senzaţie, ci pe calea lui Hristos. Aşa cum a murit primul om neprihănit cu mielul său pe altar, tot aşa trebuie să moară până în ceasul acesta fiecare om pe altarul de aramă al lui Dumnezeu împreună cu Mielul său, Isus Hristos. Apoi suntem morţi împreună cu El şi înviaţi la o viaţă nouă. Admite-o Doamne, ca să nu treacă pe lângă nici o inimă.
Noi vrem să ne gândim astăzi asupra acestor lucruri, Doamne. În seara aceasta ne întoarcem iarăşi la ora 7.30 pentru a continua cu adunările. Mă rog ca Tu să îl binecuvântezi în seara aceasta pe fiecare slujitor al Tău cu un mesaj puternic. Doamne, dăruieşte-ne. Sufletele noastre să fie umplute. Pe aceşti oameni care au venit atât de departe, umple-i Tu cu Evanghelia şi cu puterea lui Dumnezeu în anul acesta nou, ca să meargă de aici veseli şi plini de bucurie. Dăruieşte-o, Doamne. Dă-le hrană spirituală pentru anul care vine. Dăruieşte-le.
Iartă-ne greşelile, aşa cum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Tu ai spus: „Dacă nu vă iertaţi din inimă greşelile unii altora, atunci nici Tatăl vostru ceresc nu vă va ierta”. De aceea, Doamne, îi iertăm pe toţi. Prin credinţă ne aşezăm sufletele pe altar, în această dimineaţă. Mistuie fiecare bucăţică de viaţă lumească din noi, Doamne. Fumul din jertfă să se ridice până la Tine, o Doamne, şi să-Ţi fie un miros plăcut. Dăruieşte-ne Doamne. Noi nu aducem un miel ca ardere de tot, ci ne aşezăm personal ca păcătoşi acolo, ca să fim mistuiţi şi prin naşterea din nou să devenim miei. Dăruieşte-ne, Doamne.
Nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău, de boli, de întristări. Vindecă pe fiecare care este astăzi în clădire. Fiecare bolnav să fie vindecat astăzi, Doamne. Eu spun aceste cuvinte în Numele Domnului Isus. Munţii care stau astăzi înaintea acestor oameni, să fie mutaţi. Dacă este boală, poftă, patimi sau altceva lumesc, să fie date la o parte din drum şi Cuvântul lui Dumnezeu să intre înăuntru şi să fie descoperit în viaţa lor. Izbăveşte-ne de Cel Rău, pentru că a Ta este Împărăţia Doamne, şi puterea şi slava în veci. Amin.
Îl iubesc, Îl iubesc / Că-ntâi El m-a iubit /
Şi mi-a câştigat mântuirea / Pe lemnul Golgotei.
Acum, daţi-vă mâinile unii altora!
Îl iubesc, Îl iubesc / Că-ntâi El m-a iubit /
Şi mi-a câştigat mântuirea / Pe lemnul Golgotei.
Eu vreau să vă mulţumesc tuturor pentru ospitalitatea din anul acesta care a trecut. Dacă este în voia lui Dumnezeu, voi aduce mesajul meu în seara aceasta, la 7:30. Vreau să-mi exprim mulţumirea pentru ospitalitate lui Charlie şi Nellie, Rodney şi soţia lui. Când am fost la ei în timpul sezonului de vânătoare, m-au primit ca pe un tată sau un frate. Vreau să vă mulţumesc tuturor celor care aţi fost aşa de drăguţi cu mine. Frate şi soră Dauch, frate Wright, frate Ben, frate Palmer şi mulţi alţii, voi toţi din Georgia şi de peste tot, mii de mulţumiri.
Ieri au telefonat şi au spus că tatăl lui Margie este bolnav. Margie şi Rodney sunt aici? Cum îi merge bătrânului? [„S-ar putea să-i meargă acum mai bine” – spune cineva din adunare.]
Să ne rugăm!
Tată ceresc, acum câteva săptămâni am stat într-o verandă la ţară în Kentucky. Acolo mai era şi un tată bătrân, îmbrăcat în salopetă, o cămaşă spălăcită şi tremura. Eu l-am luat de mână şi am văzut că se apropie de sfârşit. O mamă mică, bătrână, m-a invitat să iau masa cu ei. Doamne, ei au respectat Cuvântul Tău. El ne va părăsi în curând. Nu-l lăsa să moară ca păcătos, Doamne. Poate este de vină slujitorul Tău, Doamne. Acest bărbat bătrân şi sărac nu ştia să facă altceva decât să spargă bulgării de pământ pentru a asigura traiul copiilor lui, dar el are un duh bun şi blând. Nu-l lăsa să moară ca păcătos. Fiica lui este una dintre noi, Doamne. De câte ori m-a servit Margie chiar dacă avea dureri în umeri. Ea a făcut micul dejun şi mi-a pregătit patul. Ei toţi, Nellie, Charlie şi mama Cox. Ea a plâns la telefon şi a spus că tatăl ei va pleca în curând. Este tatăl ei.
Doamne, vino Tu la cortul acela cu oxigen; nu bate în cort, ci bate la uşa inimii lui. Poate cineva dintre noi nu şi-a făcut datoria de a merge la el, Doamne, poate unii dintre ceilalţi slujitori din timpul când el mai era tânăr, când mintea lui mai era clară. Poate este vina noastră, Doamne, că nu l-am putut convinge. Iartă-ne, Doamne, şi ia-l în Împărăţia Ta. Dăruieşte-o, Tată. Ţi-l încredinţăm Ţie. Dacă se poate, dacă este planul Tău, dacă-l întăreşti, Doamne, poate atunci unul dintre are noi ocazia să vorbească cu el. Rugăciunea noastră este pentru sufletul lui, Doamne, pentru că în curând va pleca în călătorie. Este ca şi cum ar naviga în necunoscut fără un cârmaci care să-l poate conduce prin ceaţă. Doamne, el se va rătăci. Fie ca acel Cârmaci care cunoaşte drumul, să vină în dimineaţa aceasta la el şi să ancoreze barca lui de vaporul cel vechi al Sionului. Şi atunci când va merge în călătorie, va fi în siguranţă. Admite-o, Tată. Noi ţi-l predăm Ţie în Numele lui Isus Hristos. Amin.
206
Îl iubesc, Îl iubesc / Că-ntâi El m-a iubit /
Şi mi-a câştigat mântuirea / Pe lemnul Golgotei.
Eu voi încerca deseară să aduc un mesaj mai scurt decât în dimineaţa aceasta. Acum puteţi să mergeţi liniştiţi. Eu mi-aş dori să vă pot lua pe toţi acasă la mine, la masă. Aş face-o, dacă aş putea. Dar sper că Domnul în bunătatea şi mila Lui, vă va da o masă adevărată, duhovniceşte vorbind, ca să recunoaşteţi şi să creşteţi până la statura de om mare a Aceluia pe care-L iubiţi: Mântuitorul vostru, Isus Hristos.
În timp ce părăsim această clădire şi ne ridicăm pentru rugăciune, vrem să cântăm cântarea noastră. „Luaţi Numele lui Isus cu voi …”
Vom face câteva anunţuri, după ce am cântat cântarea noastră. […]
Nu uitaţi, eu cred că Isus Hristos îi spune fiecărui om, ca primă învăţătură a Sa: „dacă un om nu este născut din apă (acesta este Cuvântul, spălarea cu apă prin Cuvânt), şi din Duh (este Duhul Sfânt, Duhul Sfânt care confirmă Cuvântul), nu poate vedea Împărăţia cerului”. Credeţi asta? „Din apă”, spălat prin apa Cuvântului, Cuvântul adevărului, El este Adevărul. „Apă şi Duh.” Duhul aduce Cuvântul şi îl confirmă, astfel Dumnezeu trăieşte în mine. Noi nu putem înţelege Împărăţia cerului până nu se întâmplă. Când începe să se întâmple şi vedem Cuvântul în noi, născuţi prin Cuvânt şi Duh, vedem cum se descoperă - nu ne va îndepărta de la Cuvânt. Duhul mă conduce la Cuvânt, iar Cuvântul trăieşte în mine şi Dumnezeu se face de cunoscut în viaţa noastră, altfel nu veţi înţelege niciodată Împărăţia lui Dumnezeu şi nu putem să intrăm în ea. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum, fratele Neville!
1 Sub formă de jertfă – n.tr. 2 Sensul este de „a intra ca o furtună peste ei”. 3 Sau: „drepţi, cinstiţi”4 sau: neprihănirea5 sau: dezmăţ, obscenitate6 sau: în ceva nou7 sau: în Cuvântul viu8 sau: afecţiunile9 este un citat dintr-o cântare – n.tr.10 sau: prospeţime11 sau: frisoane – este vorba despre simţiri emoţionale12 „Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung? Dar dacă o femeie are părul lung, pentru ea este o podoabă.” 1 Corinteni 11:14-15 – traducere revizuită13 să se manifeste14 Dacă iubeşte cineva lumea, o face pentru că dragostea Tatălui nu este în El - literal15 sau: corectează16 este vorba despre o persoană foarte îngâmfată, un snob – n.tr.17 în engleză: „conception” – zămislire, concepere, dar şi concepţie – n.tr.18 în engleză: „jerk” – tresărire, spasm, convulsie – n.tr.19 2 Petru 2.2220 de fapt fratele Branham spune: nenorocită, mizerabilă – n.tr.21 sau: senzaţii22 creşteţi!23 Probabil se referă la Biblie – n.tr.24 sau: bănuitori, suspicioşi – n.tr.25 este un citat dintr-o cântare – n.tr.26 sau: împuţite – n.tr.27 de fapt este vorba de „persuasiune”, încercare de convingere – n.tr. 28 sau: ar striga împotrivă – n.tr.29 cu sensul de „o mică senzaţie, o mică simţire” – n.tr.